Noi strategii pentru industrie și energie. Marii actori din industrie cer scheme de compensare financiară din cauza prețurilor mari la energie

Guvernul a aprobat, în ședința de joi, trei strategii care vizează industria, resursele minerale și sectorul energetic din România. Toate cele trei sunt corelate între ele și au ajuns pe masa Guvernului după mulți ani în care au stat prin sertarele ministerelor. La o primă analiză, se poate constata că documentele aprobate de Guvern nu oferă soluții miraculoase pentru dezvoltarea industriei românești, mai ales în contextul creșterii costurilor, pe fondul tranziției către o energie verde.

Strategiile aprobate:

• Strategia industrială a României 2024- 2030. Ultima strategie industrială a fost realizată în 2005.
• Strategia națională pentru resurse minerale neenergetice 2025 – 2035. Ultima strategie privind resursele minerale a fost făcută în 2004.
• Strategia energetică a României 2025-2035, cu perspectiva anului 2050. Ultima strategie energetică a fost realizată în 2007.

Tranziția energetică înseamnă costuri mai mari în industrie

„Procesul la nivel european de transformare către neutralitatea climatică oferă oportunități pe termen mediu și lung, dar provoacă și costuri mari pentru industrie și angajații săi în timpul tranziției”, se arată în strategia industrială.

Strategia energetică arată că România și-a asumat o reducere cu 87% a emisiilor de dioxid de carbon în sectorul energetic în 2035, respectiv de 94% la nivelul anului 2050 comparativ cu anul 1990.

Ponderea surselor regenerabile în consumul final brut de energie va ajunge de 44% în 2035, respectiv 73% în 2050. Pentru a se ajunge aici, trebuie crescute sursele eoliene, solare, hidroenergetice și geotermale, utilizarea gazelor verzi (biometan, hidrogen, metan sintetic, etc.).

Ținta globală a UE pentru ponderea surselor regenerabile în mixul energetic până în 2030 este de 42,5% (cu o contribuție suplimentara indicativă de 2,5%), pentru atingerea țintei de 45%.

În același timp se renunță la cărbune, fiind închise minele, iar gazul va reprezenta un combustibil de tranziție.

„La nivelul Uniunii Europene, asistăm la un proces de trecere completă la metode de producție neutre din punct de vedere climatic în toate sectoarele industriale. UE își propune să devină neutră din punct de vedere climatic până în 2050 – o economie cu emisii nete zero de gaze cu efect de seră”, se arată în strategia industrială.

Vezi și Strategia energetică, varianta finală: Ponderea energiei regenerabile va ajunge la 44% până în 2035

Marii actori cer mecanisme de stabilizare a prețurilor la energie

Studii ale Asociației Marilor Consumatori de Energie din România arată impactul negativ al creșterii prețului energiei asupra industriei românești. Asociația susține că România riscă să nu aibă industrie competitivă și să se confrunte cu probleme economice și sociale grave, dacă nu se iau măsuri pentru a sprijini consumatorii industriali de energie.

Producătorii spun că industria românească nu poate reflecta această creștere în prețul produselor sale, deoarece acestea sunt tranzacționate pe burse internaționale, unde prețul este determinat de companii care produc în țări cu prețuri mult mai mici ale energiei.

Principalii actori din sectoarele energo-intensive propun ca soluții pentru reducerea costurilor energetice ale industriei implementarea unor scheme de compensare financiară pentru consumatorii industriali de energie, crearea unui mecanism de stabilizare a prețului, se arată în strategia industrială.

Trebuie precizat că documentul a fost documentul a fost realizat împreună cu reprezentanții marilor companii și asociațiilor din industrie, precum ALRO, Asociația Constructorilor de Automobile din România, Azomureș, Chimcomplex SA, Confederația Patronală Concordia, Liberty Steel Galați, Patronatul din Industria Cimentului sau Uniunea Producătorilor de Oțel din România.

„Țintele ambițioase de tranziție verde și digitală a industriei vor pune o presiune fără precedent asupra tuturor sectoarelor industriale, nu doar asupra celor care au fost afectate substanțial în ultimii trei ani, cum sunt industriile energo-intensive, ori industriile dependente de componente electrice, electronice, de automatizare ori de materii prime strategice. Uniunea Europeană a conceput deja planuri de reducere a acestor dependențe strategice, dublate de resurse consistente direcționate către cercetare, inovare și dezvoltare tehnologică”, se precizează în strategia industrială.

Trebuie și alte industrii în afară de cea auto

Strategia industrială arată că pe lângă sectorul ”campion”, respectiv industria auto, cu activități care ocupă primele trei poziții în volumul de vânzări și circa 30% din volumul total al exporturilor, sunt și alte industrii relevante care ar putea să crească, precum industria chimică, industriile materialelor de construcții și industria metalurgică.

„Este imperios necesar ca politica de reindustrializare a României să vizeze creșterea unor industrii campioane, altele decât industria auto, dat fiind riscurile determinate de transformările care au loc în economie, de dinamica inovării și impactul tehnologiilor noi, precum și de direcțiile strategice la nivel european, care ar putea periclita poziția industriei auto în perspectivă”, se arată în document.

În sectorul produselor chimice, se înregistrează o balanță comercială negativă care s-a acutizat în ultimii ani, pe fondul suspendării activităților de producție a îngrășămintelor chimice necesare în agricultură, devenite nerentabile din cauza costului energiei consumate.

În România, din 11 combinate de producție a îngrășămintelor chimice care existau în 1990, în prezent mai pot fi funcționale în condiții economice avantajoase patru combinate. Din cauza creșterii prețurilor la gaze naturale, producția de îngrășăminte chimice a fost afectată, iar necesarul este acoperit din importuri, cu afectarea balanței comerciale. Azomureș este principala întreprindere care și-a păstrat obiectul de producție dintre aceste combinate.

Amonil Slobozia și Donau Chem Turnu Măgurele, care ipotetic pot produce, au fost închise sau se află în reorganizare. Investițiile în noi tehnologii nepoluante și în capacități stocare carbon ar determina în perspectivă o relaxare a costurilor cu emisiile de carbon, ținând cont de PNIESC și obiectivele de reducere a emisiilor. Pentru menținerea unei producții competitive în industria chimică, ar putea fi folosite fie gaze din producția internă provenite din perimetrele ce urmează a fi exploatate în Marea Neagră, fie din gazele obținute prin biosinteză (hidrogen verde).

Dat fiind contextul regional și constrângerile bugetare, necesarul uriaș de investiții inițiale nu permite o tranziție ”verde” rapidă, impunând corelarea schemelor de retehnologizare, concomitent cu prelungirea scutirii la plată a certificatelor verzi, din schemele de sprijin pentru energia verde, se mai arată în document.

Totodată, trebuie să ținem seama de evoluțiile politicilor climatice la nivelul UE care tind înspre extinderea pieței carbonului și diminuarea cotei de certificate de emisii alocate gratuit industriilor poluante.

România dispune de resurse minerale critice și capacități de procesare materii prime strategice care au mare relevanță în fabricarea echipamentelor și tehnologiilor noi, în special fier, oțel, aluminiu și cupru. De asemenea, ecosistemul de întreprinderi s-a diversificat tot mai mult, fiind bine reprezentat inclusiv pe veriga de recuperare și reutilizare a metalelor reciclate.

România exportă anual cantități însemnate de metale reciclate care ar putea fi valorificate superior pe piața internă. Cererea globală de noi tehnologii pentru realizarea dublei tranziții va determina sporirea cererii de minerale critice, dar și de metale uzuale. Comisia Europeană a adoptat Legea privind materiile prime, prin care urmărește creșterea capacităților de producție și aprovizionare cu materii prime critice pe toate verigile din lanțurile de valoare. Pentru România, există potențialul de a crea lanțuri interne de producție, dat fiind posibilitatea integrării pe verticală, de la verigile primare, de producție și prelucrare a materiilor prime, până la producția de bunuri cu valoare adăugată ridicată.

Strategia pentru resurse minerale recomandă înființarea Serviciului Geologic Național

Strategia pentru resurse minerale neenergetice propune reconsiderarea poziției și a modului de implicare a statului și a comunităților locale în industrie. Propune ca entitățile private să dețină preponderent drepturile de exploatare, operare, rezultate din concesionarea resurselor minerale neenergetice și să asigure finanțarea și managementul activităților miniere.

De asemenea, recomandă înființarea Serviciului Geologic Național, după model european, care să coordoneze toate activitățile specifice de cercetare-explorare geologică și să fie în măsură să administreze datele, informațiile și rezultatele activităților de cercetare în domeniul resurselor minerale neenergetice.

Strategia mai pomenește și de nevoia de clarificare a problemei regimului proprietății publice și/sau private a terenurilor pe perioada în care se dau în administrare sau în concesiune, precum și a terenurilor ecologizate după ce se finalizează procesul de închidere și refacere a mediului, când trebuie să revină autorităților locale pentru a fi utilizate în beneficiul comunităților.