Science Report: NASA caută opțiuni ieftine pentru una dintre cele mai complexe misiuni ale sale ● Elveția a devenit a 37-a țară care se alătură Acordurilor Artemis ● Cum rezistă tardigradele la radiații extreme?

​NASA caută opțiuni ieftine pentru una dintre cele mai complexe misiuni ale sale ● Elveția a devenit a 37-a țară care se alătură Acordurilor Artemis ● Cum rezistă tardigradele la radiații extreme?

NASA caută opțiuni ieftine pentru una dintre cele mai complexe misiuni ale sale

Mars Sample Return, misiunea prin care NASA își propune să aducă pe Terra mostre de sol și de roci de pe Marte, este una dintre cele mai dificile misiuni pe care agenția spațială americană și le-a propus vreodată. Ar fi vorba despre o performanță istorică, una care nu s-a mai realizat niciodată, și una pe care NASA o voia finalizată la începutul deceniului următor.

Dată fiind însă reducerea bugetară deja anunțată pentru anul 2025, specialiștii NASA se văd nevoiți să caute alternative mai ieftine. De fapt, pare o misiune imposibilă ca NASA să regândească întreaga strategie și să încerce să aducă mostrele culese de roverul Perseverance încă din anul 2021, la peste 200 de milioane de kilometri distanță, totul în timpul planificat inițial.

Oficialii NASA, împreună cu cei de la ESA (Agenția Spațială Europeană), estimaseră un buget de 5-7 miliarde de dolari. Într-un astfel de buget, cele două agenții spațiale ar fi trebuit să trimită o sondă pe suprafața marțiană care să colecteze mostrele de rocă, apoi să decoleze pe orbita Planetei Roșii, acolo unde o altă navă spațială ar fi urmat să preia sonda cu încărcătura acesteia și să o aducă pe Terra. Totul până la începutul anilor `30.

Se pare însă că estimările nu au fost corecte, iar bugetul s-ar ridica la circa 11 miliarde de dolari, în timp ce încărcătura ar urma să ajungă pe Terra undeva în anul 2040. Bugetul de 11 miliarde de dolari estimat pentru o astfel de misiune este unul nerealist astăzi, la fel cum 2040, noua dată la care ar putea fi aduse mostrele marțiene pe Terra este una mult prea îndepărtată, a anunțat Bill Nelson, administratorul NASA, într-o conferință de presă care a avut loc ieri la Los Angeles.

Costurile uriașe, dacă ar fi acceptate, ar face ca NASA să fie nevoită să renunțe sau să reducă semnificativ costurile altor misiuni care se află în planul agenției. Printre acestea, o misiune de explorare a satelitului Titan, două misiuni pe Venus și una de observație a asteroizilor din proximitatea Terrei.

NASA nu vrea să renunțe însă la niciunul dintre obiective, iar în acest scop a solicitat ajutorul tuturor colaboratorilor și tuturor companiilor spațiale private pentru a proiecta și a prezenta variante mai ieftine pentru misiunea Mars Sample Return. Unele care, în același timp, să ajute la recuperarea mostrelor în timpul stabilit inițial.

Pentru NASA, pare o bătălie pierdută. China și Rusia au anunțat deja faptul că misiunea Tianwen-3, o misiune care, de asemenea, își propune să aducă mostre de rocă de pe Marte, va fi lansată în jurul anului 2030. Inițial, oficialii chinezi anunțaseră data lansării în anul 2028, urmând ca mostrele să ajungă pe Terra în 2031.

Elveția a devenit a 37-a țară care se alătură Acordurilor Artemis

Elveția a devenit cel mai nou stat care se alătură SUA și aliaților acestora pe lista țărilor semnatare ale Acordurilor Artemis. Guy Parmelin, ministrul Economiei, Educației și Cercetării din această țară a semnat ieri, la sediul NASA din Washington, acordul de aderare a Elveției la normele de cooperare spațială.

Acordurile Artemis au fost create în anul 2020 și s-au dorit a fi o readaptare a Tratatului ONU cu privire la principiile care guvernează activitatea statelor în explorarea şi folosirea spaţiului cosmic, a Lunii şi a celorlalte corpuri cereşti, din 27 ianuarie 1967.

Practic, este vorba despre un set de principii și norme de cooperare nu doar în explorarea spațială, ci și în exploatarea economică a spațiului cosmic. Toate aceste norme sunt strâns legate de viitorul program Artemis, unul prin care NASA nu doar că dorește să ducă din nou oameni pe Lună, ci chiar să creeze acolo o bază permanentă. Un punct de plecare pentru explorarea planetei Marte și a altor corpuri cerești.

Deloc surprinzător, China și Rusia nu se află printre semnatarele Acordurilor Artemis. Rusia a acuzat deja SUA de faptul că dorește extinderea rivalităților geopolitice în cosmos, precum și militarizarea spațiului cosmic. În același timp, China și-a creat propria agendă în acest sens.

Cum rezistă tardigradele la radiații extreme?

Faptul că tardigradele, faimoasele creaturi microscopice care au tot apărut în nenumărate studii de specialitate din ultimii ani, sunt cele mai rezistente forme de viață de pe Terra, o știe toată lumea. Parțial, unele dintre secretele lor au deja rezolvate, vezi modul în care rezistă la temperaturi extreme sau perioade îndelungate fără resursele vitale.

Exista însă un aspect pe care oamenii de știință nu reușiseră să îl explice. Acela al modului în care tardigradele puteau rezista la doze de radiații de 1.000 de ori mai mari decât cele care ar fi ucis un om. Practic, expunerea la asemenea doze duce la degradarea iremediabilă a ADN-ului. Însă tardigradele păreau a fi imune.

Misterul a fost dezlegat recent, conform unei echipe de cercetători din cadrul Departamentului de Biologie al Universității din Carolina de Nord. Studiul acestora, studiu publicat în revista Current Biology, susține că tradigradele nu sunt deloc imune la radiații. Dimpotrivă. Radiațiile extreme distrug ADN-ul acestora, însă aceste extremofile au un sistem de apărare mai mult decât ingenios.

Specialiștii au observat în cadrul testelor de laborator că tardigradele răspund la dozele de radiații prin creșterea volumului de gene responsabile cu repararea ADN-ului. Și o fac la un asemenea nivel încât depășesc orice altă viețuitoare de pe Terra.

Un rezultat similar, obținut independent de o echipă de cercetători de la Muzeul de Istorie Naturală din Paris, a fost publicat recent în revista eLife. Oamenii de știință francezi au identificat o proteină pe care tardigradele o folosesc pentru a-și proteja ADN-ul de factorii nocivi externi, printre care și radiațiile.

Atât specialiștii francezi, cât și cei americani, afirmă că descoperirile lor nu sunt decât un prim pas în ceea ce se dorește a fi o soluție pentru problemele cauzate de expunerea la radiații. Nu se specifică însă cât de departe sau de aproape sunt oamenii de știință de a găsi o aplicabilitate practică la oameni a acestor observații.

Dați Follow paginii noastre de Facebook, HotNews Science, pentru a putea primi direct, în timp real, cele mai noi informații și curiozități din lumea științei!

Sursa foto: profimediaimages.ro