Românii care, formal, nu există. O echipă a Băncii Mondiale a vizitat câteva din așezările „informale” din România

În România există aproape 500 de așezări „informale” în care locuiesc -potrivit cifrelor oficiale- 72.000 de locuitori, deși numărul lor ar putea fi mult mai mare. Așezările informale sunt definite drept o „grupare de minimum 3 locuințe, ocupate de persoane din grupuri vulnerabile și care nu au niciun drept asupra imobilelor pe care le ocupă. O echipă a Băncii Mondiale le-a cartografiat și a vizitat 5 asemenea zone din țară.

Analiza efectuată de echipa Băncii Mondiale în cele cinci așezări informale selectate a arătat că pentru a pune bazele unei strategii de intervenție socială, e nevoie de un proces de colectare de date mai complex.

Echipa Băncii Mondiale a întreprins vizite la fața locului în Pâncota, Șamșud, Panciu, Drăgăneasa și Toplița, pentru discuții cu reprezentanți ai autorităților locale și observarea pe teren a așezărilor informale.

Pâncota, Arad

Populatie: 940 persoane

Situație locuire (zonă de risc, materiale improvizate, infrastructură, aglomerare): 81% materiale convenționale, fără riscuri, acces la drum și electricitate, medie 7.8 persoane/gospodărie

Vulnerabilitate socială: 85% șomaj și fără școală absolvită, majoritatea adulților și copiilor înscriși la medic de familie

Orașul Pâncota are două zone de așezări informale, una situată pe str. Câmpiei (intravilan) iar a doua pe str. Barbu Lăutarul (parțial extravilan). Marea parte a celor două așezări este situată pe domeniul public, iar câteva unități locative din Barbu Lăutarul pe teren privat, arată analiza Băncii Mondiale.

Cu excepția unor membri ai comunității care după o perioadă de muncă în străinătate și-au formalizat situația locuirii cumpărând teren și construind în afara așezării, rezidenții nu dețin acte pentru terenul și casele în care locuiesc.

700 dintre locuitori nu au loc de muncă, venitul principal venind din munca cu ziua si vânzarea deșeurilor reciclabile. Toți copii sunt înscriși dar majoritatea abandonează școala între clasele 4 și 8.

Calitatea locuirii este deficitară mai ales privind accesul la utilități, dar în ambele zone locatarii au realizat îmbunătățiri. Unitățile locative nu sunt conectate la apă curentă și canalizare, iar conectarea la electricitate este parțial ilegală, arată raportul Băncii Mondiale.

Extinderea rețelei de apă tocmai a fost finalizată pe artera principală din Câmpiei și Barbu Lăutarul, așadar racordarea este posibilă în teorie, dar pentru jumătate din unitățile din zona Câmpiei este nevoie de o extensie adițională. În practică, branșarea nu se poate face fără instiutirea unui drept de utilizare, iar multe familii în continuare nu își permit branșarea fără o formă de sprijin financiar și birocratic.

Drumul principal este asfaltat, dar străzile dintre case și din spatele lor nu sunt, mai ales în zona Câmpiei, deși

primăria derulează la momentul actual un proiect de asfaltare care include și așezările informale. Așezările informale sunt situate la marginea localității dar nu sunt separate de bariere fizice față de restul zonelor de locuire sau de obiectivele de utilitate publică.

Pâncota este un oraș mic și, deși așezările informale sunt la periferia orașului, este ușor de ajuns în diverse părți ale orașului iar grădinița este la mai puțin de 500 metri distanță. Din păcate, centrul de zi dedicat copiilor în situații precare este în partea opusă a localității, nu are suficient personal, iar rata de participare este foarte mică.

În oraș există o școală gimnazială, un liceu, și o clinică medicală, la care au acces formal persoanele din Barbu Lăutarul și Câmpiei. Locuitorii așezărilor se confruntă cu un grad mare de șomaj, părăsirea timpurie a sistemului educațional și o incidență ridicată a mamelor minore.

Direcția de Asistență Socială are capacitate limitată la nivel local și nu există asistenți sociali cu normă întreagă în comunitate.

Șamșud, Sălaj

Populatie: 191

Situație locuire (zonă de risc, materiale improvizate, infrastructură, aglomerare): 71% materiale neconvenționale, conectate la drum dar numai 14% la electricitate, fără riscuri fizice

Vulnerabilitate socială: 94% șomaj, 52% din adulți fără școala elementară, 41% din adulți și majoritatea copiilor înscriși la medic de familie

În comuna Șamșud există două așezări informale, una aferentă satului Șamșud, iar cealaltă în satul Valea Pomilor. Majoritatea gospodăriilor au primit adeverințe de înregistrare a unităților locative în Registrul Agricol, dar situația lor juridică este în continuare nereglementată.

Majoritatea unităților din Colonie (Șamșud) sunt situate pe domeniul public al UAT în intravilan, în timp ce toate unitățile din Valea Pomilor sunt situate pe proprietate privată iar o mică suprafață este situată în extravilan.

Colonia în Șamșud este într-o zonă de pășune separată de sat, cu o densitate mare de locuințe conectate de Șamșud de un drum asfaltat. În viitor, atât autoritatea locală cât și rezidenții au semnalat interes în a cadastra toate gospodăriile și a găsi soluții pentru a le înregistra în Cartea Funciară, dar până în momentul actual primăria a întâmpinat dificultăți în a găsi topografi care pot cartografia situația teritorială specifică așezărilor informale.

Există acces la drumuri de legătură, dar doar 5 gospodării sunt conectate la electricitate în Șamșud. În Valea

Pomilor, toate gospodăriile sunt conectate atât la drum cât și la electricitate.

Aproape toată lumea este conectată la electricitate, dar în mod ilegal (în afară de cele 5), deși numărul de cereri formale este în creștere. Există drumuri de legătură bune, dar drumurile interioare și secțiunea de drum de legătură din așezare trebuie asfaltate.

Majoritatea oamenilor sunt șomeri (180 respectiv 150), principala sursă de venit este reprezentată de alocațiile sociale și munca cu ziua. Copiii sunt înscriși la școală, dar abandonează rapid, mai ales dacă prezența la școală nu condiționează alocațiile sociale.

Nu a fost luată nicio măsură specială sau expresă pentru a ajuta locuitorii din așezările informale. Aproape toate gospodăriile sunt conectate la electricitate dar numărul de contracte este foarte mic, deși a fost semnalat către autoritățile locale interesul familiilor de a se conecta formal.

Comuna are o grădiniță în apropierea așezării care derulează un program de jumătate de zi. A existat și un centru de zi dar e nevoie de bani pentru a-l pune în funcțiune.

Cel mai apropiat liceu se află în comuna Șărmășag, dar autobuzul școlar funcționează doar în perimetrul primăriei. Cel mai apropiat spital de Șamșud este Spitalul Județean de Urgență Orășenesc Sălaj (la 20 km). Deși există înscriere universală la școală, prezența este foarte scăzută iar mulți copii abandonează școala până în clasa a 8-a. Un singur copil din comunitate merge la liceu în Sărmășag.

Aproximativ 180 de persoane sunt în șomaj, cele mai importante surse de venit fiind pensia alimentară și ajutoarele sociale; de asemenea o parte semnificativă a populației a plecat la muncă în străinătate, iar mulți dintre cei rămași lucrează informal ca zilieri în agricultură și în construcții. Lipsa opțiunilor de îngrijire a copiilor a fost remarcată ca fiind deosebit de problematică în ceea ce privește împiedicarea accesului mamelor tinere la un loc de muncă, în special pe fondul ratei ridicate de natalitate.

Panciu, Vrancea

Populatie: 915

Situație locuire (zonă de risc, materiale improvizate, infrastructură, aglomerare): 92% materiale neconvenționale, 8 în zone de risc natural sau de poluare, 0 acces la electricitate și numai 67% la drum, medie de 8 persoane per gospodărie

Vulnerabilitate socială: 13% șomaj, 41% din copii nu sunt înscriși la școală, 20% din adulți și majoritatea copiilor înscriși la medic de familie

Drăgăneasa, Prahova

Populatie: 270

Situație locuire (zonă de risc, materiale improvizate, infrastructură, aglomerare): 10 in zone de risc natural, 52% materiale improvizate, toate conectate la drum, 48% conectate ilegal la electricitate

Vulnerabilitate socială: 23% șomaj, 24% adulți înscriși la medic de familie, date despre educație nu sunt disponibile

Pe teritoriul comunei Provița de Jos, în satul Drăgăneasa, a fost identificată o așezare informală care concentrează un număr de 70-80 de familii de etnie romă, însumând aprox. 230 de persoane. Așezarea informală este situată la marginea satului Drăgăneasa, pe terenuri aflate atât în proprietatea primăriei, cât și pe terenuri private (foste zone de pășune).

Conform estimărilor primăriei, primul nucleu de 5 familii s-a așezat în această zonă în anii `40-`50, devenind proprietarii terenului pe care s-au așezat, dar ulterior comunitatea a tot crescut, fără însă ca extinderea să se facă pe terenuri deținute legal de noile familii. O parte din noile familii au cumpărat terenuri de la acest prim nucleu în baza unor chitanțe de mână. De asemenea, 10 gospodării s-au dezvoltat pe locuințele amplasate în zonă de risc de inundații și alunecări de teren, respectiv în extravilan.

Deși majoritatea locuitorilor așezării au buletine și adrese poștale, acestea nu corespund cu situația în fapt, domiciliile fiind înscrise pe alte adrese.

Au acces la drum si la electricitate, dar 30 case conectate ilegal. Doar 15% dintre locuințe au branșament la electricitate, celelalte locuințe se conectează ilegal la acestea.

O mare parte din populația activă masculină lucrează în construcții (zona Câmpina, Ploiești); o mare parte din

populația fără locuri de muncă oficiale lucrează vara la culesul fructelor de pădure / ciuperci și comercializarea pe DN 1.

Doar 48 de adulți înscriși la medic, unul fiind cu boli infecțioase. Calitatea locuirii este deficitară atât din punct de vedere al accesului la utilități, cât și din punct de vedere al calității locuințelor. Majoritatea locuințelor sunt construite din materiale improvizate.

Nu există rețele de apă și canalizare în toată comuna Drăgăneasa, acest lucru afectând și așezarea informală. Astfel, familiile din această zonă se aprovizionează de la 4 fântâni aflate în zonă, despre care cei din comunitate declară că nu furnizează apă de calitate, iar multe dintre gospodării au toalete amenajate în curte. Drumurile principale sunt asfaltate, însă unele dintre case au acces doar la drum de pământ.

Reprezentanții Direcției de Asistență socială declară că este dificil de estimat numărul exact al copiilor înscriși la școală (aceștia centralizând date la nivelul întregii comune), respectiv gradul de alfabetizare la nivelul comunității din așezarea informală. Totodată, în absența unui centru de zi în zonă, mulți dintre copiii din comunitate sunt lăsați singuri toată ziua sau o mare parte din zi, o mare parte dintre părinți având ca sursă principală de venit vânzarea fructelor de pădure în alte localități din județ.

A fost remarcată o tendință a tinerilor de a pleca la muncă în afară țării, în special pentru colectare de fier vechi. Principala activitate aducătoare de venit a celor după 30 de ani este munca sezonieră în agricultură, iar cei după 40 de ani culeg și vând fructe de pădure în zone învecinate. De asemenea, o parte dintre cei apți de muncă lucrează în construcții în orașe mai mari, în special în București.

Ultimul PUG realizat pentru comună datează din 2012, însă primăria nu dispune de fonduri pentru actualizarea acestuia. Pentru înregistrarea situației terenurilor, practica locală de până acum a fost înscrierea în registrul fiscal și registrul agricol, în baza cărora se pot plăti impozite chiar dacă nu există acte legale pe terenurile ocupate. De asemenea, primăria eliberează la cerere adeverințe de ROL, necesare pentru întocmirea diferitelor dosare precum cele pentru ajutor social, evidenţa populaţiei, la notar etc.

Toplița, Harghita

Populatie: 373

Situație locuire (zonă de risc, materiale improvizate, infrastructură, aglomerare): 38 în zone de risc natural, 50% conectate la electricitate, majoritatea din materiale convenționale, media de 5.7 persoane/gospodărie