Rusia și armele chimice – O poveste cu toxine, moarte și minciuni
În Rusia a devenit o sumbră tradiție ca opozanții Kremlin-ului să moară otrăviți. Acum se pune problema dacă Rusia va folosi arme chimice la un nivel fără precedent, în Ucraina. Sovieticii au avut un uriaș arsenal de arme chimice, l-au distrus aproape complet, dar au și dezvoltat substanțe și mai mortale în ultimii ani.
La fel ca în alte domenii, și când este vorba de arme chimice, Rusia a dezinformat, a mințit și a sperat să nu fie descoperită. Unele lucruri s-au aflat însă.
Ce sunt armele chimice
Armele chimice sunt arme de distrugere în masă ce conțin substanțe chimice toxice care pot cauza moartea sau incapacitatea permanentă sau temporară. După efectul pe care-l produc asupra organismului uman, agenții chimici de luptă se împart în agenți toxici, agenți paralizanți și agenți psihochimici.
În definiția armelor chimice intră și munițiile, dispozitivele și alte materiale confecționate în mod special pentru a transforma o armă convențională, într-o armă cu produse toxice.
De multe ori, substanțele pot fi diseminate prin intermediul unor grenade sau obuze de artilerie și pot fi sub forma unor lichide, gaze sau solide, toate extraordinar de toxice. Principala diferență față de armele convenționale, este că cele chimice sunt gândite să facă rău indivizilor, nu infrastructurii.
Sunt câteva substanțe care au devenit celebre în istoria ultimilor 110 ani: una ar fi ”gazul muștar” (mustard gas) numit și iperită, un agent chimic persistent folosit în 1917, în Primul Război Mondial. A fost utilizat atunci, în Flandra, la bătălia de la Ypres, iar efectul său a durat mai multe zile. Gazul muștar arde fața, ochii și pielea și a fost folosit și în Războiul Civil din Siria, început în 2011.
Un alt gaz foarte toxic este fosgenul: este incolor, își face efectul la temperaturi ambiante normale și este folosit pe câmpul de luptă ca agent sufocant. Și acest gaz a fost folosit în Primul Război Mondial și, după inhalare, în funcție de doză, apare o tuse înecăcioasă și apoi edemul pulmonar. Fosgenul ajunge la plămâni, iar oameni pot muri chiar și în câteva minute dacă au inhalat mai mult.
Extrem de periculoase sunt substanțele cunoscute sub numele de agenți neurotoxici (în engleză „Nerve agents”, în franceză „Agent innervant”). Aceste chimicale organice reprezintă o otravă puternică pentru sistemul nervos, fiindcă bulversează mecanismele prin care nervii transmit mesaje către organe. Pot fi sub formă de lichid, pudră sau aerosoli, iar moartea poate surveni în câteva minute.
Clorul gazos este altă substanță care a fost folosită în Primul Război Mondial și, deși este mai puțin letal decât sarin sau Noviciok, poate fi extrem de eficient în alungarea apărătorilor urbani din zona baricadelor. Clorul a fost folosit și de oamenii dictatorului Assad, în Siria.
Există o ipoteză cum că Rusia, dacă va fi să folosească arme chimice în Ucraina, va utiliza clorul. Nimic nu este sigur.
Rusia și armele chimice – O scurtă istorie
De mai bine de un secol, diverși opozanți, jurnaliști, lideri de opinie sau orice fel de oameni pe care Puterea de la Moscova i-a considerat periculoși au murit otrăviți în Rusia. Nu a fost mereu nevoie de substanțe atent dezvoltate în laborator, important era ca ținta să moară otrăvită de mâna unui agent priceput în a ucide.
Pentru un astfel de asasinat este nevoie de o doză extrem de mică, dar când este vorba de substanțe super-toxice care să fie folosite în scopuri militare, Rusia nu a stat degeaba, ci a lucrat intens.
Fosta URSS a avut un arsenal uriaș de arme chimice, în special agenți neurotoxice, iar după 1950 au fost produse cantități uriașe de substanțe toxice, mai ales iperită, în 30 de locuri, inclusiv la Zaporojie, care atunci era în RSS Ucraineană.
Sovieticii au ”prins gustul” armelor chimice de la naziști Când au ocupat Germania, după 1945, sovieticii au descoperit că existau facilități de producere a unor substanțe toxice eficiente – agenți neurotoxici – și au luat cu ei echipamente întregi pe care le-au dus în regiunea Saratov și în alte locuri din URSS.
Centrul industriei armelor chimice din URSS era un complex industrial de pe malurile Volgăi, din regiunea Saratov, un centru numit Șihanî. Era o zonă interzisă, practic un ”oraș închis”, cum erau multe altele în fosta URSS, un oraș unde puteau intra doar oamenii care lucrau acolo sau care aveau autorizații speciale.
În acest complex existau o mulțime de laboratoare și de fabrici care produceau cea mai mare parte a arsenalului militar chimic sovietic. Tot acolo a început și producerea unui compus experimental pe atunci: Noviciok.
Oficial, producția de arme chimice a încetat în 1987 în URSS, când la conducere era Mihail Gorbaciov.
Primul memorandum care prevedea inspecții reciproce și schimburi de informații privind arsenalurile chimice a fost semnat în toamna lui 1989 de ministrul sovietic de externe Eduard Șevardnadze și de secretatul de stat american James Baker. S-a numit Wyoming Memorandum of Understanding.
După căderea URSS, în 1991, au fost numeroase discuții, ratificări, dar și unele anulări pe chestiunea distrugerii arsenalului de arme chimice, fiindcă Rusia a aderat la Chemical Weapon Convention care interzicea deținerea de arme chimice precum Noviciok. Estimările sunt că au fost distruse 40.000 de tone metrice de muniții chimice, dar rușii NU au distrus tot arsenalul.
Putin a participat în 2017 la o ceremonie în care susținea că Rusia a terminat distrugerea armelor chimice, iar președintele rus, culmea impertinenței, acuza SUA că nu și-a îndeplinit obligațiile de a distruge arsenalul propriu.
Serviciile secrete SUA au avertizat că Rusia nu și-a distrus tot arsenalul și, mai mult, dezvoltă arme chimice noi în laborator, inclusiv la centrul din regiunea Saratov.
Cazurile Skripal și Navalnîi au arătat că Rusia deține și folosește arme chimice, iar datele obținute de americani indică faptul că Rusia nici nu mai ar avea nevoie de giganticul arsenal din era sovietică. De ce? Pentru că are locuri unde poate produce în cel mult două – trei luni sute de kilograme de gaze neurotoxice.
În ultimii ani înainte de căderea URSS, complexul din regiunea Saratov era condus de Anatoli Kunțevici, un persnaj cu foarte multă putere care fusese poreclit „Generalul Gaz”. Generalul a și lucrat ani buni cu americanii la dezafectarea arsenalului de arme chimice, fiind vorba despre cel mai mare arsenal deținut de o țară a lumii.
Va folosi Rusia arme chimice în Ucraina?
Cei mai pesimiști spun că Putin, văzând că Armata Roșie nu face progrese pe câmpul de luptă, va dispune folosirea de arme chimice, fiindcă nu mai are simțul realității și nu-i pasă de consecințe.
Ce spun analiștii militari care susțin că Rusia NU va folosi arme chimice în Ucraina
Un argument ar fi că ar duce la o escaladare puternică a conflictului, în plus, ar fi ușor de stabilit că aceste arme provin din Rusia și ar putea fi aplicate și alte sancțiuni economice și diplomatice. În plus, nu este prea clar dacă ar servi la ceva din punct de vedere militar, fiindcă rușii au arătat, din păcate, că pot face distrugeri groaznice și pot omorî un număr mare de civili și cu armele pe care le-au folosit până în prezent, de la obuze care au căzut peste blocuri de locuințe, până la armele termobarice și muniția cu dispersie.
Apoi s-ar mai pune o întrebare legitimă: este Rusia capabilă să folosească arme chimice acum, după ce a arătat în Ucraina că are mari probleme logistice (tancurile au rămas fără combustibil, alte vehicule militare au făcut pană). Pentru a folosi arme chimice este nevoie de unități cu pregătire specială, fiind o operațiune foarte complexă. O gafă ar duce la uciderea propriilor soldați, spre exemplu.
Noviciok
Noviciok este cel mai periculos agent neurotoxic dezvoltat în URSS, iar cercetătorii care l-au creat l-au considerat un triumf. Formula chimică era secret de stat și era diferită de cea a altor astfel de agenți toxici și, tocmai de aceea, a putut să nu fie încadrată în lista substanțelor interzise de convenția armelor chimice.
Acest lucru i-a dat Rusiei posibilitatea de a studia și experimenta cu Noviciok, iar cercetătorii au ajuns la concluzia că substanța nu poate fi depistată de testele medico-legale din Occident. Rușii au ajuns la concluzia că au o super armă ucigașă ce poate fi folosită și va putea trece neobservată.
Noviciok, agentul chimic ce a fost folosit pentru a-l otrăvi pe Alexei Navalnîi în 2020 a fost dezvoltat în Uniunea Sovietică în anii 1970 şi 1980.
Numele Noviciok înseamnă „nou venit”. Este utilizat pentru o familie de agenţi, care afectează sistemul nervos, foarte toxici, cu o compoziţie uşor diferită de gazele otrăvitoare mai cunoscute VX şi sarin.
Se crede că agenţii toxici Noviciok sunt de cinci până la zece ori mai letali decât aceste substanţe, deşi nu există utilizări cunoscute înainte de 2018, când Noviciok a fost utilizat pentru otrăvirea unui fost spion rus şi a fiicei acestuia.
Este vorba despre cazul Skripal care a îngrozit multă lume în Occident, pentru că Rusia, pe timp de pace, a efectuat o operațiune pentru a otrăvi pretinși opozanți care se găseau într-o țară Occidentală (Marea Britanie, Salisbury). A fost un semn că Putin nu prea se mai dă în lături de la nimic.
Moscova nu a declarat niciodată Noviciok sau ingredientele sale către Organizaţia pentru Interzicerea Armelor Chimice (OPCW) din Haga.
Trasformarea în armă a oricărei substanţe chimice este interzisă în temeiul Convenţiei privind armele chimice din 1997, a cărei semnatară este Moscova.
Surse: Washington Post, CNN, nuke.fas.org, OPCW
–
INTERVIURILE HotNews.ro