Science Report: Seismele lunare se produc zilnic și cu o regularitate de metronom ● Când vom putea construi un telescop spațial pe Lună? ● Decese în masă ar putea surveni în curând din cauza temperaturilor tot mai ridicate

​Seismele lunare se produc zilnic și cu o regularitate de metronom ● Când vom putea construi un telescop spațial pe Lună? ● Decese în masă ar putea surveni în curând din cauza temperaturilor tot mai ridicate

Seismele lunare se produc zilnic și cu o regularitate de metronom

Luna nu mai este activă din punct de vedere geologic de foarte multă vreme. Nu are plăci tectonice, iar ultimul vulcan (unul de intensitate foarte mică) s-ar fi produs acum circa 50 de milioane de ani. Și totuși, seismele se produc cu regularitatea unui ceasornic, zi de zi.

Aparenta anomalie a fost descoperită în perioada 1976-1977, atunci când trei seismometre instalate pe Lună de către membrii misiunii Apollo 17 (asta în 1972) au oferit date constante pe o perioadă de circa opt luni. Astfel, se observa că seismele se petrec în fiecare dimineață selenară și în fiecare după amiază. Atât de exact, că îți poți potrivi ceasul după ele.

Explicația este una cât se poate de simplă. În lipsa unei atmosfere, Luna nu se încălzește gradual, așa cum este cazul Terrei. Într-o atare stare de fapt, temperaturile pot oscila între 120 de grade Celsius în miezul zilei, și -133 de grade Celsius pe timpul nopții. Iar diferențele bruște de temperatură duc la contracția și dilatarea crustei lunare. De aici și seismele. E adevărat, unele prea slabe pentru a fi simțite fără ajutorul unei aparaturi de specialitate.

Surpriza a venit recent, odată cu reanalizarea datelor din anii `70, de către doi cercetători NASA, Francesco Civilini și Allen Husker. Cei doi, în studiul pe care l-au publicat în Journal of Geophysical Research – Planets, susțin că au identificat un tip de seisme lunare, diferit de cele termice descrise deja. Mai mult, ele începeau în fiecare dimineață, se repetau la un interval de 5-6 minute, pe o perioadă de cel puțin șapte ore.

Analiza detaliată a datelor a relevat faptul că aceste micro seisme sunt, în fapt, unele artificiale. Mai exact, era vorba despre landerul misiunii americane, aflat la câteva sute de metri de locul în care fuseseră amplasate seismometrele. Și tocmai diferențele mari de temperatură erau cele îl făceau să se dilate și să se contracte, generând micile mișcări înregistrate de aparatura misiunii Apollo 17.

Bun! Cu ce îi ajută asta pe oamenii de știință de azi? În fapt, chiar îi ajută enorm. Informația este una de interes major, căci toate planurile privind o posibilă bază permanentă pe Lună vor trebui să țină cont de ele de acum încolo. Iar pasul următor ar fi amplasarea unor seismometre în zona Polului Sud, acolo unde există cratere neatinse de lumina soarelui. De altfel, zona în care urmează a fi amplasată baza permanentă. Sau bazele, dacă atât China, cât și SUA, reușesc în dezideratul ăsta.

Când vom putea construi un telescop spațial pe Lună?

Nu prea curând. Asta e clar. Tehnologia necesară pentru un telescop spațial, precum și construirea sa pe suprafața Lunii, ar fi extrem de scumpe. Chiar și dacă s-ar trece peste un asemenea aspect, încă nu stăpânim toate aspectele necesare unui atare proiect.

Ideea nu este deloc una nouă. Diferite propuneri pentru astfel de telescoape spațiale au tot fost lansate încă de acum peste jumătate de deceniu, din timpul misiunilor Apollo. Iar faptul că niciunul nu a fost construit până acum vorbește de la sine despre provocările pe care le-ar avea de înfruntat cei care ar proiecta așa ceva.

Doi astronomi francezi propun însă o idee ceva mai simplă, chiar dacă deocamdată ea se află doar în etapa pre-print, pe platforma ArXiv. Este vorba despre un telescop care să profite de forma unui crater. Ba chiar să fie amplasat într-un crater de pe Lună.

Spun cercetătorii cu pricina că amplasarea de oglinzi (mai multe oglinzi înseamnă o focalizare mai bună) pe o parte a craterului, în timp ce aparatura ar urma să fie amplasată în cealaltă, ar optimiza atât construcția, cât și eficiența ei. Practic, s-ar evita munca depusă pe Terra pentru construirea și amplasarea unui telescop spațial clasic.

Problema cu propunerea celor doi este că omite două aspecte extrem de serioase. Primul, depunerea de praf pe oglinzile respective. Iar asta înseamnă o curățare periodică a lor. Doi, cutremurele despre care am pomenit anterior. Dată fiind densitatea și regularitatea lor, e simplu de imaginat ce efect ar avea în timp asupra oglinzilor. Iar înlocuirea lor permanentă ar duce la costuri care nu se justifică.

În concluzie, va mai trece ceva timp până vom avea un telescop spațial pe Lună. Dar asta nu înseamnă că nu îl vom avea la un moment dat.

Decese în masă ar putea surveni în curând din cauza temperaturilor tot mai ridicate

Un semnal de alarmă extrem de serios este tras de un grup de cercetători de la mai multe universități și centre de cercetare din Marea Britanie și Statele Unite. Este vorba despre riscurile pe care le va avea de înfruntat omenirea pe măsură ce temperaturile globale vor continua să crească și să depășească limitele de 1,5, impuse în cadrul Acordului de la Paris.

Conform datelor publicate de specialiștii amintiți în revista Science, valuri de decese în masă vor fi înregistrate cât de curând, pe fondul creșterii temperaturilor peste valori de 35 de grade Celsius. Asta se va întâmpla cu precădere în zone în care oamenii nu sunt obișnuiți cu temperaturile ridicate.

Numărul deceselor provocate de căldură este deja unul uriaș. Numai în anul 2022, și numai în Europa, au fost semnalate cel puțin 62.000 de decese. Victimele au fost în special persoane cu vârsta de peste 65 de ani, care prezentau deja diferite afecțiuni.

Situația s-ar putea schimba radical, iar tinerii vor fi afectați în moduri similare, susțin autorii studiului. Ei au efectuat mai multe teste pe un număr de voluntari, toți tineri și fără probleme de sănătate. A reieșit că limita suportabilității este de 31 de grade Celsius, în timp ce la temperaturi de peste 35 de grade Celsius, corpul uman nu își mai poate regla eficient temperatura prin intermediul transpirației.

Așa cum menționam deja, cei mai afectați vor fi persoanele care au trăit în zone temperate sau reci, acolo unde temperaturile ridicate erau până acum doar excepții. Ce se poate face într-o atare situație? Greu de crezut că omenirea va lua măsuri rapide și drastice pentru limitarea creșterii valorii temperaturilor globale peste 1.5 grade Celsius. Valurile de căldură devin tot mai dese, tot mai puternice, tot mai îndelungate.

În cazul ăsta, subliniază și autorii studiului, indicat ar fi ca autoritățile de peste tot să își îndrepte atenția asupra măsurilor de prevenire a expunerii la astfel de temperaturi pe perioade mai mari de câteva ore.

Dați Follow paginii noastre de Facebook, HotNews Science, pentru a putea primi direct, în timp real, cele mai noi informații și curiozități din lumea științei!

Sursa foto: profimediaimages.ro