Science Report: Una dintre cele mai mari stele din Calea Lactee se apropie de sfârșit cu o erupție colosală ● Un singur litru de apă îmbuteliată poate conține sute de mii de microparticule de plastic ● Viața extraterestră ar putea fi mult mai aproape de noi decât ne-am imaginat

​Una dintre cele mai mari stele din Calea Lactee se apropie de sfârșit cu o erupție colosală ● Un singur litru de apă îmbuteliată poate conține sute de mii de microparticule de plastic ● Viața extraterestră ar putea fi mult mai aproape de noi decât ne-am imaginat

Una dintre cele mai mari stele din Calea Lactee se apropie de sfârșit cu o erupție colosală

RW Cephei este una dintre cele mai mari stele cunoscute din Calea Lactee. Atât de mare încât, dacă ar fi plasată în locul Soarelui, diametrul său ar depăși orbita lui Jupiter. Și, da, a atins aceste dimensiuni tocmai pentru că se află în etapa finală a existenței sale, una care nu pare foarte departe.

Într-un studiu publicat în revista The Astronomical Journal, mai mulți astronomi de la Universitatea de Stat din Georgia, SUA, susțin că au reușit să explice o serie de fenomene misterioase care au fost înregistrate recent și care au ridicat numeroase semne de întrebare printre oamenii de știință.

Printre acestea, faptul că RW Cephei și-a redus luminozitatea cu aproape o treime, asta începând cu luna decembrie 2022, un fenomen catalogat ca extrem de către astronomi. În ultimele zece luni, steaua colosală a început să își recapete luminozitatea, însă chiar și forma sa sferică pare să fi fost alterată.

Înainte de a explica ce anume s-a întâmplat cu RW Cephei, trebuie spus că aceasta se află la circa 16.000 de ani lumină de noi, suficient de departe pentru a o face extrem de greu de observat chiar și cu cele mai performante telescoape convenționale. Ca să vă faceți o idee, este mai dificil să observi steaua amintită, decât să urmărești mișcarea unui om pe Lună, direct de pe Terra.

Pentru asta s-a apelat la CHARA Array, un observator spațial din Georgia, dotat cu șase telescoape diferite care, împreună, acționează ca un uriaș telescop spațial. Astfel, oamenii de știință au putut înregistra imagini ale stelei de la spectrul vizual normal și până la cel în infraroșu.

Iar imaginile indică o erupție colosală care a eliberat un uriaș nor de gaz în direcția Terrei. Pe măsură ce norul a început să se răcească, particulele de praf antrenate în această erupție au blocat o mare parte din lumina pe care steaua o emite. Iar pe măsură ce norul începe să se disipeze, RW Cephei revine la luminozitatea sa normală.

Astronomii americani sunt de părere că această mega erupție nu este decât una dintre numeroasele fenomene de acest gen pe care RW Cephei le-a cunoscut în ultimul secol. Iar ăsta este un semn clar că steaua își trăiește ultimele momente.

Și încă ceva, faptul că norul de gaz a fost eliberat în direcția Terrei nu ne pune în pericol. RW Cephei se află la o distanță suficient de mare pentru a nu prezenta niciun risc pentru noi. De fapt, am putea spune că am fost norocoși că ne-am aflat în punctul ideal pentru a asista la un astfel de cataclism cosmic.

Un singur litru de apă îmbuteliată poate conține sute de mii de microparticule de plastic

Problema micro sau nano particulelor de plastic care au fost identificate peste tot pe Terra, de la calotele polare și până la alimentele pe care le consumăm zilnic, nu este deloc una nouă. De fapt, ea a fost identificată încă din anii `70 ai secolului trecut, însă de abia în anul 2004 s-a vorbit pentru prima dată despre ea într-un studiu științific.

La fel de adevărat este faptul că nimeni nu poate spune acum, cu exactitate, care sunt efectele acestor particule asupra organismului uman, cu atât mai mult cu cât nano particulele (particule cu diametrul de maxim un micron) pot lesne circula prin corp, pentru a ajunge în organele vitale, ba chiar pot fi transmise fetușilor.

O altă problemă este că, în realitate, nici măcar nu știm cât de gravă este infestarea cu astfel de micro și nano particule de plastic. Spre exemplu, în anul 2018, un studiu realizat în SUA arăta că fiecare litru de apă îmbuteliată poate conține până la 325 de micro particule de plastic. De atunci și până azi, cifra aceasta a crescut constant, și nu pentru că s-a înmulțit exponețional numărul particulelor de plastic. Pur și simplu, au apărut metode mai bune de a măsura gradul de infestare.

Este și cazul unui studiu recent publicat în revista PNAS de către cercetători de la universitățile din New York, New Jersey și Columbia, studiu care arată că am fost departe de imaginea reală a contaminării cu particule de plastic. În realitate, susțin autorii studiului, un singur litru de apă poate conține cel puțin 240.000 de nano particule.

Cifra însă nu este decât una estimativă. De ce? Pentru că oamenii de știință au căutat urmele a șapte tipuri de plastic. Iar acestea nu reprezintă decât circa 10% din totalul nano particulelor care se găsesc într-un banal litru de apă. Nimeni nu știe să spună deocamdată ce reprezintă restul de 90%. Iar asta înseamnă că numărul particulelor ar putea fi de ordinul zecilor de milioane la un singur litru de apă.

Pasul următor al cercetării, susțin autorii studiului, este să ofere o imagine cât mai clară a numărului de nano și micro particule de plastic din corpul uman. Așa cum spuneam, ele au fost deja identificate în toate organele, de la creier și până la placenta fetușilor. Abia apoi va putea începe studiul cu privire la efectele acestora asupra sănătății și a dezvoltării corpului și, implicit, a efectelor neurologice care pot avea loc.

Viața extraterestră ar putea fi mult mai aproape de noi decât ne-am imaginat

Unde? Pe Venus. De fapt, în norii planetei aflată în vecinătatea noastră, susține o echipă de cercetători de la Institutul Politehnic din Worcester, Massachusetts, și MIT. Specialiștii amintiți au plecat de la ideea că, date fiind condițiile extreme de pe suprafața lui Venus, este puțin probabil ca viața să se dezvolte într-un asemenea loc. Însă în atmosfera acestei planete, acolo unde temperatura este similară cu cea terestră, viața ar putea exista.

Ideea nu este nouă, și a început să prindă contur încă din a doua jumătate a secolului trecut. Însă, până acum, totul a rămas la nivel pur ipotetic. Cu atât mai mult cu cât norii care acoperă cerul venusian sunt formați, în cea mai mare parte, din acid sulfuric.

Ei bine, oamenii de știință americani au mers tocmai pe ipoteza că acidul sulfuric ar putea, contrar așteptărilor, să constituie un mediu prielnic pentru anumite forme de viață. Pentru asta, au recreat în laborator condițiile existente în atmosfera venusiană și au testat 20 de aminoacizi, întroducându-i în recipiente cu acid sulfuric pentru o perioadă de patru săptămâni.

Surpriza a venit când specialiștii au dechis containerele și au descoperit că 19 din cei 20 de aminoacizi fie nu au avut nicio reacție, fie au fost modificați chimic în așa fel încât să permită existența vieții. Iar asta înseamnă, fără doar și poate, că specialiștii au avut dreptate. Forme de viață venusiene pot exista în atmosfera planetei Venus, chiar și în într-un mediu acid.

Studiul a fost publicat deocamdată doar în varianta pre print, pe platforma ArXiv.

Dați Follow paginii noastre de Facebook, HotNews Science, pentru a putea primi direct, în timp real, cele mai noi informații și curiozități din lumea științei!

Sursa foto: profimediaimages.ro