O zi din viata unei motiuni

Dan Mihalache, de la PSD, imi decla¬ra de motiune: „~stia nu sint in stare nici sa ma dea afara!“. Dupa douazeci si pa¬tru de ore l-au dat afara. Taracila, tot de motiune, baronul nostru de Calarasi, ce facea? Se ocupa de tunuri. Iar Pambuccian, din cauza interviului, era sa piarda rindul la discurs. Olteanu, presedintele de sedinta, l-a che¬mat de trei ori.

Iata citeva argumente pentru a citi despre motiunea mea. Cea mai simpatica motiune de nervi din cite am vazut. Simpatica fiindca marinarul, cu aceasta ocazie, i-a scrijelit in istorie numele lui Tariceanu: orice i-ar face, nu-l poate dobori de pe mo¬tocicleta, desi acrobatiile prim-ministrului sint fara plasa si la oarece inal¬time de mase. Dar iata cum a mers ziua.

Pe drum. Vocea strazii de motiune

Pe Calea Victoriei, la ora zece si ju¬ma¬tate, tanti Leana declara:

Tanti Leana: Nu da cutremure ca mu¬rim de foame pe strada!

Reporter: Dar de ce graba asta?

T.L.: Ca nu mai vine frigul ala sa ne mature de pe strada, dracului, o data…

Exact in apropierea Palatului Parlamentului, pe la Opereta, doi ciini sar sa ma sfisie.

Ciine UNU: Ham-ham, mirrrrrrrrrrrr!

Rep.: Mars! Nu v-a stirpit dracului Basescu?

Ciine DOI: Mirr, Hammmmmmirmmmmmm!

|n Camera Deputatilor. Dan Mihalache, PSD,

fost PSD, independent

Reporter: Suparat?

Dan Mihalache: Nu.

Rep.: Cu lista pentru europarlamentare.

D.M.: Nu am fost suparat. Nu era su¬parare acolo, era revolta, nu suparare.

Rep.: Cuvintul ala urit la adresa conducerii PSD, dumneavoastra l-ati spus?

D.M.: Eu, eu.

Rep.: Bun, curaj.

D.M.: Normalitate. Cred ca e normal la un moment dat sa pui termenii in sensul lor adevarat. E prea multa lasitate si ne ascundem mereu in spatele unor vorbe.

Rep.: De ce lasitate?

D.M.: Cred ca e prea multa lasitate in interiorul nostru. Toti stim ca merg lucrurile prost, dar cind e vorba de a vorbi pe fata, ne ascundem pe la colturi.

Rep.: Ce nu merge bine?

D.M.: Partidul.

Rep.: Ati scos motiunea. Actiunea 322 contra lui Basescu. Lucreaza partidul.

D.M.: Da, din greseala in greseala spre victoria finala.

Rep.: Greseala?

D.M.: Pai, nu se vede? 75% a votat im¬potriva gestului tau politic, nu?

Rep.: Cum e mataraia asta politica?

D.M.: Eu, personal, nu am sa mai tac in raport cu mine insumi.

Rep.: Cum conduce Geoana?

D.M.: La inspiratie si se lasa influen¬tat de un grup care nu are cele mai inspi¬rate idei.

Rep.: Grupul de la Cluj?

D.M.: Nu cred ca grupul de la Cluj e problema. Acolo sint si oameni cu minte multa.

Rep.: Care-i grupul? Spuneti-mi si mie…

D.M.: Mai cautati.

Rep.: Hrebenciuc?

D.M.: Nu va spun.

Rep.: Diaconescu?

D.M.: Nu va spun.

Rep.: Ion Iliescu?

D.M.: Nu va spun.

Rep.: Nastase?

D.M.: Nu va spun.

Rep.: ~aa, Dan Mihalache?

D.M.: Nu va spun… l-am sfatuit o vre¬me, dar a ales alte cai.

Rep.: Vorbele gonflabile, gesturile de papitoi, de la cine le are?

D.M.: Stii care-i problema? La nivel de limbaj si de gesturi e OK, dar nu poti avea un discurs occidental si un tip de politica orientala.

Rep.: |n interiorul partidului cum e, cravata?

D.M.: Putea produce un proces de schimbare si modernizare a partidului. Acum a ratat momentul. S-a aplecat prea mult spre politica asta a intelegerilor secrete, a negocierilor bizantine. Eu mi-as fi dorit mai mult sa dea cu pumnul in ma¬sa si sa curete partidul de mentalitati si practici care l-au dus la pierderea alege¬rilor.

Rep.: A furat PSD?

D.M.: Nu PSD, ci unii oameni proba¬bil, dar nu vad nici o sentinta in acest sens.

Rep.: Ne luati cu Justitia-cirpa.

D.M.: Vedeti, sintem in anul al treilea in care PSD-ul nu mai e la putere, anul al treilea in care nu vedem decit circ. Trei ani in care a trecut pe la Justitie insasi doamna Macovei.

Rep.: Asa, ca om politic, cind vedeti ca alegem bunii de rai?

D.M.: Pai, cind va fi o Justitie impar¬tiala, nu una indreptata impotriva unuia sau altuia.

Rep.: Pai, veniti la putere, iar nu va fi sa fie. O veti prinde in viata asta pe Jus¬titia dreapta?

D.M.: Sper, altfel ma gindesc sa emigrez sau sa ma apuc de altceva.

Rep.: |n ce epoca ati trai? |n ce tara?

D.M.: E o intrebare la care imagina¬tia mea…

Rep.: Pe la 1300… 1600…

D.M.: Nu, nu, in viitor, mie imi place sa traiesc in viitor, nu in trecut.

Rep.: Si tara?

D.M.: }ara de Foc.

Rep.: V-au dat afara?

D.M.: Nu, au ciriit doar.

Rep.: Va dau astia afara!

D.M.: Nici macar curajul asta nu-l au.

|n acest timp

Pe culoarele Camerei, adincit in sine, un om mijlociu, albinos, batea covoarele cu picioarele. Ma apropii.

Rep.: Sint ziarist, pot sa va pun o in¬trebare?

Om: Nu acum. Acum ma concentrez.

Si iar isi urmeaza ritmul sustinut. Pas cu pas. Ce sedinta de spiritism sustinea cu el insusi ramine un mister. La votul cu bile l-am identificat: Viorel Duca, PSD. O fi votat pentru motiune si se concentra sa nu iasa.

La pasul cu numarul 6.574 al lui Viorel Duca, a aparut Norica Nicolai din pamint, din motiune verde. |nainte de a trage o tigara cu ministrul Transporturilor, Orban, a spus:

N.N.: Stii care e avantajul sexului in grup? Poti oricind sa pleci si nu ti se simte lipsa. Ha, ha, ha!

Doru Ioan Taracila

Dupa vreo ora, in hol a aparut, intr-o pauza de tigara, baronul de Calarasi, Doru Ioan Taracila. Vorbea la telefon. La finalul conversatiei, a avut amabilitatea sa-mi raspunda la intrebari.

Rep.: Cu ce va mai ocupati?

Doru Ioan Taracila: Tunuri.

Rep.: Bineinteles, de tunuri va ocu¬pati. Tot de tunuri?

D.I.T.: Nu „tot“, ci numai de data as¬ta. Desi altora le e gindul in alta parte, se apropie Ziua Armatei. Peste 20 de zile. Iar in Calarasi se intentioneaza realiza¬rea unui monument in onoarea vetera¬nilor de razboi. Consiliul Local a gasit marmura, trei miliarde, dar nu am gasit tu¬nuri, or stim ca in razboaie soldatii s-au luptat cu tunurile.

Solicitarea Consiliului Local a primit un raspuns hazliu: pot fi date aceste tunuri daca se organizea¬za licitatie. Asta inseamna ca trebuia sa mai gasim un alt oras sau niste fraieri cu care sa mergem impreuna la licitatie, ca pe urma sa ne impartim tunurile intre noi.

Rep.: Cum ati reusit?

D.I.T.: Banuiesc ca exista o concu¬renta intre industria siderurgica si cei care vor sa-i onoreze pe veteranii de raz¬boi, pentru ca e mai simplu sa le topim decit sa le amplasam impreuna cu grupul statuar.

Rep.: Ati dat tunuri.

D.I.T.: Nu, nici macar nu am tras. Am fost infanterist.

Rep.: Nici nu-mi vine sa cred ca ma la¬sati sa vorbesc cu dumneavoastra. Aveti atita avere… fabrici, case, terenuri, tot Calarasiul.

D.I.T.: Asa mai greseste omul. Dumneavoastra, ziaristii. De unele am, de altele nu.

Rep.: Fabrici?

D.I.T.: Nu.

Rep.: Uzine?

D.I.T.: Nu.

Rep.: Popor?

D.I.T.: N-am.

Rep.: Paminturi?

D.I.T.: Aici este o poveste care mi-a creat o anumita aura. Am doua loturi: unul in cimitirul municipal, celalalt, cinci hectare, ale mamei. Astea sint pamin¬tu¬rile mele faimoase.

Rep.: Deci, bucata si bucata.

D.I.T.: Adevarat, am vrut sa-mi transfer cele cinci hectare in centrul Bucu¬res¬tiului, dar nu am reusit.

Rep.: Firma?

D.I.T.: Obligatoriu.

Rep.: De ce?

D.I.T.: Pai, firma am facut cu fami¬lia, cu rude, prieteni.

Rep.: Pe ce v-ati priceput?

D.I.T.: Prima afacere a fost cu tere¬nul, vreo 20 de hectare, pe agricultura. O societate, apoi dealer Dacia. Tot acolo am avut o statie PECO si un magazin de mo¬bila. Mobila nu insemna un cistig, am lichidat-o.

Rep.: Pe animale nu v-ati bagat.

D.I.T.: Nema. Asta e tot. Sint actionar, deci, la citeva firme.

Rep.: Dar influenta? Mai tare ca primarul, ca seful Consiliului Judetean.

D.I.T.: Eu sint puternic ca sint calara¬sean si sint de peste 30 de ani avocat in orasul acela.

Rep.: Ce nu v-a iesit in tot acest timp?

D.I.T.: Niciodata nu mi-am dorit ches¬tii imposibile. Sint un om extrem de modest.

Rep.: Va puteti permite orice?

D.I.T.: Nu mi-am propus niciodata sa-mi cumpar avion, elicopter si sa plec in Malibu sau mai stiu eu unde.

Rep.: Ce nu va place la astea?

D.I.T.: De ce sa-mi placa? Pentru ce-mi trebuie vila la mare, la munte? Nu pot sta trei zile la hotel? Tinichele de genul asta nu-mi trebuie.

Rep.: Oricum, veti vota motiunea.

D.I.T.: Mai rau nu se poate.

Varujan Pambuccian

Spre finalul interpelarilor din Parlament, printre ziaristi, fumind de zor, un deputat in kaki. Comenta: „Iar spune as¬ta prostii!“, „Nu puteau gasi unul mai bun?“. Mi s-a parut ca puteam profita de acest om spre a scoate ceva senzational, nemaiintilnit, ceva care sa ma faca celebru. O, da, celebru!

Reporter: Sa va intreb despre motiune.

Varujan Pambuccian: O, nu, lasa-ma.

Rep.: Dar despre ce?

V.P.: IT.

Rep.: De ce?

V.P.: Fiindca asta imi place.

Rep.: Cum vad politicienii IT-ul?

V.P.: Cu ochii, dar as vrea sa-l vada cu mintea.

Rep.: Citi parlamentari stiu ce-i cu computerul?

V.P.: E, asta-i acum. Nu stiu.

Rep.: E tragedie?

V.P.: Nu cred. 10% din PIB vine din IT. E bine, e un domeniu in care am reusit sa ne scoatem.

Rep.: Ce va place la o masinarie fara suflet, fara nimic, nu cere de mincare…

V.P.: Nu este adevarat, in clipa in care iti place ceva transferi din pasiunea aia lucrului respectiv. E un lucru pe care-l in¬teleg si-mi place foarte mult. Prima oara, am programat in clasa a opta un calcula¬tor la Ministerul Finantelor. Mama lucra acolo, eu invatasem cite ceva inainte. Facusem un lucru de care aveam nevoie. Cealalta meserie a mea e matematica.

Aici ma specializasem in astronomie. Si aveam nevoie de harti de observatie si am generat o harta a cerului. A mers.

Rep.: V-ati nascut la timp?

V.P.: Nu, as fi vrut sa fiu mult mai tinar acum. |n alt timp, m-as fi ocupat de electricitate.

Rep.: De ce nu vorbiti de politica?

V.P.: Ce inseamna politica sui gene¬ris? Nu exista sa te pricepi la orice. Eu ma pricep numai la citeva lucruri.

Rep.: La legi cum votati?

V.P.: Eu merg pe mina profesionis¬ti¬lor, pe mina colegilor mei.

Rep.: Sinteti masa de manevra?

V.P.: Nu. O spunea un general chinez: „Sintem de neclintit ca muntele“. Noi nu am votat niciodata pe formule care sa produca schimbari bruste. Lucrurile nu se fac zob si apoi sa incerci sa le repari. Nu cred in discontinuitati.

Rep.: Nu va deranjeaza ca nu sinteti mare si tare?

V.P.: Nu mi-a placut sa vorbesc despre lucruri in care nu cred foarte tare.

Rep.: Si-n costumul asta de vinator de ce v-ati imbracat?

V.P.: Mie nu-mi place cravata. Asta e.

Asta e. Chiar asta e. Astfel s-a lasat seara peste motiune. Si seara era imbra¬cata in costum de vinator si se baza pe colegii ei, profesionistii: amurgul, noap¬tea, zorii, dimineata, ziua, guma de mes¬tecat si aspirina.