Oamenii care trăiau în Peru acum peste un mileniu puneau semințe halucinogene în bere pentru a se distra, dar și pentru a parafa mai ușor alianțe politice

​O populație numită Wari, care acum peste o mie de ani trăia pe teritoriul actualului stat Peru, nu doar că făcea o bere numită ”chicha”, dar puneau în ea și niște semințe cu proprietăți halucinogene. Un studiu rezultat după analizarea unui sit arheologic denumit Quilcapampa înaintează ideea că acestă băutură era consumată la petreceri și era oferită celor care vizitau satul, în ideea și de a crea mai ușor alianțe politice.

Populația denumită de istorici și arheologi Wari a locuit între anii 600 și 1.000 în zona coastei peruviene și în Anzii de Sud. Descoperirile au arătat că organizau festinuri la care se consuma chicha, un fel de bere produsă din fructele unui arbore denumit ”molle” care erau procesate și puse la fermentat.

Situl numit Quilcapampa, fiind într-o zonă extrem de aridă, a permis conservarea diverselor resturi și arheologii au putut afla din gropile antice de gunoi ce mâncau și ce beau oamenii de acum 1.200 de ani. S-au descoperit resturi de cartofi, quinoa, alune, dar și cantități uriașe de fructe din arborele molle (Schinus mole) din care se făcea acestă chicha care se estimează că avea o concentrație de alcool de 5%. Descoperirile sugerează faptul că băutura se consuma în cantități extrem de mari.

Nu departe de fructele fierte sau stoarse rămase după prepararea acestei băuturi au fost găsite și semințe dintr-o plantă psihotropă denumită ”vilca”, semințe ce erau folosite ca agent halucinogen în zona Americii de Sud, mai ales de către conducătorii și de către marii preoți. La fel că în multe locuri din lume, și aici planetele, ierburile și fructele care puteau oferi experiențe ”extra-corporale” erau la mare cinste.

Descoperirile au arătat că situl Quilcapampa a fost locuit doar între anii 800 și 850, dar scenariul înaintat de cercetători este că șefii Wari au pus aceste semințe de vilca în berea lor tradițională chicha pentru ca experiențele să fie cu totul speciale.

Practic, cei care consumau băutura ajungeau să vadă lucruri care nu existau sau să audă zgomote pe care nimeni nu le producea. Se poate bănui că satul devenise cunoscut pentru experiențele pe care le oferea și că liderii s-au folosit de aceste băuturi pentru a parafa alianțe politice cu alte comunități din zonă.

La fel ca mai cunoscuta ayahuasca din Amazonia, și vilca produce efecte halucinogene, dar ele sunt mult mai slabe când semințele sunt înghițite, așa că localnicii le fumau sau le trăgeau pe nas.

Adăugarea de vilca în băutura chicha făcea ca efectele halucinogene să dureze mai mult decât simpla înghițire a acestor semințe, iar experiența era mai plăcută, mai puțin violentă și era una de grup, dat fiind că toți beau.

Interesant este că, dacă fructele necesare pentru a face chicha creșteau chiar lângă Quilcapampa, semințele de vilca nu erau în apropiere și trebuiau aduse de pe pantele estice ale Anzilor cu ajutorul unor caravane de lame controlate de populațiile Wari.

Surse: National Geographic, NewScientist