Science Report: Când a apărut canibalismul în cadrul genului Homo? Ce urmărește ESA prin lansarea telescopului spațial Euclid. Premieră medicală, organe transplantate după ce au fost congelate 100 de zile

​Când a apărut canibalismul în cadrul genului Homo? ● Ce urmărește ESA prin lansarea telescopului spațial Euclid ● Premieră medicală, organe transplantate după ce au fost congelate 100 de zile

Când a apărut canibalismul în cadrul genului Homo?

Faptul că practica antropofagiei este una care a urmărit speciile umane de-a lungului timpului nu este vreun secret. Problema este doar să o dovedești căci, dacă e să dai crezare paleoantropologilor, singură metodă sigură de a vorbi despre canibalism este să și asiști la proces.

În cazul de față, un grup de cercetători americani susține, asta într-un studiu publicat în revista Nature, că a reușit să identifice cele mai vechi dovezi ale antropofagiei, unele vechi de 1,45 de milioane de ani. Afirmația lor trebuie privită cu oarecare suspiciune, căci nici ei nu se declară 100% convinși de ceea ce au descoperit.

Este vorba despre un fragment de tibie hominidă, descoperit încă din 1970 de către Mary Leaky, soția faimosului preistorician britanico-kenyan Louis Leaky. Ca să fim mai exacți, restul fosil a fost scos la lumină în situl etiopian Koobi Fora, un sit faimos pentru mulțimea de fosile umane aparținând atât unor primi reprezentanți ai genului Homo, cât și a unora din familia australopitecilor.

Ideea este că de abia acum, la o atentă analiză microscopică, cercetătorii americani au putut observa anumite incizii pe osul cu pricina. Nouă dintre el, spun ei, sunt clar realizate cu o unealtă de piatră, în timp ce două incizii au fost lăsate de dinții unei feline cu colți pumnal.

Cum spuneam, există niște probleme cu afirmația legată de canibalism. În primul rând, nu s-a putut stabili cu exactitate cărei specii hominide i-a aparținut fosila. Inițial s-a spus că era de la un individ din specia Paranthropus boisei (o formă târzie de australopiteci), ulterior s-a spus că era de Homo erectus, fără a se ajunge la un acord. Iar cum canibalismul implică inevitabil consumul unui reprezentant al aceleiași specii, devine destul de clar că nu se poate vorbi despre așa ceva aici.

La Koobi Fora existau acum 1,45 milioane de cel puțin trei specii hominide diferite, și toate foloseau unelte de piatră. Cum nu știi cărei specii aparținea victima, și cum nu vei putea dovedi niciodată cine a mâncat-o, e mai greu cu antropofagia.

Apoi, intervine partea de care s-au lovit absolut toți preistoricienii atunci când a fost vorba de presupusul canibalism. Oare inciziile lăsate pe oase vin de la nevoia de a consuma țesuturile victimei, sau reprezintă un practică rituală de descărnare? Greu de spus, atâta vreme cât habar nu avem cât de evoluați erau, spre exemplu, reprezentanții speciei Homo erectus, căci ei erau cei mai avansați la vremea respectivă.

Ca să punem capac, am adăuga faptul că incizii pe oase homininde există de cel puțin 2,6 milioane de ani. Nu acestea descrise în studiu sunt primele. Doar că niciodată nu s-a putut stabili clar dacă a fost vorba de canibalism sau altceva. De altfel, nici aici nu se prea poate vorbi cert de așa ceva.

În consecință, când a apărut canibalismul? Răspunsul clar este… nu se știe. Dar, foarte probabil, a apărut odată cu apetitul pentru carne al primilor hominizi.

Ce urmărește ESA prin lansarea telescopului spațial Euclid

Telescopul spațial Euclid va fi lansat la data de 1 iulie, de la Cape Canaveral, SUA, cu ajutorul unei rachete Falcon 9, dezvoltată de compania Spacex X. Scopul acestuia, ca de altfel al întregii misiunii a Agenției Spațiale Europene, care a costat circa 1 miliard de euro, va fi acela de a răspunde unora dintre cele mai importante întrebări din comsologie. Mai exact, cele legate de energia întunecată și de materia întunecată din univers.

Cele două componente „întunecate” reprezintă peste 95% din cosmos, însă nimeni nu poate spune prea multe despre ele în acest moment. Existența lor a fost identificată după modul în care interacționează cu materia însă, dincolo de aceste observații, energia și materia întunecată au rămas unele dintre cele mai mari mistere ale universului.

Telescopul va fi plasat la circa 1,5 milioane de kilometri de orbita Terrei, în așa numitul punct Lagrange 2 (L2). De acolo, într-o misiune care va dura șase ani, va capta imagini de la peste un miliard de galaxii, totul la o acuratețe care nu a mai fost atinsă până acum.

Euclid nu doar că va crea o hartă detaliată a unei părți importante a universului ci, prin datele pe care le obține, va oferi răsunsuri cu privire la geneza galaxiilor, a modului în care acestea s-au grupat, dar și răspunsuri privitoare la materia și energia întunecată, factorii „vinovați” de expansiunea universului.

Inițial, telescopul Euclid ar fi trebuit lansat cu ajutorul unei rachete Soyuz, în colaborare cu Roscosmos. Date fiind ultimele evenimente la nivel geopolitic, colaborarea dintre Roscosmos și ESA a fost întreruptă, iar compania Space X a preluat misiunea de a duce telescopul în spațiul cosmic.

Premieră medicală, organe transplantate după ce au fost congelate 100 de zile

Pentru prima dată în istoria medicinei, oamenii de știință au reușit să transplanteze organe după ce acestea au fost congelate în prealabil, apoi decongelate. Performanța a fost reușită la Universitatea din Minnesota și, chiar dacă a fost realizată deocamdată doar pe șoarecii de laborator, e un uriaș păas înainte pentru ceea ce înseamnă transplanturi similare la oameni.

În studiul publicat în Nature Communication, cercetătorii americani susțin că au creat o metodă de a decongela organele, chiar și după o perioadă de 100 de zile, fără ca acestea să mai fie efectate iremediabil de cristalele de gheață.

Procesul de congelare s-a efectuat cu ajutorul unor chimicale crioprotectoare (de aici și numele procesului de crioprezervare). În fapt, nu era nimic nou aici. Problema era legată de decongelarea lor și aducerea la temperatura corpului, fără că organele să fie afectate.

Iar inovația a venit sub forma unui așa numit proces de „nanoîncâlzire”, un proces prin care organele sunt încălzit rapid, din interior spre exterior. Mai exact, nanopartile de oxid de fier sunt injectate în vasele de sânge ale organului respectiv. Odată stimulate prin intermediul unor unde electromagnetice, ele încălzesc organul uniform, fără ca acesta să sufere microleziuni.

În testele de laborator, cercetătorii au transplantat rinichi la nu mai puțin de cinci șoareci de laborator. Iar în decurs de 30 de zile, absolut toți rinichii transplantați erau perfect funcționali și nu mai puteau fi deosebiți de organele sănătoase.

Întrebarea este când va putea fi aplicată metoda și la oameni, având în vedere că în jur de 20% dintre rinichii obținuți de la donatori suferă leziuni înainte de a ajunge la persoanele care au nevoie de transplant. Deocamdată, acest pas nu va fi făcut, susțin autorii studului. Pasul următor va fi testarea pe porci. Dar, dacă ne întoarcem la problematica aplicării acestor metode la oameni, ei bine, asta ar mai putea dura câțiva ani.

Dați Follow paginii noastre de Facebook, HotNews Science, pentru a putea primi direct, în timp real, cele mai noi informații și curiozități din lumea științei!

Sursa foto: profimediaimages.ro