PISA, un turn tot mai putin inclinat
O dată la câteva săptămâni aflăm despre elevi români care iau medalii la olimpiade internaționale. Pe site-ul ministerului sunt 94 de elevi care au luat premii internaționale până acum în 2016, iar lista crește în continuare. O listă impresionantă dacă ar fi să o comparăm cu cea a preminanților români la olimpiadele sportive: au fost cinci la Rio (de fapt patru, după descalificarea ulterioară a unuia dintre medaliați) și niciunul la Sochi. Pe de altă parte, o dată la trei ani aflăm că elevii români de 15 ani sunt printre ultimii din Europa la matematică, citire și științe în evaluările studiului PISA. În 2012, ultimul an pentru care sunt disponibile date, scorul mediu obținut de elevii din România i-a plasat pe locul 45 din 65 de țări evaluate, sub toate țările din UE cu excepția Bulgariei. Luate împreună, cele două categorii de informații par să ne spună că școala românească este potrivită pentru elevii de vârf, având însă probleme de calitate în cazul elevilor obișnuiți.
În scurt timp, în 6 decembrie, vom afla rezultatele unui nou studiu PISA, cu date culese în 2015 în 72 țări, printre care și România. La ce să ne așteptăm? La scoruri medii care continuă trendurile de până acum, sau la schimbări de direcție? Ce altceva vom putea să aflăm despre școala românească din noile date, în plus față de pozițiile în clasamente și de schimbările în timp?
Dar mai întâi, câteva lucruri pe care le știm în urma edițiilor de până acum ale studiului PISA. Prima administrare a fost în anul 2000, când au participat 43 de ţări. România a cules datele cu întârziere, în 2002, și nu a participat la a doua administrare, în 2006. A fost însă inclusă în 2006 (57 de ţări), în 2009 (65 de țări), 2012 (65 de țări) și 2015 (72 țări).
#
Deci, ce știm, după aplicarea asupra unor eșantioane reprezentative de elevi de 15 ani din România a unor instrumente complexe, cuprinzând teste de matematică, citire și științe, precum și de chestionare care măsoară atitudini față de școală și oferă informații despre familiile și școlile din care provin elevii?
1. Știm că PISA este criticată de multe voci din interiorul sistemului de educație din România, care insistă că testele studiului nu sunt potrivite pentru a surprinde ce învață elevii români. Ecaterina Andronescu, de trei ori ministru al educației, în prezent Șefa Comisiei pentru învățământ din Senat, este susținătoarea cea mai vizibilă a acestei poziții la noi. O parte însemnată dintre profesori susțin același lucru.
Este adevărat că astfel de poziții sunt vizibile și în afara României. Un articol publicat anul trecut în Washington Post, cu titlul ”The tower of PISA is badly leaning. An argument for why it should be saved”, rezumă principale critici la adresa studiului. Acestea țin de alegerea a ce măsoară, a modului de măsurare și a metodelor statistice folosite, precum și de faptul că studiul ar favoriza interesele unor firme private din educație. Același articol enumără, însă, și motivele pentru care PISA nu poate fi ignorat: nu are în acest moment un competitor și nu se întrevede curând apariția unui studiu asemănător ca amploare și nivel de sofisticare. Dar mai ales pentru ca datele de până acum au stimulat mai multe țări să adopte politici educaționale noi cu efecte pozitive măsurabile. Germania, Suedia, Corea de Sud, Brazilia și Polonia, sunt câteva dintre țările considerate a fi cazuri de succes.
2. Știm că datele PISA din România au fost până acum analizate puțin, iar relevanța lor pentru schimbările de politici educaționale a fost neînsemnată. Centrul Naţional de Evaluare și Examinare (CNEE), aflat în subordinea Ministerului Educației, a administrat culegerea datelor în România și a avut între atribuții analiza lor. Rapoartele de pe site-ul CNEE cuprind sute de pagini cu analize descriptive ale răspunsurilor, însă concluziile care privesc sistemul educațional se reduc la câteva paragrafe. Este foarte puțin în comparație cu analizele produse de organizațiile similare din alte țări. Începând cu PISA 2018, culegerea datelor și analiza lor vor fi realizate de o altă instituție aflată în subordinea Ministerului Educației, Institutul de Științele Educației (ISE).
3. Știm că România s-a aflat pe locuri modeste în comparație cu alte țări la fiecare dintre testările de până acum din perspectiva scorurilor medii, iar rezultatele au avut variații mici în timp. Graficul următor reprezintă scorurile medii obținute de elevii români pentru Citire, Matematică și Științe în 2002, 2006, 2009 și 2012.
Sursa: Analiza proprie
Scorurile medii plasează România la un nivel similar cu cel al următoarelor țări: Bulgaria, Uruguay, Mexic, Tailanda, Trinidad și Tobago; este sub cel al țărilor UE (cu excepția Bulgariei), sub Turcia, Rusia, Serbia, Chile și Dubai, și este la mare distanță de Estonia și Polonia, care domină clasamentul țărilor foste comuniste.
În plus față de scoruri medii, PISA permite estimarea proporțiilor de elevi care sunt analfabeți funcționali, adică au probleme serioase în înțelegerea unor texte scrise de dificultate redusă. Conform PISA 2012, 37% dintre elevii de 15 ani in România intră în această categorie. Este ușor de înțeles de ce este un rezultat important și extrem de negativ: chiar dacă ajung să aibă diplome școlare, analfabeții funcționali au dificultăți la locul de muncă și în viața de zi cu zi—atunci când semnează contracte cu o bancă, când cumpără mobilier Ikea, etc. Nu în ultimul rând, sunt persoane care au dificultăți în a înțelege viața politică și discuțiile despre politici publice din țară.
Nu în ultimul rând, datele PISA permit testarea unei afirmații general acceptate la noi, aceea că România are o categorie consistentă de elevi cu performanțe excepționale. Ar fi bine să fie așa, din perspectiva direcției în care se transformă economiile dezvoltate: specialiștii de vârf au o pondere tot mai mare în stimularea dezvoltării. De asemenea, nu ar fi o surpriză să fie așa în condițiile în care sistemul educațional românesc alocă resursele foarte inegal, disproporționat de mult înspre urban, în defavoarea ruralului, precum și înspre „liceele de vârf”, în defavoarea școlilor obișnuite. Din păcate, datele indică o proporție redusă de elevi aflați în categoriile superioare ale scorurilor PISA (nivelele 5 și 6 dintr-un maxim de 6): doar 3% la matematică (și valori apropiate la citire și științe), în comparație cu 17% în Polonia, 15% în Estonia, 14% Slovenia, etc. Graficul următor ilustrează plasarea României în comparație cu celelalte țări la PISA 2012 matematică.
Sursa: Analiza proprie
#
Ce nu știm în acest moment legat de datele PISA culese în România? Lista de întrebări pentru care nu avem răspuns și care ar putea fi evaluate cu ajutorul acestor date este lungă. Este suficient să parcurgem studiile realizate în alte țări cu un nivel de dezvoltare apropiat cu al României pentru a vedea potențialul datelor culese până acum.
În primul rând, nu știm în ce măsură rezultatele obținute în 2002 și 2012 se datorează sistemului educațional și în ce măsură sunt urmarea altor factori care au influențat societatea în acest interval. Prin analogie, nu știm nici dacă sistemul de sănătate a contribuit la creșterea speranței de viață cu 3 ani în același interval de timp și, dacă da, în ce măsură. Lipsa unor schimbări importante în performanțele școlare poate fi urmarea unor variații de calitate a sistemului educațional care s-au suprapus cu schimbări sociale din afara școlii.
INTERVIURILE HotNews.ro