Politic Show: Marturia unui traseist politic: "PSD nu mi-a mai dat nimic. La PDL sunt deputat"; Ridziada, ultimul act: afacerea taberelor; Dragnea a ajuns numarul 2 in PSD; Udrea nu-i ca Ridzi?

Dragnea a ajuns numarul 2 in PSD. Baronul local de Teleorman, Liviu Dragnea, si-a vazut visul cu ochii. Mircea Geoana l-a uns secretar general interimar al PSD, functie mult ravnita, dar care fusese ocupata pana ieri, tot interimar, de unul dintre locotenentii fideli ai lui Viorel Hrebenciuc, deputatul Valeriu Zgonea. Decizia a fost luata in grupul strategic de campanie, a anuntat Bogdan Niculescu Duvaz, purtatorul de cuvant al partidului, scrie EvZ.

27.000 de euro, candele si sfesnice pentru biserica lui Zeus. Palatul Cotroceni a decis sa cumpere, pentru biserica din incinta, o serie de 10 obiecte de cult. Decizia acestei achizitii a venit dupa ce guvernul Boc a trecut in proprietatea Administratiei Prezidentiale alte cateva zeci de obiecte similare. Administratia Prezidentiala a declansat, marti – prin portalul e-licitatie.ro -, procedurile de achizitie a noii catapetesme precum si a mai multor obiecte de cult. Interesant de remarcat este faptul ca procedurile de licitatie sunt declansate de Palatul Cotroceni cu mai putin de o luna inainte de preconizata tarnosire a sfantului lacas, pe 15 august de Sfanta Maria Mare (Adormirea Maicii Domnului), scrie Cotidianul.

Marturia unui traseist politic: „PSD nu mi-a mai dat nimic. La PDL sunt deputat”. Parlamentul este ultimul in topul increderii romanilor in institutii, iar traseismul politic are partea sa de vina. La ce se ajunge cand Bucurestiul nu blocheaza plimbarea politicienilor de la un partid la altul? Raspunsul vine de la cativa parlamentari-migratori. Acestia povestesc pentru R.l. cum ei insisi si-au vandut pielea formatiunilor care le-au dat cele mai bune functii. Prin acest mecanism, doi dintre ei au ajuns chiar deputati. In Parlamentul Romaniei, votul cetateanului este tranzactionat la fel ca o legatura de patrunjel intr-o piata volanta. Totul are un aer comercial. Citeste mai multe in Romania libera.

Ridziada, ultimul act: afacerea taberelor. Inainte de a izbucni scandalul legat de cumpararea stirilor pe bani publici, Ministerul Tineretului si Sportului (MTS) condus de Monica Iacob Ridzi a facut impartirea fulger a altor 880.000 de euro plus TVA, tot fara licitatie, pentru taberele destinate studentilor. Grosul sumei, adica 3.115.282 de lei, echivalentul a 741.730 de euro, a ajuns, in numai doua saptamani, in bratele a trei firme abonate in ultimii ani la taberele studentesti finantate de guvern, in ciuda datoriilor pe care le au la stat – SC Iunona Travel SRL, SC Corsa Trans SRL si SC Vila Regal SRL, din Costinesti. Restul de 591.410 lei, echivalentul a 140.811 de euro, au mers spre RAAPPS – SRP Sinaia, Regie pe care MTS a chemat-o sa se inscrie pentru locurile de la munte, dupa ce restul firmelor nu reusisera sa acopere necesarul, scrie EvZ.

Hartogaria bate lupta anticoruptie: dosarul Mihailescu zace in sertare. Dosarul Mihailescu zace in sertarele Parlamentului la mai mult de 40 de zile de cand senatorii au votat, in sfarsit, pentru inceperea urmaririi penale. Totul s-a blocat in functionarime si hartogarie. In toiul comentariilor privind un nou raport de tara defavorabil Parlamentului si partidelor politice, unul dintre cele mai disputate dosare in relatia complicata dintre Parchetul General/DNA si Parlament zace in sertarele Senatului, chiar si dupa ce parlamentarii si-au dat acordul asupra inceperii urmaririi penale impotriva fostului ministru PSD Serban Mihailescu, scrie Romania libera.

In „Udrea nu-i ca Ridzi?„, Silviu Sergiu afirma ca „Elena Udrea procedeaza la fel ca Monica Iacob Ridzi. Promovarea turismului in Romania este un paravan legal pentru a-si promova propria imagine si a plati aceste servicii cu bani publici. „Iarna nu-i ca vara”, iar „Elena Udrea nu-i ca Monica Iacob Ridzi”. Doua lucruri in care Traian Basescu pare sa creada cu tarie. Prima propozitie este o axioma si nu necesita demonstratie. A doua poate fi lesne argumentata, prin maniera diferita in care presedintele trateaza cele doua cazuri, in esenta, asemanatoare”. Integral in EvZ.

Doru Buscu, in „Fabrica de prosti„, sustine ca „pe vremuri, cand tovarasul Aurelian Bondrea se ocupa cu acordarea titlurilor academice dupa ritul comunismului ortodox, studentia era o treaba serioasa. A fi student in anii ‘70 – ‘80 era nu numai sansa fulgeratoare si nesperata de a scapa, pentru cinci ani, de cosmarul socialismului curent, dar insemna, prin efortul pe care ti-l cerea scoala, un statut asumat cu oarecare orgoliu intelectual. Stupida in programa si metodologie, ingramadind cantitati uriase de cunostinte neimportante, teoretizand in exces si impingand uneori la catedra securisti sau pur si simplu imbecili, scoala superioara din timpul comunismului avea, totusi, o consistenta superioara celei de azi. Chiar daca rigoarea tinea mai mult de regulamente, chiar daca universitatea cerea in primul rand fortaj si abia apoi subtilitate, presiunea pe care o punea zilnic asupra studentului sfarsea prin a da rezultate”. Integral in Cotidianul.

In „Cum ajung antibasescienii presedinti jucatori„, Cristian Ghinea considera ca „ar fi interesant sa recitim astazi raportul comisiei parlamentare care a precedat suspendarea presedintelui Basescu in 2007. Raportul – la fel ca dezbaterea publica ce l-a precedat – creiona viziunea unui presedinte al Romaniei total inactiv politic. Lista de pacate imputate lui Basescu era lunga si varia de la chestiuni serioase, cum ar fi declaratiile privind magistratii, la reprosuri ridicole, cum era cel ca seful statului iese la sprituri numai cu liderii unui anumit partid politic. Am scris, la vremea respectiva, ca acuzatiile fortau o interpretare abuziva a Constitutiei, pe care de atunci incoace toata lumea o citeaza fara a o citi”. Integral in Romania libera.