O ipocrizie

Unii analisti s-au repezit sa catalogheze interviul lui Basescu drept o incalcare a prevederii constitutionale potrivit careia presedintele trebuie sa fie echidistant politic. Altii au zis ca n-a incalcat nimic, n-a facut decit sa-si exprime niste opinii. Lucrurile pot fi citite insa si prin alta grila.

Constitutia cere unui om ceea ce un om nu poate duce: sa renunte, peste noapte, la convingeri, adica sa devina neom. Cum acest lucru e, de multe ori, dificil, Constitutia ii da inca o sansa: ii propune sa devina ipocrit. Sa mimeze echidistanta si sa incerce, pe cit posibil, sa nu se afle atunci cind o incalca.

Cind a spus „sa ne mai gindim“ atunci cind PSD propunea frenetic cota unica de impozitare, Iliescu isi parasea echidistanta politica si aducea Guvernul in matca social-democrata, parasita temporar de o asa erezie liberala. Si probabil ca nu o vorba in dodii a presedintelui a convins PSD-ul sa faca pasul inapoi.

Sint mult mai usor de inchipuit aprige discutii de culise intre Iliescu si Nastase, care au frint orgoliul nemasurat al acestuia din urma si l-au silit sa arunce prosopul. Sau amintiti-va de anticipatele pe care le convoca Nastase acum vreo doi ani si pe care le-a abandonat tot la o grimasa prezidentiala.

Iliescu si Nastase isi tradeaza amindoi, pe deplin, stilul de a face politica, mostenit din perioada comunista: „Deciziile le luam noi, oamenii politici, poporul nu trebuie sa afle prea multe, sa nu se turmenteze“. Democratia le-a adus doar o mica problema in plus in ce priveste raportul dintre politicieni si popor. Mai exact, o intrebare: „Astora cum le-o dam?“.

O problema pe care, indeobste, o rezolva baietii de la PR. Basescu, in schimb, aduce la lumina zilei ceea ce Iliescu facea in penumbra Cotrocenilor: politica partizana. Inainte de a-l acuza, poate ar fi mai intelept sa vedem care dintre cele doua atitudini ne aduce noua, astorlalti, cele mai multe foloase.

Despre activitatea de zi cu zi a lui Iliescu nu stim mai nimic – decit, uneori, ca „nu e treaba noastra“. Bunaoara, am aflat vreodata cit de chinuitor – sau nu – a fost procesul de reflectie in urma caruia a fost eliberat Miron Cozma? Nicidecum.

Ne-am trezit doar cu bucuria gratierii si a revocarii acesteia, iar Iliescu „ne-a dat-o“ pe prima cu „gest crestinesc“ si pe-a doua cu „greseala omeneasca“. In ce-l priveste pe Basescu, macar stim cum stam. Stim cum gindeste, stim ce vrea – si asta pentru ca are el grija sa ne-o spuna. Daca o tine tot asa, s-ar putea sa nu ne mai intereseze atit absolutizarea unei litere a Constitutiei.

Va deveni, in schimb, mult mai pasionant sa evaluam faptele presedintelui prin ceea ce sint ele insele. O asemenea conduita va fi, neindoielnic, o uriasa povara pentru politicienii obisnuiti sa ia decizii numai in spatele usilor, dar vor fi siliti sa o urmeze. Iar noi ii vom judeca pe toti cu capetele noastre, si nu dupa cum „ne-o dau“ baietii de la PR.