Science Report: Oamenii răspândesc mult mai multe virusuri altor specii decât invers ● Cât de mare este pericolul unei erupții vulcanice de amploare în Europa? ● Încă un eșec în depistarea enigmaticei materii întunecate?

​Oamenii răspândesc mult mai multe virusuri altor specii decât invers ● Cât de mare este pericolul unei erupții vulcanice de amploare în Europa? ● Încă un eșec în depistarea enigmaticei materii întunecate?

Oamenii răspândesc mult mai multe virusuri altor specii decât invers

Dacă te gândești la lilieci, șoareci, păsări și alte animale care, în mod normal, sunt văzute ca purtătoare de agenți patogeni, omenirea are motive întemeiate să fie îngrijorată. Însă, dacă vorbim despre răspândirea bolilor, animalele au mai multe motive să se teamă de noi decât invers.

O analiză globală a genomurilor virale realizată de o echipă de cercetători de la University College London (UCL), studiu publicat în revista Nature Ecology&Evolution, arată că, în realitate, în 64% din cazuri, oamenii sunt cei care infectează alte specii.

Un exemplu oferit de specialiști este chiar pandemia Covid. Da, este adevărat, virusul s-a transmis de la lilieci la oameni, posibil prin intermediul altor specii. Însă oamenii au transmis virusul către numeroase alte specii animale, lucru care nu s-ar fi întâmplat în mod normal.

Deși pare ciudat, rezultatul era unul ușor de anticipat, subliniază autorii studiului. Populația umană este uriașă, iar distribuția ei ocupă aproape fiecare colț al planetei. Un virus care se răspândește printre oameni are șanse uriașe să sufere mutații pentru a se transmite altor specii.

SARS-CoV-2, MERS-CoV și virusurile gripei sunt printre cele mai comune virusuri care se transmit de la oameni la animale. Însă, și dacă le-am exclude din ecuație, tot există peste 54% virusuri cunoscute care sunt răspândite de oameni în lumea animală.

Iar pericolul la adresa vieții sălbatice este mai mare decât ne-am imagina. Specialiștii londonezi aduc în studiu, ca un exemplu, criza din anul 2008, atunci când populația de cimpanzei din Uganda a fost decimată ca urmare a infectării cu un virus respirator (HMPV) care produce efecte banale în rândul oamenilor, similare cu o răceală comună. În rândul cimpanzeilor el a fost însă fatal.

Cât de mare este pericolul unei erupții vulcanice de amploare în Europa?

Super erupția vulcanică de acum circa 3.600 de ani de lângă insula Santorini, cea despre care se spune că a reprezentat începutul sfârșitului pentru cultura minoană, este una bine studiată. Cu un indice de 6-7 pe scala intensității vulcanice (VEI), erupția de atunci poate fi catalogată ca un super vulcan.

Mai puțin cunoscută este însă o altă erupție, petrecută în același loc, care a fost menționată în anul 726 d.Hr. Relatările vremii vorbesc despre un alt fenomen de amploare. Unul în care „marea a început să fiarbă”, să fumege și să arunce cantități uriașe de lavă și piatră ponce. În fapt, cronicile vremii spun că marea a fost acoperită de piatră ponce pe suprafețe uriașe, de sute de kilometri.

Problema a fost că urme ale acestei noi erupții au fost extrem de rar descoperite, iar cercetătorii nu au putut confirma relatările medievale. Cel puțin până recent, căci un grup de peste 20 de specialiști din Asia, Europa și America de Nord susține că a identificat urmele acestei erupții de amploare, iar magnitudinea ei, după ultimele estimări, ar fi fost una similară cu cea a vulcanului Tonga din anul 2022.

Ca să vă faceți o idee clară, studiile de până acum indicau o erupție în anul 726 d.Hr. cu un indice VEI de circa 3-4. Noile date arată că, mai degrabă, ar fi vorba de o erupție de magnitudine 5 pe scala VEI, adică de aproape 100 de ori mai mare decât se crezuse.

Iar ceea ce îi îngrijorează pe specialiști este că o astfel de erupție a avut loc la numai 2.300 de ani după cea catastrofală din jurul anului 1.600 î.Hr. În mod normal, o super erupție vulcanică este urmată de o perioadă îndelungată de „liniște”, timp în care camera subterană de magmă se reumple și, în cel mai rău caz, alimentează erupții vulcanice minore.

În studiul amintit, publicat în Nature Geoscience, se afirmă că zona din jurul insulei Santorini poate fi catalogată ca o una cu un factor de risc ridicat, având în vedere că poate produce erupții vulcanice de amploare în perioade în care acestea, teoretic, nu ar trebui să aibă loc.

Ultima erupție vulcanică din zonă a avut loc în anul 1950 și a fost una de mică amploare. De atunci, vulcanul a părut inactiv, excepție făcând o serie de seisme din anii 2011-2012, atunci când sateliții au înregistrat mișcări ale magmei sub vulcanul adormit.

O explozie precum cea din anul 726 d.Hr., subliniază specialiștii, ar avea azi efecte catastrofale pentru tot sudul Europei și pentru zona est mediteraneeană.

Încă un eșec în depistarea enigmaticei materii întunecate?

Galaxiile pitice au amplificat interesul astronomilor încă din momentul în care s-a afirmat că, date fiind dimensiunile lor reduse, ele ar putea fi o țintă ideală pentru depistarea materiei întunecate. Astfel de galaxii sunt numeroase și, în general, sunt grupate în jurul celor mari. Spre exemplu, numai Calea Lactee are zeci de astfel galaxii pitice în jurul ei (Norii lui Magellan sunt unele dintre cele mai cunoscute).

Cel puțin la nivel ipotetic, însăși formarea și distribuția lor ar putea fi pusă pe seama materiei întunecate. Apoi, s-a subliniat că, având în vedere dimensiunile relativ reduse, ele ar putea reprezenta un punct ideal pentru observarea modului în care materia întunecată ar putea reacționa cu ea însăși.

Plecând de la această idee, s-a presupus că particulele de materie întunecată, atunci când se lovesc unele de altele, emit raze gamma. Iar asta înseamnă că zonele centrale ale unor astfel de galaxii ar trebui să conțină dovezi ale existenței razelor gamma, implicit a materiei întunecate.

Cel puțin până în prezent, au existat studii care să analizeze razele gamma din Calea Lactee în vederea identificării materiei întunecate, însă rezultatele nu au fost concludente. Un nou studiu, publicat de astronomi europeni și americani pe platforma ArXiV, indică faptul că și această pistă este una dificilă.

Din 50 de galaxii pitice studiate, niciuna nu a oferit dovezi ale unor emisii de raze gamma care să fie asociate cu ipotetica materie întunecată. Autorii subliniază că există încă semne de întrebare asupra a 2-3 astfel de galaxii dar, chiar și astfel, rezultatul este departe de a fi concludent.

Rezultatul ar putea fi catalogat ca un eșec însă, paradoxal, specialiștii nu îl consideră astfel. Mai degrabă, spun ei, elimină una din variantele ipotetice de până acum. Practic, cu fiecare astfel de eșec, ne-am apropia și mai mult de ceea ce înseamnă rezolvarea misterului materiei întunecate.

Dați Follow paginii noastre de Facebook, HotNews Science, pentru a putea primi direct, în timp real, cele mai noi informații și curiozități din lumea științei!

Sursa foto: profimediaimages.ro