Încălzire civilizată? Doar când specialiștii și consumatorii își vor uni forțele

Încep acest articol recunoscând onest: nu sunt expert în sisteme de încălzire, centralizată sau nu. Ca să ajung acolo, ar trebui să am în spate o școală serioasă, specializată, și nu o am. Totuși, am avut privilegiul să mă intersectez atât cu experți adevărați, din România și de pe afară, cât și cu consumatori – de fapt, eu însămi sunt în această a doua categorie. Din aceste ”intersectări”, m-am ales cu o constatare simplă și brutală. Există două ”lumi” complet paralele care nu discută între ele; dar dacă între aceste două ”lumi” nu se ajunge cât de cât la un dialog și o înțelegere, ca să nu zic chiar consens, rămânem în frig, în secolul 21, în ditamai țara membră UE care de ani de zile bate toba că, măcar în energie, nu e orice țară, ci una ”independentă energetic”, cu ”mix echilibrat” și care ”poate deveni hub regional”.

Să mă explic.

Pe de o parte, avem ”lumea” specialiștilor: oameni din sistemul de încălzire centralizată, dar și din mediul academic, consultanți, experți independenți. E o plăcere să îi asculți: discută între ei care e cea mai bună soluție tehnică pentru termoficare, ultimele inovații din țări civilizate, cum s-ar putea integra energia regenerabilă și cea reziduală rezultată din procese industriale, cum se poate înmagazina căldura, cum s-ar putea face chiar soluții centralizate de răcire, mai ales că vin schimbările climatice peste noi. Cum s-ar putea moderniza rețelele ca să le faci ”inteligente” și cum s-ar putea conecta și contoriza individual apartamentele (înlocuind distribuția verticală din bloc cu una orizontală). Specialiștii mai discută aprins care ar fi modelul optim de piață – dacă ar fi bine să integrăm capacitățile de producție cu rețeaua de termoficare (”fuziune ELCEN-RADET”, mai pe înțelesul nostru); sau dacă dimpotrivă, rețeaua să fie separată și cu concurență între sursele de producție, ca la energia electrică; în fine, în caz că optăm pentru o piață, dacă avem nevoie de un model tip ”single buyer” sau piață pur competitivă șamd. Discuțiile sunt aprinse, cu argumente puternice de o parte și de alta dar toată lumea, absolut toți specialiștii – și nu doar cei din sistem, de care am putea zice că ar avea un interes direct în chestiune, ci și ceilalți experți, din afara sistemului – pur și simplu nu pot concepe că termoficarea ar putea să se prăbușească, iar în aglomerările urbane încălzirea să nu fie asigurată printr-o soluție centralizată.

Complet separat de asta, pe de altă parte, avem ”lumea” consumatorilor. Și aici, am dezbătut cu asociații de proprietari din București și Constanța și mi-am petrecut ceva vreme intrând pe zeci de grupuri de Facebook, de la cele ale cetățenilor dintr-un sector, cartier sau oraș și până la grupuri specializate de consumatori sau oameni care vor cu orice chip să se debranșeze de la termoficare. Chiar dacă n-am avut de-a face cu un eșantion reprezentativ, și aici cred că mi-am putut face o idee: consumatorii, în majoritate covârșitoare, în orașe cu sisteme vechi și nereformate, sunt profund nemulțumiți de calitatea serviciului de termoficare, chit că își permit sau nu o alternativă la el. Nu exagerez, verificați: grupurile de Facebook sunt pline de postări prin care oamenii care se plâng de calitatea execrabilă a încălzirii și de lipsa apei calde cu săptămânile sau lunile, mai ales în București. Una din 3-4 postări despre problemele din sector sau cartier se referă la lipsa căldurii și apei calde (celelalte fiind mizeria, traficul, toaletările aberante). Oamenii se întreabă unii pe alții dacă doar la ei în bloc e problema sau nu; își împărtășesc informații de pe site-ul RADET cu avariile și lucrările anunțate și verifică dacă sunt pe listă; de multe ori, constată că nu-s pe listă, deci avariile și întreruperile oficiale sunt, posibil, mult sub-raportate. Dacă aveți impresia că lumea s-a resemnat și nu protestează, că nu-i vedeți la televizor, vă înșelați: duminică la ora 12 oamenii din Aviației s-au mobilizat, au ieșit în stradă și au chemat televiziunile, nu știu cât s-a și transmis.

Mai mult, oamenii nu stau cu brațele în sân și încearcă singuri să-și rezolve problema. Există grupuri de Facebook unde oameni care sunt informați, citesc legea, au ceva resurse cât să-și permită o centrală proprie și un avocat discută care centrală de apartament e mai bună și se sfătuiesc unii pe alții cum să se debranșeze, în condițiile în care legea face tot posibilul să le pună piedici la debranșare. Nu vă faceți iluzii: cu cât e mai greu legal să te debranșezi, cu atât oamenii sunt mai îndârjiți. Dar dacă s-ar pune problema unei soluții moderne și civilizate de încălzire centralizată, exact pe acești oameni, buni-platnici și cu inițiativă, ar trebui să se bazeze cei care vor o reformă a sistemului.

Ei, aici e problema: nu faptul că n-ar exista soluții tehnice, nu faptul că n-avem consumatori inteligenți și activi, ci faptul că ei nu discută între ei – de fapt, s-ar putea să nici nu știe unii de existența celorlalți – și nu cer împreună ca autoritățile să ia naibii o decizie care să aibă sens și să avem încălzire civilizată în orașele noastre. Am convingerea că orice soluție are nevoie ca aceste ”lumi” să se așeze la aceeași masă și să pună împreună presiune pe decidenți să facă un plan coerent, cu bugete, cu responsabilități, cu plan de lucrări. Și da, se poate, există orașe unde termoficarea funcționează, chiar la noi – a se vedea Oradea, unde avem și branșări noi (cartiere de blocuri noi, cu soluții moderne de termoficare), și debranșări controlate (parteneriat între compania de termoficare și distribuitorul de gaze pentru debranșarea graduală și rebranșarea la centrale pe gaze într-un cartier de case).

Trebuie să pornim de la chestiuni de bază, pe care unii dintre cei menționați poate le cred înțelese de la sine, deși poate că nu sunt pentru ceilalți. Înainte de chestiunile enumerate mai jos, există un punct comun pe care cred că nu îl poate contesta nimeni și de la acest punct comun cred că putem începe: sistemele de azi de încălzire centralizată sunt o catastrofă iminentă (cu excepția a 2-3 orașe care au făcut reforme și investiții) și trebuie pus ceva în loc. Foarte important: trebuie pus ceva în loc care să dea căldură și apă caldă nu doar pentru unii, ci pentru toată lumea.

1. Nicio soluție, oricât de bună ar fi ea tehnic sau conceptual, nu va fi pusă în aplicare decât dacă e îmbrățișată de un grup larg de actori. Specialiștii trebuie să își repete mereu faptul că sistemul de încălzire nu e un scop în sine, el trebuie făcut ca să funcționeze pentru consumatori. Consumatorul e în centru, nu-i poți vârî pe gât ceva ce nu-și dorește și nici nu-l poți ține cu anasâna captiv la furnizori faliți care pur și simplu nu mai dau căldură. Specialiștii înțeleg că degeaba ai băga bani într-un sistem nou dacă îți pleacă toți consumatorii, iar acest lucru chiar s-a întâmplat (ex. Buzău) – dar își imaginează că e suficient ”să se dea o lege” prin care interzici consumatorilor să se debranșeze și ai rezolvat problema. Culmea e că, și dacă ai ”da o lege” imposibil de fentat, asta nu înseamnă că oamenii nu se vor debranșa de facto: când nu mai au căldură și apă caldă, își pun un boiler, un godin, o pătură, un reșou, o aerotermă, un calorifer electric cu ulei, o improvizație la instalația de gaze, ba poate chiar își deconectează fizic caloriferele de la țeavă și-și montează vreo centrală la mâna a doua pe șest. De unde știm noi ce-și face omul în casa lui? De facto, consumatorii care au abandonat orice speranță în legătură cu termoficarea și și-au luat altceva sunt deja debranșați, chiar dacă nu apar în statisticile oficiale, iar calitatea locuirii pentru ei va fi o încropeală, fiecare după posibilități.

Consumatorii, la rândul lor, se gândesc exclusiv la soluția individuală: cum fac eu să nu-mi mai fie frig și să nu mă mai spăl la lighean? Dar și ei trebuie să înțeleagă că nu toată lumea își permite centrală de apartament, deci ce e o soluție pentru unii, nu e o soluție pentru ceilalți 95%; că infrastructura de gaze are și ea nevoie de investiții și prea multe centrale de apartament dintr-odată pot însemna presiune scăzută la gaze, inclusiv la centrala pe care și-au montat-o ei; că arunci poluare pe geamul celui care stă deasupra; că poate vecinul nu-și permite centrală și, rămas fără termoficare, stă în frig și ia căldură de la mine prin pereți și îmi vine mie factura dublă. Mai dur chiar, trebuie să înțelegem că nu putem face fiecare ce vrem. Doar uitați-vă cum arată toate celelalte lucruri în orașele noastre în care fiecare face ce vrea, de la cum ne comportăm în trafic, cum arată stâlpii cocârjați de cabluri, cum se construiesc clădiri claie peste grămadă în oraș fără nicio noimă și până la mizeria pe care mulți o lasă după propriul câine să calce în ea următorul trecător. Soluția încălzirii, cu atâtea efecte asupra celorlalți din jur, nu e ”să-mi rezolv eu problema, în rest, nu îmi pasă” – tocmai de aceea încălzirea e serviciu de utilitate publică, la fel ca apa potabilă și canalizarea, nici acolo nu face fiecare ce vrea și nici primăria nu-și permite să lase lucrurile să se prăbușească. În nicio țară nu s-a reușit reforma vreunui sistem de încălzire centralizată în ciuda consumatorilor și în vrăjmășie cu ei; dar orice variantă alege consumatorul, care e într-adevăr actorul cel mai important, trebuie să fie civilizată și să țină cont și de vecinul.

2. A doua chestiune pe care trebuie s-o înțelegem bine cu toții e că decizia de a face ceva cu sistemul de încălzire, indiferent pe ce variantă mergem, centralizată, centrale individuale, orice, va fi luată de politicieni. Politicienii au nevoie de voturi și sunt aleși la 4 ani. Întotdeauna politicienii vor asculta de cei care sunt mai mulți – iar consumatorii vor fi întotdeauna mai mulți decât specialiștii. Așadar, va fi nevoie ca specialiștii să facă ei primul pas spre consumatori, dacă vor ca soluția cu care oamenii se vor încălzi să aibă sens și tehnic, și economic, la nivelul unei comunități, nu doar individual pentru cei care își permit ceva de calitate. Un politician vrea să scape de problemă, care e complicată, necesită ani de zile de muncă și rezultatele se vor vedea în mandatul următorului primar; nu e irațional comportamentul unor primari care au tăiat subvenția de la termoficare ca să dea oamenilor centrale individuale (și nici nu ține doar de lobby-ul celor care vând centrale de apartament), chit că după aceea s-a înrăutățit calitatea aerului în oraș sau oamenii nu și-au mai permis mai târziu facturile la gaz.

citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro