Raport dur al Curtii de Conturi despre banii cheltuiti de stat pe informatizare: sisteme paralele si ineficiente, strategii incoerente si superficiale, nerespectarea legii

Bani aruncati pe fereastra. Asa s-ar putea rezuma raportul Curtii de Conturi pe 2010 privitor la utilizarea fondurilor pentru infrastructura IT in administratia publica centrala. Raportul confirma zecile de anchete publicate de HotNews.ro in ultimii ani: ministerele si agentiile au facut risipa de bani publici si europeni pentru sisteme informatice inutile, nefunctionale sau care pur si simplu nu comunica intre ele. Cercetarea Curtii de Conturi consfinteste practic o noua moda pentru delapidarea bugetului de stat: infrastructura de IT.

„Exceptand ordonatorii de credite unde aceste aspecte sunt puternic reglementate (MApN, MAI, AR), aceste strategii prezinta idei disparate, nu sunt suficient de coerente, sunt lipsite de viziune, nu sunt aliniate la realitatea imediata, sunt superficiale sau nu sunt formalizate (MADR, MCPN)” (Raportul Curtii de Conturi)

„Nu exista o coordonare suficienta in ceea ce priveste alocarea si cheltuirea fondurilor bugetare pentru domeniul tehnologiei informatiei si comunicatiilor” (Raportul Curtii de Conturi)

„Cele mai multe baze de date şi aplicatii software se regasesc la ordonatorii secundari şi tertiari, iar la nivelul multor ordonatori principali de credite (de ex. MMFPS, MCPN, MADR, MS) accesul la aceste informatii nu se realizeaza direct, prin mecanisme informatice, ci off-line, pe suport optic, magnetic sau chiar pe hartie” (Raportul Curtii de Conturi)

Principalele observatii:

Lipsa reglementarilor legale privind sumele cheltuite:

In timp ce pentru investitii din alte domenii aprobarea acestora este reglementata, in functie de importanta, volumul şi amploarea lor, de catre Guvern, acelasi lucru nu se intampla si pentru ordonatorii de credite care actioneaza in domeniu TIC, deşi acestora le sunt alocate fonduri a caror volum depaşeste pragurile valorice pentru care ar fi necesara aprobarea Guvernului.

Consecinta acestui fapt consta in aceea ca nu se respecta prevederile legale in vigoare, respectiv art. 42 din Legea nr. 500/2002 privind finantele publice, care stabileste limitele valorice privind competentele de aprobare a documentatiilor tehnico-economice ale obiectivelor de investitii noi care se finanteaza, potrivit legii, din fonduri publice, la pragul de 28 milioane lei de la care este necesara aprobarea Guvernului.

In felul acesta, ordonatorii de credite modifica cu o mai mare usurinta indicatorii proiectelor de investitii, acest fapt conducand de cele mai multe ori fie la prelungirea duratei de executie a proiectelor, fie la suplimentarea volumului de fonduri necesar realizarii acestora, asa cum s-a constatat ca s-a intamplat in cazul Sistemului Informatic Unic Integrat, implementat la CNAS, sau chiar la schimbarea parametrilor/indicatorilor de performanta initiali.

Lipsa standardelor de cost

In ceea ce priveşte costurile proiectelor de investitii nu exista normative de cheltuieli aşa cum se intampla in alte domenii de activitate. Astfel, pentru obiective similare de investitii din domeniul TIC cheltuielile difera semnificativ atat in ceea ce priveşte dotarea tehnica cu echipamente hardware, cat şi in ceea ce priveşte aplicatiile software şi infrastructura de comunicatii.

Citeva articole HotNews.ro care au relatat aceste probleme in ultimii ani:

• Portalul eRomania si Programul national de reforma 2011-2013: Haos privind data finalizarii si scopul acestui proiect. Domeniile de internet eromania.ro si e-romania.ro sunt in proprietatea unor firme
• Guvernul promite jumatate de miliard de euro pentru ceva ce acum este concept, ca si in 2009 – portalul eRomania
• Inca un portal „finalizat” de autoritati, dar imposibil de accesat de publicul larg – Punctul de Contact Unic electronic. Tot cu fonduri UE
• Cum a cheltuit ministerul Economiei 1,2 milioane euro pe un portal nefunctional destinat IMM-urilor. Vezi in text traseul banilor si istoricul afacerii
• Site-ul de un milion de euro: Dupa ce completati declaratiile, le printati, le puneti in plic si le trimiteti unde aveti nevoie

Lipsa standardelor de executie

Nu exista o conceptie unitara cu privire la punerea in practica a unei problematici similara entitatilor publice, legata de domeniul TIC, astfel incat diverşi ordonatori de credite rezolva in mod diferit acelaşi aspect al unei probleme specifice acestui domeniu.

Spre exemplu, problematica referitoare la raportari financiar-contabile, investitii si achizitii publice, calculul salariilor, managementul documentelor etc., deşi ar trebui coordonate, uniformizate şi rezolvate identic in sectorul bugetar, proiectarea şi implementarea de aplicatii care sa le puna in practica se realizeaza de catre ordonatorii de credite prin contractare de la diverşi furnizori, alegand solutii diferite, cu costuri diferite, astfel ca in final se poate ajunge la o risipa de fonduri de la bugetul de stat. Pot fi amintite aici aplicatiile financiar-contabile utilizate in cadrul MS si MDRT sau cele din cadrul MAE, AR si MECMA.

Site-urile ministerelor si agentiilor guvernamentale: lipsesc actualizarile si instrumentele de masurare a feed-back-ului

In ceea ce priveste serviciile de editare a paginilor web, cu unele exceptii (MAI, MApN), acestea se realizeaza prin contractare cu firme de soft. Se constata ca nu de putine ori instructiunile existente in „Ghidul privind realizarea paginilor web pentru administratia publica centrala şi locala din Romania”, editat de MCSI, nu se respecta, in sensul ca informatiile prezentate nu sunt actualizate la timp (mai ales dupa schimbarea echipelor de conducere) sau accesarea acestora nu este suficient de prietenoasa. Exceptand operatiunea de contorizare a celor care acceseaza pagina de web a institutiei publice nu se realizeaza nici o alta analiza legata de reactia vizitatorilor paginii web, de impresiile acestora, de opiniile si sugestiile lor legate de continutul si grafica paginii web.

Sisteme informatice „autiste”

Aproape in toate cazurile analizate legatura de tip informatic de la ordonatorii principali de credite la ordonatorii secundari şi tertiari este aproape inexistenta sau insuficienta. Astfel, in unele cazuri, cele mai multe baze de date şi aplicatii software se regasesc la ordonatorii secundari şi tertiari, iar la nivelul multor ordonatori principali de credite (de ex. MMFPS, MCPN, MADR, MS) accesul la aceste informatii nu se realizeaza direct, prin mecanisme informatice, ci off-line, pe suport optic, magnetic sau chiar pe hartie. in felul acesta politicile şi strategiile ministerelor nu se bazeaza pe prelucrari on-line, in timp real, ale informatiilor continute in bazele de date proprii, impietand asupra activitatii curente de monitorizare, coordonare şi control.

Nimeni nu stie ce softuri si echipamente IT exista in institutiile publice

Nu au putut fi identificate inventare şi situatii complete privind echipamentele, aplicatiile şi proiectele existente, in derulare şi in perspectiva, astfel incat sa poata fi evitate paralelismele legate de achizitionarea unor aplicatii şi proiecte deja existente. Un astfel de mecanism se considera a fi util şi in situatia in care anumite echipamente devin, pe parcursul ciclului de viata, mai putin utile unei entitati, dar pot fi redistribuite celor care au un deficit de astfel de echipamente. in acest sens, se poate exemplifica prin aceea ca, dupa campania de scanare a carnetelor de munca, un numar scannere de la CNPP ar putea fi redistribuite unor instante de judecata pentru scanarea şi arhivare dosarelor aflate pe rol. Aceeasi redistribuire de echipamente poate fi luata in calcul si in cazul unui numar important de servere de la CNAS care nu mai sunt utilizate odata cu trecerea la versiunea centralizata on-line a Sistemului Informatic Unic Integrat.

Nimeni nu stie cate licente Microsoft a cumparat guvernul

La nivel guvernamental exista contracte, incheiate in 2004 si 2009, cu firma Microsoft privind achizitia de licente pentru software-ul de baza. In ceea ce priveste contractul din 2004 s-a constatat ca nu exista o evidenta clara cu privire la numarul şi administrarea acestora. Totodata, la nivelul unor ministere (MAE pentru aparatul extern şi MAI pentru ofiterii de legatura) s-au constatat situatii legate de achizitionarea unor echipamente pe plan extern, impreuna cu sisteme de operare si software de aplicatie avand licente, de cele mai multe ori preinstalate (OEM – Original Equipment Manufacturer), fara a se verifica posibilitatea de a beneficia de pe urma contractelor amintite anterior şi cu riscul efectuarii unor plati neeconomicoase pentru aceste licente.

Sute de milioane de euro cheltuiti pe IT fara nici o analiza

Legat de fondurile alocate pentru achizitia de echipamente, solutii informatice si crearea si/sau modernizare infrastructurii de comunicatii, s-a constatat ca, desi la nivelul sectorului bugetar, pentru domeniul TIC, au fost repartizate si cheltuite sume de ordinul sutelor de milioane de euro, nu exista la nivelul MCSI o evidenta clara a acestora din punct de vedere al volumului si surselor de provenienta, a stadiului de indeplinire a scopului si obiectivelor pentru care sistemele/aplicatiile/programele/proiectele au fost achizitionate sau implementate, a gradului de utilizare a acestora etc.

Avand in vedere ca partea cea mai importanta a finantarii investitiilor privind infrastructura IT a avut drept sursa fonduri comunitare pre si post aderare, care au facut obiectul diverselor actiuni de control si audit financiar si al performantei, efectuate de organismele si organele interne si externe abilitate. Nici in acest sens nu se poate vorbi de o evidenta clara, centralizata legata de constatarile si recomandarile rezultate in urma acestor actiuni, precum si a masurile intreprinse in legatura cu modul de aducere la indeplinire a acestora. Lipseste astfel o baza de date cu informatii legate de aceste aspecte, care din punct de vedere al utilizarii fondurilor publice, pot contribui substantial la stabilirea unui cadru de buna practica in domeniu.

S-ar putea astfel evita sau diminua aparitia unor fenomene negative cum ar fi cele legate de sistarea unor proiecte, asa cum s-a intamplat cu proiectul de informatizare a spitalelor de la MS unde, desi au fost cheltuite fonduri de circa 11 mil. USD, proiectul a fost stopat, fara a-si dovedi eficienta si eficacitatea.

Concluziile Curtii de Conturi:

– Concluzia generala consta in aceea ca desi, ca tendinta, se observa ca institutiile publice din Romania si-au imbunatatit vizibil performantele, beneficiind in prezent de o mai mare disponibilitate a resurselor si a serviciilor adresate cetatenilor, ca si-au automatizat deja o parte din operatiuni, propunandu-si sa devina mai deschise si mai transparente in relatia cu publicul, procesul de informatizare a administratiei publice este unul complex si de durata, care necesita o abordare etapizata, in contextul in care nu exista o coordonare suficienta in ceea ce priveste alocarea si cheltuirea fondurilor bugetare pentru domeniul tehnologiei informatiei si comunicatiilor.

– Lipseste, de multe ori, legatura de natura informatica intre ordonatorii principali de credite si cei secundari sau tertiari, din subordine.

– In ceea ce priveste dotarea tehnica exista o diversitate mare de echipamente, cu grad diferit de uzura fizica si morala, se intalnesc chiar situatii de paralelisme sau dotari insuficiente, lipsind o evidenta clara cu privire la dotare si aplicatii, la nivel national.

– Personalul calificat, aferent domeniului TIC, are o pondere care variaza de la 0 la 12% din totalul personalului, mentinandu-se compartimente de profil propriu, in contextul externalizarii activitatii respective.

– Aceeasi aplicatie, ca functionalitate, se regaseste implementata diferit, contractata diferit, exploatata si platita diferit.