Scandalul romancelor tinute in sclavie in Sicilia: cum cheltuie un ONG italian 800.000 de euro pentru a le ajuta pe romancele abuzate

Presa din România şi Italia a preluat şi comentat pe larg ancheta publicaţiei The Observer, potrivit căreia mii de românce sunt sclave în serele din Sicilia. Printre sursele citate în anchetăse numara si Asociaţia Proxima, un ONG italian de apărare a drepturilor imigranţilor. Datele obtinute de HotNews.ro arata ca Proxima a obtinut 800.000 de la guvernul italian pentru a sprijini muncitoarele romance din Italia. Cum a cheltuit banii acest ONG e insa mai putin clar.

“The Observer”, citând surse din cadrul poliţiei şi ale unei organizaţii locale, vorbeşte despre “mii de românce exploatate potenţial”. Parcurgând textul, mai descoperim că “sunt câteva zeci de dosare deschise şi doar un fermier a fost condamnat”.

Estimările Asociaţiei Proxima (Cooperativa Proxima)

Printre sursele citate în anchetă, jurnaliştii de publicaţia britanică fac referire la o asociaţie care operează în teritoriu şi ar cunoaşte foarte bine cazurile de românce exploatate. Este vorba de “Asociaţia Proxima”, o asociaţie italiană de apărare a drepturilor imigranţilor”, care estimează că “mai bine de jumătate din româncele care lucrează în sere sunt obligate să întreţină raporturi sexuale cu angajatorii lor. Majoritatea dintre ele lucrează în condiţii de exploatare gravă”.

Asociaţia în cauză, numită oficial “Cooperativa Proxima”, are sediul la Ragusa. În cadrul asociaţiei, este derulat un proiect, intitulat FARI, de ajutorare a victimelor traficului de persoane. Despre acest proiect FARI vorbeşte The Observer, – un proiect menit « să ofere asistenţă româncelor într-o clinică ». Ziariştii au stat de vorbă cu coordonatoarea proiectului, Ausilia Cosentini, chiar unul din responsabilii cooperativei Proxima. Ea atrăgea atenţia cu privire la numărul alarmant de avorturi făcute de femeile românce din provincia Ragusa.

Fondurile castigate de Proxima

Foto: Hotnews

Proiect de 800.000 de euro

Ce nu menţionează publicaţia britanică e faptul este că Asociaţia / Cooperativa Proxima beneficiază de o substanţială finanţare din partea autorităţilor italiene. După o căutare în arhivele online din departamentele Guvernului italian, aflăm că în 2016 Cooperativa Proxima şi-a adjudecat un proiect, intitulat FARI, în cadrul campaniei de combatere a traficului de persoane, în valoare de 800.000 de euro.

Câte românce au fost ajutate în cadrul proiectului FARI?

Pagina de web a Asociaţiei (www.cooperativaproxima.it) nu este accesibilă. Am găsit detalii legate de activitatea organizaţiei şi de proiectul FARI pe pagina de Facebook. Pe respectiva pagină, putem vedea fotografii de la campaniile Organizaţiei. E vorba de o conferinţă pe tema traficului de persoane, workshopuri cu mediatori culturali şi un proiect demarat în luna ianuarie, de cultivare a unui teren agricol cu produse bio, unde să lucreze victimele abuzurilor, odată salvate din “situaţia de sclavie” de care vorbeşte presa britanică.

Într-una din fotografiile postate de Cooperativă, vedem un grup de patru femei, cu fetele acoperite de emoticoane, însoţite de un copil în cărucior. Se află într-un parc din localitate. Din descrierea fotografiei, înţelegem că cele femeile sunt găzduite în structurile Asociaţiei şi beneficiare ale proiectului de includere socială în desfăşurare.

Pe canalul Youtube al Asociaţiei găsim un video cu doi protagonişti români, Lili şi Petru din Botoşani, care povestesc condiţiile grele de muncă în sere. Însă nu găsim cazuri prezentate de abuzuri sexuale sau sechestru de persoană.

Proiectul “Romania Andata e Ritorno” din 2015, Proxima: “Mândri de rezultatele obţinute”

Pregatirea conferintei de prezentare a proiectului Romania andata e ritorno

Foto: Facebook / Cooperativa Proxima

Pe aceeaşi pagină, mai găsim fotografii de la un proiect realizat în 2015 (cu un an jumătate înainte de ancheta The Observer, sublinierea redacţiei), intitulat “Romania Andata e ritorno” (Romania Dus Întors) finalizat cu un congres de câteva zile. “Suntem fericiţi şi mândri de rezultatele obţinute în aceste zile intense de activitate fructuoasă”, comentează organizatorii lângă fotografia unde, entuziasmaţi, participanţii ciocnesc un pahar cu vin, la închiderea conferinţei.

Sunăm la Cooperativă, pentru a putea obţine şi alte informaţii în afară de puţinele date oferite pe canalele oficiale: detalii legate de amploarea fenomenului şi de cazurile umanitare extreme de care asociaţia s-a ocupat.

Iniţial, persoana de la front desk nu ne furnizează datele cerute, ci ne trimite la responsabila de proiect, Ausilia Cosentini. Aceasta nu e disponibilă pe moment. Solicităm prin mail răspuns la câteva întrebări justificate care interesează opinia publică în momentul actual: numărul semnalărilor primite de la românce din teritoriu; câte cazuri au fost soluţionate de către Asociaţie; câte anchete sunt în curs şi câte românce refuză să apeleze la ajutor, spunând că sunt acolo din propria lor alegere.

Proxima: „Nu putem furniza statistici”

La câteva ore suntem contactaţi de responsabila de programe a organizaţiei Proxima. Domnia sa încă nu e la cunoştinţă de emailul nostru. O întrebăm dacă poate confirma cifra de câteva mii de românce, exploatate în Sicilia. „Nu am furnizat eu acele date, presupun cã au fost obținute de ziariști de la arhivele INPS (Institutul naţional de asigurări sociale, n.r.) . Noi nu furnizãm cifre, ci ne ocupãm de situații din teritoriu”.

Insistăm sã aflãm de câte cazuri de românce s-a ocupat Cooperativa. „Nu vã pot da acum date, nu le am la îndemânã. Nici aproximative. Ne ocupãm de fenomen din 2003. Chiar dacă ar fi zeci de cazuri, tot nu ar fi relevant pentru a înţelege fenomenul în sine. Mai ales că celor mai multe femei le e frică să vorbească.”

„Alegerile extreme ale femeilor”

În locul datelor solicitate, Ausilia Cosentin repetă ce a vorbit cu ziariştii de la The Observer despre exploatare și aspectele generale ale fenomenului: „am vorbit despre condiția de izolare în care trãiesc aceste femei. Departe de contextul urban, ajung la situații disperate, sã facã alegeri obligate și extreme, cum ar fi sã avorteze. Multe nu au acces la nicio formã de asistențã sanitarã, sunt departe de familii și mai ales suferã de despãrțirea și depãrtarea de fiii lor rãmași în România”.

„Româncele pe care le asistăm nu pot vorbi cu presa”

Insistăm şi o întrebãm pe responsabila proiectului dacã putem vorbi, fie şi sub protecția anonimatului, cu o româncă măcar din cele exploatate, care a apelat la ajutorul Cooperativei. Explicăm: apelul unei românce ar putea ajuta alte conaţionale să rupă tăcerea şi să denunţe agresiunile sexuale. Răspunsul, însă, e sec: „Avem un regulament strict, care interzice femeilor incluse în parcursul oferit de Asociație să poată vorbi cu presa. Sunt ca într-un program de apărare a martorilor”.

În ce anume constã parcursul la care se face referire? „E un parcurs complex, care poate dura şi luni de zile şi care include gãzduirea în case de prim ajutor, consiliere psihologicã și asistențã medicalã, reintegrare la un loc de muncã.”

Cu toate insistenţele noastre, Asociaţia nu ne-a pus la dispoziţie, nici măcar aproximativ, cifre legate de dimensiunea fenomenului.

Lipsa transparenţei

Nu ni s-au furnizat datele de contact cu mediatoarea culturală din România, ce colaborează cu Cooperativa, deşi am insistat să vorbim şi cu ea. Am aflat doar că sunt trei case în care sunt găzduite victimele exploatărilor în agricultură.

Însă, potrivit Ministerului care finanţează proiectul organizaţiei cu 800.000 de euro, toate datele legate de traficul şi exploatarea de persoane ar trebui centralizate în cadrul unui sistem informatic complex, tocmai pentru a mări gradul de transparenţă şi de urmărire a fenomenului în „timp real”.

Hotnews.ro a solicitat în acest sens la Minister, prin email, un răspuns pe care îl aşteptăm.

În sfârşit, o întrebăm pe Ausilia Cosentini ce trebuie sã facã o româncã dacã se aflã într-o situație de exploatare și vrea sã apeleze la ajutorul Cooperativei? „Noi facem un serviciu de identificare a situațiilor critice (emersione), printr-o apropiere de eventuale victime în teritoriu. Spre exemplu, suntem în fiecare marți dupã amiazã la „Presidio”, structurã gãzduitã de Caritas ( organizație catolicã de voluntariat, sublinierea redacţiei) unde se oferã haine, hranã sau asistențã sanitarã”.

Într-un final, obţinem promisiunea vagă că vom avea („când voi avea timp”) o evidenţă statistică a semnalărilor şi cazurilor de românce exploatate, de care Cooperativa s-a ocupat în ultimii 2 ani.

Până atunci, joi este prevăzută întâlnirea dintre reprezentanţii guvernului de la Bucureşti şi oficialităţile din Ragusa, la care va participa şi coordonatorul proiectului de la Proxima.

Vom reveni cu date despre un alt proiect care consumă sute de mii de euro din fonduri guvernamentale, fără rezultate vizibile.

Contextul

Pe 12 martie ediţia de duminică a ziarului britanic The Guardian a publicat o anchetă despre situaţia extremă a româncelor din regiunea Ragusa (Sicilia) care lucrează în agricultură. Mai mult, scrie The Observer, sunt foarte dese cazurile în care victimele sunt abuzate sexual şi sechestrate de patronii lor.

Despre exploatarea româncelor în agricultură şi şantaje sexuale, atât în Sicilia, cât şi în regiunile Puglia Hotnews.ro a scris încă din 2010.

În 2014, fenomenul exploatării în agricultură a fost intens mediatizat în Italia şi România, după ce săptămânalul L’Espresso a publicat o anchetă amplă, în luna septembrie a acelui an. A urmat Corriere della Sera, care a descris “petrecerile sexuale” ale fermierilor cu româncele angajate, obligate de patroni să-şi ofere corpurile, nu doar braţele pentru muncă. Presa a mai scos la iveală şi alte cifre terifiante, ale femeilor şi fetelor aduse de bărbaţi, italieni sau români, în diferite spitale din Sicilia, să-şi întrerupă sarcina.

Din 2014 şi până în 2017, când scandalul “sclavelor românce din Sicilia” a ajuns din nou în atenţia mass mediei internaţionale, ce s-a făcut pentru a împiedica exploatarea femeilor care provin din cele mai sărace zone ale României? Şi mai ales, care este amploarea reală a fenomenului? Am încercat să aflăm răspunsuri la întrebările de mai sus, strâns legate între ele.