"Sclavii din Sankt Petersburg"/ Zile lungi, fara bani si fara scapare: viata unui muncitor migrant nord-coreean 

Cel putin 110 nord-coreeni au lucrat la Zenit Arena din Sankt Petersburg, unul dintre locurile in care va avea loc Finala Cupei Mondiale din 2018. Expertii internationali descriu muncitorii adusi din Coreea de Nord in doua cuvinte: sclavi si ostatici. Un muncitor a fost gasit mort intr-un container de depozitare in afara stadionului, dezvaluieJosimar.

Zenit Arena a costat 1,5 miliarde de dolari si a durat 11 ani pentru a fi construita. Si inca nu este terminata. Acesta a fost un loc destinat lucratorilor migranti, care au fost tratati ca niste sclavi. Tot acest loc este raspunzator pentru mai multe vieti.

In 2006, cu mult inainte ca Rusia sa liciteze pentru dreptul de a gazdui Cupa Mondiala 2018, Zenit St Petersburg, unul dintre cele mai mari cluburi din Rusia, a decis sa construiasca un nou stadion. Stadionul Petrovsky, foarte iubit, dar invechit deja, a fost construit in 1920. Planul era ca acest club sa se mute in noua lor „casa” in decembrie 2008.

La jumatatea lunii martie 2017, arena nu era inca terminata. Cablajul electric este vulnerabil, fisurile din beton sunt vizibile – ceea ce duce la scurgeri de apa – iar solul vibreaza. Documentele furnizate de Josimar arata ca agentia de securitate a Rusie (FSO) a prezentat 22 de notificari dupa o inspectie care a avut loc in ianuarie 2017.

Cate milioane de dolari s-au pierdut prin coruptie, nimeni nu stie. Insa, in timp ce cativa s-au imbogatit de-a lungul acestui drum, zeci de mii de muncitori trebuie sa primeasca in continuare ceea ce li s-a promis.

Aproape in fiecare zi din 2006 si pana in martie 2017, mii de oameni au lucrat la stadion si in imprejurimi. Majoritatea acestor muncitori provin din Tadjikstan, Uzbekistan, Kargazstan, Belarus, Moldova, Ucraina si alte foste republici sovietice. Si Coreea de Nord.

„As spune ca aproximativ 80% din forta de munca a constat din migranti, in timpul in care am fost eu aici. Unii au contracte de munca si au fost platiti conform promisiunilor. Dar am auzit ca multi muncitori nu au fost platiti deloc. Au fost implicati prea multi subcontractanti necinstiti. Sunt in constructii de 20 de ani si nu am vazut niciodata un santier mai haotic decat cel de la Zenit Arena”, spune Pavel, unul dintre managerii de proiect care lucreaza pentru unul dintre multii subcontractori care se ocupa de stadion.

Jurnalistul Serghei Kagermazov, care lucreaza pentru site-ul independent de stiri MR7, a urmarit indeaproape procesul de constructie timp de mai multi ani.

„Autoritatile refuza sa vorbeasca despre lucratorii migranti, despre accidente si despre moarte”, a declarat acesta.

In septembrie 2016, a venit sub acoperire la Zenit Arena, ca muncitor. Cea mai importanta sarcina a sa a fost aceea de a opri scurgerile de apa.

„Echipa mea era formata din douazeci de muncitori. Am fost impartiti in doua grupuri. Unul a conectat gaurile, celalalt a strans resturile. Lucram de la 8 dimineata pana la 5 dupa-amiaza. Conform legii muncii, nu esti nevoit sa lucrezi mai mult de 8 ore pe zi. Insa maestrii promiteau ca cei care lucreaza mai mult timp, vor primi salariu suplimentar. Unii lucrau si pana la 22:00. Altii terminau munca la timp pentru a prinde ultimul metrou. L-am intrebat pe seful de santier despre obtinerea unui contract de munca, iar el a spus ca nu ar trebui sa ma ingrijorez”, relateaza jurnalistul.

Pe 11 februarie, Zenit Arena a fost deschisa. Oarecum.

„Chiar daca stadionul nu era terminat, Putin a cerut deschiderea acestuia”.

Semne de avertizare se pot vedea pretutindeni: „Daca vedeti scurgeri de apa sau probleme de drenaj, apelati imediat urmatorul numar”.

„Sunt ca robotii. Tot ce fac este sa lucreze, sa lucreze, sa lucreze. Lucreaza de la sapte dimineata pana la miezul noptii. In fiecare zi. Nu se opresc niciodata. Sunt muncitori foarte buni, insa arata nefericiti. Nu au o viata a lor.”

Un muncitor constructor rus povesteste despre colegii de pe santierul din SSuri, situat la cativa kilometri de St. Petersburg. Compania de constructii Dalpiterstroj construieste complexe de apartamente in zona. O parte semnificativa a fortei de munca este reprezentata de nord-coreeni.

Este sambata, ora 09:00. Muncitorii sunt deja de mult pe santier. Garzile, insotite de caini, sunt atente la tot ce misca.

„Nu vreau sa intru in necazuri. Va sfatuiesc sa plecati inainte ca garzile sa vina si sa va alunge”, spune muncitorul rus cu care a vorbit Josimar.

Folosirea nord-coreenilor este un subiect controversat in comunitatea internationala. Mai multe organizatii umanitare internationale descriu nord-coreenii drept sclavi si ostatici. Pana la 90% din salariu le este oprit. „O zi libera” este un concept necunoscut pentru acestia. Sunt supravegheati 24 din 24 de ore. Nu au drepturi. Regimul nord-coreean este abuziv, iar multi dintre acesti muncitori si-au parasit tara in schimbul unor contracte incheiate pe o perioada de 10 ani.

Ca urmare a boicotului international al Coreii de Nord, din cauza testelor frecvente de arme nucleare, regimul a trimis in ultimii ani din ce in ce mai multi muncitori din tara. Pentru o tara cu surse de venit limitate, acestia furnizeaza o moneda vitala regimului sau. Organizatia Natiunilor Unite crede ca acest lucru ofera Coreii de Nord un venit anual de pana la 2 miliarde de dolari. Acestia sunt bani care, potrivit unui numar de organizatii internationale, ajuta la finantarea programului de arme nucleare al tarii. Marzuki Darusman, fost anchetator special al ONU pentru drepturile omului din Coreea de Nord, descrie muncitorii nord-coreeni din strainatate drept sclavi.

Mai multe organizatii umanitare lucreaza acum pentru a mentine responsabilitatea tarilor care folosesc forta de munca nord-coreeana.

Sa te intalnesti si sa vorbesti cu lucratori migranti ar fi o sarcina dificila. Organizatiile non-guvernamentale s-au aflat sub presiune constanta venita din partea Kremlinului in ultimii ani. Multe dintre aceste organizatii au fost acuzate ca au cooperat cu agentii de informatii straine si, ca rezultat, si-au pierdut sprijinul financiar.

Intr-un oras de 500 de mii de muncitori migranti, astazi exista doar trei organizatii care ii ajuta. Pana in 2013, erau in jur de 10.

Un raport din 2014 confirma toate cele de mai sus: lucratorii migranti sunt platiti mai putin, beneficiaza de o securitate mai mica a locurilor de munca si doar foarte putini au contracte de munca.