"Pozitia copilului" are premiera in Franta pe 15 ianuarie. Presa franceza lauda "noul val" romanesc

Filmul „Pozitia copilului”, regizat de Calin Peter Netzer, va avea premiera in cinematografele din Franta pe 15 ianuarie, oferind astfel presei franceze ocazia de a elogia inca o data „noul val” din cinematografia romana, pe care il considera „lipsit de concesii”, scrie Mediafax.

Lungmetrajul „Pozitia copilului”, de Calin Peter Netzer, recompensat cu trofeul Ursul de Aur la Festivalul de la Berlin din 2013, prezinta un tablou al Romaniei postcomuniste, realizat fara menajamente, prin intermediul unei relatii mama-fiu.

Filmul, care va fi lansat in Franta pe 15 ianuarie si in Belgia pe 5 februarie, reprezinta in opinia criticilor francezi o buna ocazie de a cunoaste si mai bine „noul val” din cinematografia romana, tot mai apreciat in strainatate, dar ai carui regizori „sufera” in tara lor, din cauza unei lipse severe de fonduri si a unei veritabile penurii de cinematografe.

„Pozitia copilului” este o drama care se sprijina mai intai pe o relatie patologica mama-fiu, reliefata pe marele ecran de actrita din rolul principal feminin, Luminita Gheorghiu.

Filmul alcatuieste, prin intermediul acestei relatii, portretul lipsit de concesii al unei Romanii post-comuniste viciate de coruptia ce domneste in institutiile statului, mai ales in politie si in justitie.

Cornelia, interpretata de Luminita Gheorghiu, o mama sexagenara ultraposesiva din inalta societate romaneasca, „isi sufoca” fiul adult, Barbu, interpretat de Bogdan Dumitrache, un barbat imatur si aflat complet sub influenta mamei sale.

Barbu ucide accidental un adolescent dintr-o familie modesta in timp ce isi conducea automobilul cu viteza. Cornelia va incerca absolut totul pentru ca Barbu sa nu ajunga la inchisoare, folosindu-se de relatiile sale si de banii ei.

Acest film „minimalist” a fost turnat in mare parte in apartamente private. „Folosirea recurenta a camerei de filmat pe umar epuizeaza privirea spectatorului, uneori pana la nivelul ametelii, o impresie intarita de indecenta si impunitatea care domnesc pe tot parcursul filmului”, afirma autorii acestui articol aparut pe fluxul agentiei de presa AFP.

Personajul intruziv al Corneliei, careia nu-i scapa niciun detaliu din viata fiului ei, este inspirat din propria relatie dificila cu mama lui, a explicat regizorul Calin Peter Netzer in conferinta de presa de la Berlin, dupa castigarea Ursului de Aur.

„Este povestea unei categorii sociale superioare mediei, in care acest gen de probleme sunt intalnite mai des. In fostele tari din Europa de Est marcate de cultura latina, parintii sunt destul de posesivi”, a spus regizorul roman.

In afara de locurile de filmare foarte restranse, camera nu ii paraseste aproape niciodata pe cei doi actori principali, intarind astfel aspectul sufocant al relatiei lor.

Primind Ursul de Aur la Berlin, Ada Solomon, producatoarea filmului „Pozitia copilului”, a acuzat autoritatile romane care „ataca cultura si nu au inteles ca cinema-ul, cu vitalitatea sa actuala, este cel mai bun ambasador al tarii”.

Ada Solomon a spus ca acel Urs de Aur ii va face mai puternici si mai hotarati pe profesionistii din cinematografia romana, atacand „cenzura politica” si denuntand totodata „cenzura comerciala” care penalizeaza filmele de autor, impiedicandu-le sa ajunga la publicul larg.

Avantul cunoscut de cinema-ul romanesc s-a tradus in ultimii ani prin succesele obtinute de mai multi regizori – Cristi Puiu, Catalin Mitulescu, Corneliu Porumboiu si Cristian Nemescu -, in special la Cannes, o recunoastere internationala confirmata in 2007 cu trofeul Palme d’Or atribuit regizorului Cristian Mungiu pentru filmul „4 luni, 3 saptamani si 2 zile”.

In 2012, cel mai recent opus semnat de Cristian Mungiu, „Dupa dealuri”, a castigat la Cannes premiul pentru cel mai bun scenariu si premiile pentru interpretare feminina.

Alti cineasti romani au castigat premii la alte festivaluri importante precum Locarno (Marian Crisan cu „Morgen” si Adrian Sitaru cu „Valuri” si „Din dragoste cu cele mai bune intentii”) si la Berlin (Florin Serban, in 2010, cu „Eu cand vreau sa fluier, fluier”, recompensat cu Ursul de argint).