Science Report: Când au început oamenii să răcească pentru prima dată în istorie?

​Legat de dilemele evolutive ale speciei umane, iată una la care cu greu se poate răspunde! Mai exact, când a apărut pentru prima dată răceala comună? Răspunsul ar părea unul simplu, odată cu apariția primelor comunități urbane, însă lucrurile sunt ceva mai complicate. Alte știri din Science Report: Ce este teoria nodurilor și cum poate ea să optimizeze călătoriile spațiale ● Trioul de taikonauţi Shenzhou-17 a revenit pe Terra după șase luni petrecute în spațiul cosmic

Când au început oamenii să răcească pentru prima dată în istorie?

Când a apărut pentru prima dată răceala comună? Nu de alta dar, dacă este să ne luăm după ipotezele ceva mai vechi, răceala comună ar fi apărut odată cu zorii civilizației, acum circa 6.000 de ani. Teoretic, trăind în comunități din ce în ce mai mari unde virusurile se puteau transmite ușor, apoi lângă un număr tot mai mare de animale domestice purtătoare de virusuri, oamenii ar fi cunoscut pentru prima dată afecțiunea pe care azi o știm ca banala răceală.

Lucrurile sunt însă ceva mai complicate, iar un răspuns la această dilemă este mai greu de oferit decât ar părea la prima vedere. În primul rând, răceala este o umbrelă sub care sunt unite mai multe tipuri de infecții respiratorii, iar virusurile care le cauzează sunt peste 200.

În mod normal, atunci când un virus trece de la animal la om, de cele mai multe ori nu îl poate infecta pentru că nu posedă genele necesare pentru a se adapta la noua gazdă. Există însă excepțiile, nu puține, atunci când virusul nu doar că deține setul necesar de gene, dar poate suferi și mutații care să îl facă atât infecțios, cât și extrem de transmisibil de la o persoană la altă.

Problema cu virusurile care provoacă banala răceală este că ele nu se păstrează foarte bine în fosile. Este adevărat că genomuri virale au fost identificate astfel, însă ele erau bazate pe ADN. Iar cele mai multe virusuri își poartă informația genetică în ARN. Printre ele și majoritatea celor care duc la apariția răcelii.

Un indiciu vine de la o descoperire majoră efectuată anul trecut de o echipă de specialiști din Danemarca, Rusia, Marea Britanie și Suedia. În studiul lor, publicat pe platforma bioRxiv, autorii susțin că au identificat două adenovirusuri în doi dinți de lapte, vechi de 31.600 de ani, descoperiți în nord-estul Siberiei. Interesant este că analiza filogenetică a virusurilor a indicat o origine mult mai veche a acestora. Una care merge până acum 700.000 de ani.

De aici, o concluzie ar părea relativ simplă, anume că atunci a apărut răceala. Însă nici de data asta nu se poate oferi un răspuns ferit de speculații. De ce? Pentru că tot anul trecut, o echipă de paleogeneticieni din Franța a identificat un tip de coronavirus în dentiția unor schelete din secolul al XVI-lea, descoperite în vestul Franței, în situl de la Baume-Les-Messieurs.

În studiul publicat în revista International Journal of Infectious Diseases, cercetătorii francezi susțin că ARN-ul respectivului coronavirus este complet diferit față de tot ceea ce cunoaștem astăzi. Iar asta înseamnă fie că acest agent patogen a dispărut, fie a evoluat atât de mult încât nu mai poate fi recunoscut. O concluzie cu implicații ample în problematica evoluției virusurilor.

Acum, plecând de la cele două studii recente, concluzia nu poate fi decât una speculativă. Anume că banala răceală este posibil să fie mult mai veche decât și-ar fi imagina cineva, și să fi apărut odată cu primii reprezentanți ai genului Homo. Asta acum mai bine de două milioane de ani.

Ce este teoria nodurilor și cum poate ea să optimizeze călătoriile spațiale

Atunci când o navă spațială ajunge la destinație, să zicem că asta ar fi în proximitatea Terrei, ea se stabilizează pe anumită orbită atâta vreme cât are loc misiunea. În cazul în care există și o a doua destinație, sau chiar mai multe, lucrurile devin complicate. Și asta pentru că direcționarea unei nave spațiale pe o orbită diferită necesită nu doar o cantitate mare de combustibil, ci și o serie de manevre foarte complicate, dublate de calcule așișderea.

Doi cercetători de la Centrul Spațial Surrey, de la universitatea cu același nume din Marea Britanie, susțin însă că au descoperit o soluție ingenioasă care reduce la maximum atât consumul de combustibil (o resursă limitată în spațiul cosmic), cât și timpul necesar pentru a calcula traiectoria optimă.

În general, coordonarea unei rachete spațiale este extrem de complexă. Cei care conduc nava spațială trebuie să calculeze nu doar viteza și orientarea față de Terra (nimic în spațiu nu se află într-o poziție fixă), ci și punctul de destinație care, de asemenea, este în mișcare, pe orbita unui corp care se rotește în juru propriei axe. Asta în timp ce toate aceste puncte își schimbă poziția în funcție de viteza cu care orbitează în jurul soarelui.

Cei doi specialiști, Danny Owen și Nicola Baresi pe numele lor, afirmă că secretul constă în matematică. Mai exact, în teoria nodurilor, un domeniu de studiu al nodurilor sau al curbelor intersectate la nivel tridimensional. Ca să facem explicația mai simplă, imaginați-vă un fir de undiță care s-a încurcat! Ei bine, folosind teoria nodurilor, ați putea găsi calea optimă de a-l descâlci, fără a fi nevoiți să tăiați firul. Cam la asta se rezumă, susțin cei doi, și aplicabilitatea teoriei cu pricina în descoperirea rutei optime pomenite mai devreme.

Astăzi sunt folosite așa numitele orbite heteroclinice, rute care permit navei spațiale să se deplaseze de pe o orbită pe alta cu un consum minim de combustibil (uneori chiar cu un consum 0). Însă altfel de operațiuni necesită foarte mult timp sau un computer extrem de performant care să calculeze în locul piloților.

Cei doi autori susțin în studiul pe care l-au publicat în revista Astrodynamics că, folosind teoria nodurilor, au putut creat un algoritm care, introdus într-un sistem computerizat, poate calcula conexiunile heteroclinice și poate oferi într-un timp rapid rutele optime. Piloții nu ar avea altceva de făcut decât să o aleagă pe cea pe care o doresc.

Cercetătorii au testat tehnica în mai multe simulări computerizare în care au folosit modele oferite de Terra-Lună, Soare – Terra sau Jupiter – Ganymede, iar rezultatele, zic ei, au fost mult decât încurajatoare. Proiectul a fost inspirat de apelul NASA către cercetătorii din toată lumea de a crea metode cât mai eficiente pentru explorarea spațiul cosmic. Metode care ar putea fi folosite în programul Artemis, dar și în alte programe ale Agenției Spațiale Americane.

Trioul de taikonauţi Shenzhou-17 a revenit pe Terra după șase luni petrecute în spațiul cosmic

Cel mai tânăr echipaj de taikonauți trimis vreodată în spațiu a revenit pe Terra după nu mai puțin de 187 de zile petrecute la bordul stației spațiale Tiangong. Tang Hongbo, Tang Shengjie și Jiang Xinlin, taikonauții care au participat la această misiune, au ajuns în siguranță pe Terra și au o stare de sănătate bune, a anunțat agenția de presă Xinhua.

Aceasta a fost cea de a șasea misiune cu echipaj uman pe stația Tiangong, o stație pe care China a finalizat-o la sfârșitul anului 2022. Conform Administrației Spațiale Naționale din China (CNSA), cei trei taikonauți au efectuat mai multe zeci de experimente științifice, au efectat două ieșiri în spațiul cosmic, ambele pentru a repara un panourile solare ale stației, care fuseseră lovite, cel mai probabil, de resturi spațiale.

Locul celor trei taikonauți a fost luat de un alt trio, care a ajuns pe stația Tiangong la bordul capsulei Shenzhou-18. Și în cazul acestora, misiunea este programată să dureze timp de 180 de zile.

Stația spațială Tiangong este, în prezent, cu circa 20% mai mare decât SSI (Stația Spațială Internațională) și este formată dintr-un modul central (Tianhen), și două module secundare (Mengtian și Wentian), ambele lansate în anul 2022. Însă autoritățile de la Beijing au anunțat că intenționează să trimită și alte module care să fie conectate la stația Tiangong, astfel încât capacitatea acesteia va crește simțitor.

De menționat și faptul că, în anul 2011, Chinei i-a fost interzis accesul pe Stația Spațială Internațională în urma unei legi promulgată în Congresul American, lege prin care s-a interzis colaborarea cu China pe probleme de cercetare și explorare spațială, după ce au fost invocate motive de securitate națională.

Dați Follow paginii noastre de Facebook, HotNews Science, pentru a putea primi direct, în timp real, cele mai noi informații și curiozități din lumea științei!

Sursa foto: profimediaimages.ro