Primul recensământ al urșilor bruni, prin metode genetice. În Munții Făgăraș au fost identificați 283 de urși / Densitatea populației e de 17-18 urși / 100 km pătrați.

Fundația Conservation Carpathia a identificat urșii de pe o suprafață de 1200 kilometri pătrați din Munții Făgăraș și împrejurimi în cadrul primului studiu genetic din România. Evaluarea cantitativă a populației de urs cu metode moderne, precum genetica, este primul pas în gestionarea responsabilă a urșilor din țara noastră. Au fost recoltate 1426 de probe de ADN cu o rată de succes a analizelor de laborator de 63%. Au fost identificați 283 de urși, 137 femele și 146 masculi, iar prin modelare statistică a fost estimată densitatea populației la 17-18 urși / 100 km pătrați.

„Metoda genetică de monitorizare a populațiilor de animale sălbatice este una dintre cele mai relevante și precise metode care estimează numărul de indivizi de pe o anumită suprafață, și poate analiza dinamica populației în timp și spațiu. Spre deosebire de metoda clasică ce se bazează pe măsurarea incertă a urmelor sau pe observații directe, genetica oferă o imagine clară asupra indivizilor eliminând posibilitatea de a număra un exemplar de mai multe ori pe diferite fonduri cinegetice. Practic, sunt colectate probe non-invazive de ADN, excremente sau păr, care sunt analizate în laboratoare de specialitate. Astfel de studii obiective reprezintă pași importanți în procesul de monitorizare a populației de urși. Datele științifice trebuie să stea la baza deciziilor noastre de management, atât pentru a ne asigura că nu pierdem această specie cât și pentru a înțelege conflictele și a întări coexistența cu oamenii.” a declarat Ruben Iosif, specialist faună la Fundația Conservation Carpathia.

Video-reportaj realizat de HotNews.ro în munții Făgăraș în timpul recensământului de urși făcut de Conservation Carpathia

Etapele realizării studiului genetic

În primul rând, într-o astfel de cercetare este delimitată zona de studiu. Aceasta trebuie să fie suficient de mare ca să fie relevantă pentru deplasările mari ale urșilor, care de regulă pot atinge chiar și 800-1000kmp.

Al doilea pas îl reprezintă perioada de eșantionare. Această perioadă trebuie să fie suficient de lungă astfel încât să existe timp pentru colectectarea suficientă de probe, dar, în același timp, suficient de scurtă astfel încât să existe asigurări că populația este demografic închisă (nu mor multe exemplare, nu pleacă mulți indivizi din zona de studiu în timpul cercetării, nu se nasc indivizi noi în timpul studiului). În cazul de față s-a lucrat aproximativ trei luni, în perioada de toamnă – august-noiembrie, atât în 2017, cât și în 2018.

Au fost colectate 700-750 de probe per sesiune de monitorizare. După parcurgerea tuturor văilor și a muchiilor principale din zona de studiu au fost colectate excremente și fire de păr pe care urșii le-au lăsat în urmă. În perioada 2018-2019, probele de ADN au fost analizate la un laborator al Universității din Ljubljana unde prin

secvențiere de ADN a fost identificată amprenta genetică a fiecărui individ. Astfel, s-a obținut numărul de urși observați, iar în funcție de rata de recapturare a acestora a fost estimată mărimea totală a populației studiate.

Acest studiu a fost realizat cu sprijin financiar din partea Fundației OAK, respectiv din partea Comisiei Europene prin Programul Operațional Infrastructură Mare – Axa Biodiversitate. Citește studiul complet în limba engleză aici, iar rezumatul în limba română este disponibil aici.

De asemenea, am realizat și un Esri Story Map care să facă mai ușoară înțelegerea studiului pe care îl puteți parcurge aici.

Replicarea acestui studiu după cinci ani va permite înțelegerea tendinței populației în vederea stabilirii unor politici pe termen lung de protejare a acestei specii și pentru a diminua conflictele cu oamenii. Fundația folosește aceste date științifice pentru a administra conflictele urs-om pe fondurile cinegetice pe care le administrează. De exemplu, colectează probe de la atacurile urșilor în gospodării și identifică urșii problemă în populația deja cunoscută, astfel încât să cunoască magnitudinea problemei înainte de a lua măsuri.

Studiul realizat de Fundația Conservation Carpathia oferă recomandări de îmbunătățire a metodei de monitorizare genetică aplicabile pentru munții Carpați, fiind un model care poate fi replicat la nivel național pentru a estima numărul de urși și pentru a identifica cele mai bune tehnici de gestionare a conflictelor om-animale sălbatice.

Prevenția, cea mai bună soluție în cazul conflictelor om-urs

Fundația Conservation Carpathia coordonează prin entitățile partenere gestionarea a 4 fonduri cinegetice folosind metode moderne în folosul conservării speciilor de animale sălbatice din Munții Făgăraș, însă și în beneficiul comunităților locale și pentru protejarea acestora în fața interacțiunilor cu animalele sălbatice. Principiile de bază ale gestionării fondurilor cinegetice menționate sunt: luarea deciziilor pe fundamente științifice și prioritate maximă prevenirii conflictelor om-animale sălbatice. În acest scop a fost înlocuită vânătoarea pentru trofee cu monitorizarea animalelor și cu intervenții împotriva animalelor problematice.

„Prevenția este cea mai importantă acțiune. Iar aici vorbim despre un complex de cauze și măsuri care trebuie aplicate, printre care menționăm nevoia urgentă de a opri degradarea sau distrugerea zonelor naturale în care trăiesc urșii, iar respectarea resurselor naturale care le sunt casă sau hrană, este obligatorie.

De asemenea, este nevoie de acțiuni concrete mai intense de gestionare a deșeurilor din apropierea pădurilor și intravilane, fie că vorbim despre gospodăriile din localități, fie că vorbim despre marginea drumurilor unde urșii vin să fie hrăniți de către turiști. O atenție deosebită trebuie acordată deșeurilor de origine animală, frecvente în gospodării și mici ferme ca rezultat al activităților zootehnice, deșeuri pentru care nu există soluții viabile de distrugere, aflate la îndemâna gospodarilor și autorităților locale.

Și nu în ultimul rând, terenurile abandonate din împrejurimile sau chiar din intravilanele localităților devin adăpost pentru animalele sălbatice, livezile unde fructele nu se mai culeg sau se culeg prea târziu constituie atracții irezistibile pentru urși și mistreți. În aceste condiții, pe lângă folosirea de garduri electrice, sunt necesare măsuri cu caracter socio-economic pentru ca gradul de părăsire a comunităților de către tineri să se reducă.”, a declarat, Mihai Zotta, director de conservare la Fundația Conservation Carpathia.

Fundația Conservation Carpathia și entitățile partenere lucrează la a preveni prezența urșilor în comunitățile învecinate fondurilor cinegetice gestionate de aceasta. Astfel, în ultimii 2 ani au fost montate gratuit 31 de garduri electrice, iar principalul rezultat a fost lipsa incidentelor în incintele acestea. Au fost puse bazele a 2 echipe de intervenție rapidă care sunt disponibile 24/24, 7/7. Din 2019, acestea au participat la 61 de acțiuni pentru alungarea urșilor din incintele fermelor. De asemenea, au fost oferiți gratuit 38 de câini ciobănești ciobanilor din zona Munților Făgăraș și a fost dezvoltată o fermă de vaci și oi care sunt oferite sub formă de compensație gospodăriilor păgubite.

Cu toate acestea, în ultimii 2 ani, echipele de intervenție au fost nevoite să captureze și să reloce un urs și să elimine 3 urși care puneau în pericol viețile oamenilor și care au făcut mari pagube în rândul animalelor domestice.