Profetii metalice cu Judas Priest la Bucuresti

Aftershock-ul a incheiat vineri, 11 iulie, a doua editie de fost B’estival actual B’estfest. Linia aleasa: heavy metal total. De la maghiarii Wisdom pana la Judas Priest chitarile specifice genului au dominat fundalul sonor al zonei timp de cateva ore bune.

Din pacate, intoarcerea “corporatistilor” din Baneasa spre casa si dopul de circulatie creat in zona de acestia m-au facut sa ratez primele doua recitaluri; in momentul intrarii in zona de festival Thunderstom isi luau la revedere de la public. La acea ora, publicul era format din circa 5000 de oameni din care majoritatea era masata intr-un cort urias, la umbra si racoritoare. Un impresionant numar de dozatoare cu bere, produse Coca-Cola sau apa, au reusit cu brio sa potoleasca uriasa sete provocata de cele peste 30 de grade din atmosfera.

Deci se poate si la noi sa poti merge la un concert si sa nu mori de sete, ba dimpotriva, sa nu pierzi nici macar un minut pe la cozi cu procurarea unui pahar cu bautura de orice fel. Se pare ca la acest aspect ajuta cu succes si sistemul cu jetoane drept plata. Efectul acestui lucru s-a vazut insa sprea sfarsitul zilei cand destul de multi cetateni aveau usoare probleme de articulare a cuvintelor sau de mentinere a echilibrului. De preferat totusi cazurilor de deshidratare sau cedare nervoasa in fata setei cu care din pacate suntem obisnuiti.

Ross The Boss. Recunosc ca stiam despre trupa numai faptul ca au oarece legaturi de rudenie cu Manowar, prin paternitatea unuia din chitaristi, evident domnul Ross in persoana. Acest lucru s-a simtit din plin, playlist-ul trupei fiind mai bine de jumatate format din piese Manowar, spre incantarea unora si prilej de ironie al altora…Ca de obicei a existat si grupul de fani masat in fata la gard sprijinind moral trupa. Prezenta celor din Ross The Boss s-a mai facut simtita si in timpul recitalului “zeilor”, fiind prezenti in zona de fotografi, vizibil incantati de ce vad pe scena. Aveau si de ce…

Primal Fear. Mult mai aprope de ce avea sa se intample mai tarziu, germanii au adunat mult mai mult public in fata. Cu fizicul sau de om obisnuit cu sala de forta, vocalul Ralf Scheepers a impresionat prin energia debordanta si incercarea de a implica publicul de cateva ori intr-un cor pe baza celebrului “ole, ole, ole…”. Nu a uitat nici sa aminteasca sa cumparam ceva CD-uri si tricouri de la standul oficial. Nu putini i-au ascultat sfatul, dar preferintele s-au indreptat masiv spre produsele Judas Priest, lucru usor observabil prin densitatea impresionanta de tricouri in public cu numele britanicilor.

Judas Priest Foto: rockxpress.ro

Ora 21.30. Cu jumatate de ora inainte de momentul de inceput al motivului pentru care ne-am intalnit, cred ca in jur de 12.000 de oameni se ingramadeau in fata scenei. Lume de toate varstele si toate “culorile”: pusti cu tricouri imprimate cu lame de ras insangerate, doamne de varste respectabile purtand tricouri Rammstein, o gasca de frati bulgari agitand mereu un steag alb-rosu-verde, dar si domnisoare cu sandalute colorate, posete purtate pe brat si nasuri pudrate…

Nimic nu mai avea insa importanta. Peste numai jumatate de ora, la fix 22.00 se dezlantuia Iadul. Acesta, in combinatie cu motocicletele, costumatia din piele si mai nou “Nostradamus” par sa fie reteta perfecta pentru heavy metal. Cel putin asa ne-au demostrat cei cinci: Glenn Tipton (chitara), K.K. Downing (chitara), Ian Hill (bass), Scott Travis (tobe), Rob Halford (voce).

Pe o scena impresionanta prin coloristica si scenografia perfecta pana la cel mai mic detaliu, s-a inceput cu Prophecy, piesa care da tema ultimului album: Nostradamus. Urcat pe un urias turn, invelit in totalitate intr-o mantie stralucitoare, Rob “Nostradamus” Halford lansa asupra multimii celebra sa voce, asteptata atatia ani de rockerii romani.

La cum a inceput si avand in vedere ca se afla in plin turneu de promovare a albumului, ma asteptam la o trecere mai consistenta prin acesta. Dar…spre deliciul fanilor, playlistul a facut o trecere prin istoria Judas Priest, nelipsind celebrele Breaking The Law (piesa care a implinit 28 de ani!), Painkiller, Between The Hammer and The Anvil sau Hell Bent For Leather. Si da, pe ultima piesa amintita s-a pastrat traditia si a fost prezent si celebrul motor pe scena. Au mai fost piese intregi cantate la unison cu publicul, plete scuturate, maini in aer, scandari „Priest! Priest! Priest!”, iar peste toate riff-urile obsedante si solo-urile demente ale lui Tipton sau Downing.

Moment interesant pe noua piesa Death, Halford fiind cu adevarat un “messenger of death”, cu o aparitie pe un tron al mortii drapat cu catifea rosie si ornat cu capete scheletice de morti… Dupa un bis format din trei piese, s-au retras, nu inainte ca Halford sa sarute simbolic steagul Romaniei si sa multumeasca publicului pentru primirea facuta.

Aflati la varste la care unii se gandesc cu emotie la pensie, britanicii au facut o demonstratie de forta, oferindu-ne 90 de minute de heavy-metal de top class, pentru multi dintre cei aflati in public poate cel mai bun facut vreodata in istoria muzii rock… Singurele regrete au fost legate de diferite piese lipsa din playlist, fiecare avand propriile preferinte, dar…daca s-ar fi putut tine cont de ele ar fi trebuit un concert de o noapte intreaga…

„Sinner” live la Bucuresti

Sursa: rockxpress.ro