Ritmul potential de evolutie a economiei Romaniei- aproximativ 2% an/an, cel mai redus nivel din perioada 1998- 2012 (studiu)

Ritmul potential de evolutie a economiei interne se situeaza in prezent la aproximativ 2% an/an, cel mai redus nivel din perioada 1998- 2012, se arata intr-o analiza economica a SSIF Broker. „Pentru o analiza mai profunda a acestor rezultate voi distinge doua perioade: 2000- 2008 (perioada primului ciclu de economie de piata de dupa cel de-Al Doilea Razboi Mondial); respectiv 2009- 2012 (perioada de la declansarea Marii Recesiuni pana in prezent). Cu alte cuvinte, in 2000- 2008, dinamica capitalului financiar nu a reusit sa antreneze capitalul uman si nici productivitatea totala a factorilor de productie. In ceea ce priveste a doua perioada, 2009- 2012, se poate observa o deteriorare a potentialului economic pe plan intern. Ritmul de evolutie a PIB potential s-a atenuat de la 4,5% an/an in 2008 la 2,3% an/an in 2009 si 2% an/an in perioada 2010- 2012”, se mai arata in documentul citat. (Vezi intreaga lucrare in atasament)

„Concluzionand, atrag atentia cu privire la faptul ca, in prezent, economia interna se confrunta cu cel mai redus ritm de evolutie a PIB potential din ultimii 15 ani. Practic, tot castigul de potential din perioada premergatoare crizei mondiale a fost anulat ulterior (nu a fost durabil), data fiind lipsa implementarii reformelor structurale. Cu alte cuvinte, se poate spune ca primul ciclu de economie de piata din ultimele decenii (2000-2008) a fost unul pierdut pentru Romania, cel putin din perspectiva structurala.

Din analiza elaborata se poate desprinde o recomandare pentru autoritatile responsabile cu implementarea politicilor macroeconomice pe plan intern: prioritizarea politicilor care influenteaza oferta agregata (pentru ameliorarea ritmului potential); neutralizarea politicilor economice de partea cererii agregate”, se mai arata in cercetarea semnata de dr. Andrei Radulescu, Senior Investment Analyst al SSIF Broker.

Valurile Marii Recesiuni au readus in prim plan problemele structurale cu care se confrunta atat economiile dezvoltate, dar si statele emergente si in dezvoltare. Ma refer, in primul rand, la potentialul economic, o variabila macroeconomica abstracta, care reflecta ritmul de evolutie a unei economii cand factorii de productie sunt utilizati la capacitate.

Inca din perioada primului val al celei mai severe crize economico-financiare mondiale din ultimele decenii (cand am asistat la fenomenul de „sudden stop” in sfera fluxurilor financiare internationale) s-a putut observa o contractie severa si prelungita a investitiilor in economia reala, cele mai afectate economii fiind cele cu un nivel ridicat al dezechilibrelor macroeconomice (acumulate in perioada anterioara crizei) si puternic dependente de finantarea din exterior.

Spre exemplu, in prezent, formarea bruta de capital fix se situeaza in Zona Euro la nivelul minim din 1999, in timp ce pe plan intern acest indicator consemna in trimestrul I al anului un nivel cu 25% sub maximul inregistrat in 2008 (dupa cum se poate nota in graficele de mai jos).

Evolutia nefavorabila a investitiilor in economia reala in ultimii ani a influentat conditiile din piata fortei de munca (atat la nivelul cererii, dar si la nivelul ofertei). Somajul a crescut catre valori record in perioada crizei, evolutie determinata, in principal, de componenta structurala. Astfel, am asistat la fenomenul de depreciere a capitalului uman, cu impact nefavorabil pentru productivitatea muncii (exemplul cel mai elocvent il reprezinta economia americana) (graficul de mai sus).

Potentialul economic constituie o variabila macroeconomica fundamentala, relevanta atat din perspectiva pietelor financiare (prin intermediul deciziilor autoritatilor responsabile cu implementarea politicilor macroeconomice), dar si pentru procesul de dezvoltare (convergenta/proges) a unei economii.

In primul rand, ritmul de evolutie potential este luat in considerare in cadrul deciziilor de politica monetara ale bancilor centrale. In calibrarea politicilor monetare bancile centrale acorda atentie nu doar inflatiei, dar si evolutiei deviatiei PIB (output gap) (diferenta intre ritmul PIB si ritmul PIB potential).

In al doilea rand, potentialul economic este important in analiza stadiului de dezvoltare a unei economii. Spre exemplu, un ritm ridicat de evolutie a PIB-ului potential poate exprima un proces de convergenta a unei economii catre stadiul de maturitate. Pe de alta parte, un ritm redus de evolutie a PIB potential poate atrage atentia cu privire la importanta implementarii unor masuri de politica economica care sa stimuleze oferta agregata.

Aceasta evolutie a fost determinata de resimtirea Marii Recesiuni: fenomenul de sudden stop al fluxurilor financiare internationale directionate spre Romania; criza datoriilor suverane din Europa (principalul partner economic); lipsa capitalului autohton. Spre exemplu, contributia stocului de capital la dinamica PIB potential s-a redus de la 4,5 p.p. in 2008 la doar 2,3 p.p. in 2009 si 2 p.p. / an ulterior.

Declinul sever al investitiilor in 2009 (formarea bruta de capital fix s-a contractat cu 24% an/an) a determinat o evolutie nefavorabila a productivitatii totale a factorilor de productie (indicator a carui contributie la dinamica PIB potential a scazut de la 0,3 p.p. in 2008 la 0 p.p. in 2009). Totodata, prelungirea climatului investitional nefavorabil (cu implicatii drastice pentru contextul laboral) a rezultat in intensificarea tendintei de deteriorare a productivitatii totale a factorilor de productie (contributie de -0,6 p.p. in 2011 si de -0,9 p.p. in 2012).

Pe de alta parte, contributia factorului munca la dinamica PIB potential s-a stabilizat in 2009 (dupa 12 ani de evolutie negativa), intrand in teritoriu pozitiv incepand cu 2010 (0,2 p.p.), pentru a accelera la 0,8 p.p. in 2012, evolutie sustinuta si de implementarea unor reforme laborale (Noul Cod al Muncii).Analiza elaborata permite o serie de concluzii importante pentru procesul de dezvoltare a Romaniei pe termen mediu si lung. In primul rand, din 1998 pana in prezent capitalul strain a avut rolul de motor al economiei, intrarile masive determinand accelerarea potentialului economic (la 4,5% an/an in 2008), insa iesirile ulterioare nu au putut fi contrabalansate de capitalul autohton.

Practic, dinamica economiei interne din perioada 2000- 2008 nu a reusit sa conduca la dezvoltarea sustenabila a capitalului financiar autohton (acesta nu are nici forta si nici know-how-ul necesare pentru a relansa economia catre un nou ciclu economic). Totodata, din 1998 pana in prezent nu a fost acordata atentia necesara problemei capitalului uman, nici de catre autoritatile responsabile cu implementarea politicilor macroeconomice, nici de catre sectorul privat (ma refer aici la programele de long-life learning, la investitia in cercetare/dezvoltare). Doar asa se poate explica faptul ca productivitatea totala a factorilor de productie a avut o contributie in deteriorare la formarea PIB potential din 1998 pana in prezent. De asemenea, munca constituie eterna problema in economia Romaniei, acest factor consemnand evolutii nefavorabile la formarea ritmului PIB potential inclusiv inclusiv in perioadele in care intrau in tara peste 10 miliarde EUR / an.