Science Report: Apa nu a curs pe Marte așa cum ne imaginam ● Virusul Zika ar putea fi folosit pentru a trata cancerul ● Ce animale îi vor însoți pe astronauți în bazele permanente de pe Lună și Marte?

​Apa nu a curs pe Marte așa cum ne imaginam ● Virusul Zika ar putea fi folosit pentru a trata cancerul ● Ce animale îi vor însoți pe astronauți în bazele permanente de pe Lună și Marte?

Apa nu a curs pe Marte așa cum ne imaginam

Faptul că pe Marte au existat oceane și râuri nu mai este de multă vreme un secret. Urme ale acestora sunt vizibile prin eroziunile pe care le-au lăsat în ceea ce acum poate fi descris ca un deșert planetar.

De aici și ideile larg răspândite că Marte a fost, acum cel puțin trei miliarde de ani, fie o planetă „umedă și caldă”, fie o planetă „rece și acoperită de ghețuri”. Lucrurile nu sunt însă atât de simple pe cum par, susține un astronom american, Alexander Morgan, de la Planetary Science Institute din Tucson Arizona.

Într-un studiu publicat în revista Earth and Planetary Science Letters, Morgan contestă ideea că râurile și fluviile marțiene ar fi curs constant, de-a lungul a milioane de ani, fapt ce ar fi dus la eroziunile pe care le vedem în prezent.

Mai degrabă, susține astronomul american, eroziunile par să se fi format într-un ritm extrem de redus și, mai mult decât atât, într-un mod intermitent. Iar asta înseamnă că Marte, chiar și la începuturi, a cunoscut perioade lungi aride, urmate de scurte sezoane cu o activitate fluvială.

Una dintre explicații ar fi aceea că râurile ar fi fost blocate de roci uriașe, care nu puteau fi deplasate de cursurile de apă. Însă pare una puțin probabilă. Cel mai probabil, Marte a experimentat ceea ce pe Terra poartă numele de „cicluri Milancovici”, clicluri responsabile de perioadele glaciare din ultimii 2,6 milioane de ani.

Mai exact, râurile deveneau active fie în urma activității vulcanice, fie atunci când axa planetei ajungea într-un unghi care permitea Soarelui să încălzească suprafața acesteia și să topească ghețurile. Un astfel de scenariu ar putea explica eroziunea lentă observabilă azi și este comparabil cu tiparul eroziunilor din zonele deșertice de pe Terra, așa cum ar fi cazul deșertului Mohave din sudul statului Nevada, sau al deșertului Atacama din Chile.

Virusul Zika ar putea fi folosit pentru a trata cancerul

Unul dintre cele mai temute virusuri ar putea fi folosit pentru a distruge celulele canceroase, a anunțat o echipă de medici de la Spitalul de Copii Nemours, din Florida, într-un studiu care a fost publicat în revista Cancer Research Communications.

Abordarea nu este una nouă. Teste cu virusul Zika modificat pentru a ataca doar celulele canceroase se efectuau încă din anul 2020. Însă rezultatele obținute de medicii americani au depășit chiar și așteptările acestora.

Studiile pe cobai au arătat că rata eficacității este de 80-90%. Și asta după doar un singur vaccin, fără simptome adverse și fără a se observa cazuri de recidivă. Este vorba însă doar de cazurile de neuroblastom, o formă de cancer care se dezvoltă în țesutul nervos și care apare în special la copii.

Medicii susțin că au recoltat celule canceroase pe care le-au injectat cobailor. Odată ce s-au format tumorile canceroase, acestea au fost injectate cu virusul Zika modificat, iar rezultatele au fost cele amintite.

Nu există încă un tratament pentru oameni, deși medicii au testat deja metoda în laborator, pe tumori extrase de la pacienți. Și în aceste cazuri, virusul Zika s-a dovedit extrem de eficient. Ei estimează că testele pe oameni ar putea începe în câțiva ani. De asemenea, se testează deja pe cobai eficiența virusului și în alte tipuri de cancer.

Ce animale îi vor însoți pe astronauți în bazele permanente de pe Lună și Marte?

Dacă toate misiunile spațiale anunțate și de NASA și de CNSA (Administrația Spațială Națională Chineză) vor merge conform planului, ar trebui ca pe Lună și pe Marte să avem baze permanente undeva până la jumătatea secolului.

S-au scris zeci sau chiar sute de studii pe tema aceasta, s-au dezbătut toate aspectele și toate riscurile unor astfel de demersuri, însă mai puțin s-a vorbit despre animalele care îi vor însoți pe astronauți (sau taikonauți) în bazele de pe alte corpuri cerești.

Și nu e vorba doar despre capriciul de a avea un animal de companie, ci de implicații mult mai serioase. Cel mai important, pentru a pune bazele unui ecosistem viabil, chiar și unul redus, este nevoie de animale. Apoi, ele ar putea fi folosite ca o sursă de hrană, așa că renunțați la ideea de câini și pisici.

Cel mai probabil, susțin mai mulți specialiști de la NASA, citați de Livescience, insectele ar fi prima opțiune. Odată pentru că ar ajuta la polenizarea plantelor cultivate în bazele respective, apoi pentru faptul că pot fi folosite ca sursă de hrană. În cazul de față, așa cum arăta un studiu realizat în anul 2020, mult blamații greieri ar reprezenta varianta ideală.

O a doua variantă ar reprezenta-o crustaceele și peștii. Dat fiind faptul că trăiesc în mediul acvatic (în cazul de față ar fi crescuți în bazine speciale), atât peștii cât și crustaceele nu ar resimți foarte mult efectele microgravitației.

Nu în ultimul rând, astfel de animale reprezintă o sursă importantă de proteine, consumă puțină hrană și produc foarte puține reziduuri. Astfel, dacă supraviețuiesc lansării și zborului cosmic, ele ar fi una dintre primele opțiuni.

Dați Follow paginii noastre de Facebook, HotNews Science, pentru a putea primi direct, în timp real, cele mai noi informații și curiozități din lumea științei!

Sursa foto: profimediaimages.ro