Segolene Royal a fost pacalita de un umorist, simpatizant al concurentei

Segolene Royal, candidata socialista la presedintia Frantei, a fost victima unei farse realizate de un actor care s-a prezentat drept premierul provinciei canadiene Quebec. Aceasta este ultima dintr-un lung sir de farse carora oamenii politici le-au cazut prada de-a lungul anilor.

HotNews.ro va prezinta cateva dintre cele mai gustate, majoritatea avand un punct comun: au fost realizate prin intermediul presei.

Conversatia dintre Segolene si umorist s-a desfasurat miercuri, imediat dupa ce Royal a provocat un scandal in Canada, pronuntandu-se in favoarea „suveranitatii” provinciei Quebec. In timpul farsei, „premierul Quebecului” s-a referit la subiect si a declarat ca „este ca si cum noi am sustine independenta Insulei Corsica”.

In replica, Segolene Royal a spus razand ca „francezii nu ar avea nimic impotriva” si a l-a rugat politicos: „Sa nu spuneti asta; ar fi un alt incident aici, in Franta. E secret”.

Farsa lui Royal aminteste de o alta gluma a umoristului, cand acesta s-a prezentat drept Jacques Chirac intr-o convorbire cu fotbalistul Zinedine Zidane, caruia ii cerea sa ii roage pe jucatorii echipei Frantei sa tina mana in dreptul inimii in timp ce se canta imnul echipei nationale. Jucatorii s-au conformat rugamintii.

Farse celebre prin intermediul presei

Nu de putine ori mass-media din intreaga lume a progatat fel de fel de stiri socante, care pana la urma s-au dovedit a fi doar niste farse bine puse la punct. Glumele „nevinovate” a unor agentii de presa sau publicatii respectabile au fost preluate de presa staina si au starnit controverse in toata lumea.

La prima vedere, stirile par extrem de serioase, abordand probleme de natura politica sau sociala. Multe personalitati din intreaga lume au cazut in capcanele jurnalistilor, fiind convinsi sa faca declaratii surprinzatoare. Un bun exemplu ar fi gluma facuta lui Sven Goran Eriksson de catre doi ziaristi de la News of the World.

Sven Goran Eriksson, torpilat de un tabloid

Fostul selectioner al Angliei a fost pacalit de jurnalistii care s-au dat drept seici avizi dupa fotbal. Eriksson le-a recomandat sa cumpere clubul Aston Villa, pe care urma sa-l antreneze chiar el, si le-a promis ca-l va aduce pe David Beckham.

De astfel, Eriksson a facut dezvaluiri incomode despre jucatorii din nationala si a numit trei manageri din campionatul Angliei care iau mita si comisioane mari la transferuri.

Belgienii s-au jucat cu suveranitatea

O alta farsa celebra, de la sfarsitul anului trecut, a dat peste cap toti locuitorii Belgiei. Gluma televiziunii publice belgiene, RTBF, a aruncat tara in haos, dupa ce programul normal a fost intrerupr pentru ca unul dintre crainicii televiziunii sa anunte ca Flandra si-a anuntat independenta, regele a parasit tara si “Belgia nu mai exista!”.

Imediat, centralele telefonice ale postului s-au inrosit, belgienii fiind prinsi in plasa televiziunii. A fost nevoie ca directorul postului sa anunte, in direct, ca a fost o farsa. O farsa pregatita timp de doi ani, intr-o discretie absoluta. Si s-a declansat scandalul.

Reportaje la cald de la fictiva frontiera intre Flandra si Valonia (cele doua regiuni ale Belgiei), invitati in studio, reactii din partea principalilor politicieni ai tarii au facut ca sute de mii de telespectatori sa creada in fictiunea politica propusa de canalul public de televiziune.

BBC „a vandut” Big Ben-ul

O farsa la fel de „gustata” a fost si cea din 1999, cand BBC Radio 4 a anuntat ca imnul national britanic („God Save the Queen”) va fi inlocuit cu un imn european cantat in limba germana, de elevii unei scoli din Berlin. Se pare ca asistentul Printului Charles a sunat la radio sa ceara o copie a noului imn.

Tot acelasi post de radio, anunta in 1980 ca Big Ben-ul se va transforma intr-un ceas digital pentru a fi in concordanta cu orele lumii. Mai mult, BBC a anuntat ca va vinde ceasul original primului ascultator care va suna. Numerosi ascultatori au condamnat aceasta decizie si chiar au vrut sa organizez proteste de strada pentru a pastra „neatins” simbolul Angiei.

Disney a vrut sa cumpere mumia lui Lenin

La sfarsitul anului 1995, cotidianul Irish Times a publicat o stire in care corporatia Disney se afla in negocieri cu guvernul Rusiei pentru cumpararea corpului mumificat al liderului Vladimir Lenin.

Din motive necunoscute, Disney doreste sa mute corpul si mausoleul in noua locatie Euro Disney unde va avea parte de un „tratament cu lumini stroboscopice”. De asemenea, obiecte personalizate cu poza lui Lenin vor fi puse in vanzare pentru a putea strange fondurile necesare tratamentului.

Tot in acelasi an, intr-o revista stiintifica americana a aparut un articol prin care cititorii erau informati ca in Congresul SUA se propune un proiect de lege prin care se intentioneaza interzicerea „circulatiei in stare de ebrietate pe magistralele de date”.

In articol era precizat ca persoanele care au consumat alcool peste limita normala, nu vor mai putea sa navigheze pe internet, argumentand ca legislativul considera circulatia in stare de ebrietate drept periculoasa, indiferent pe ce fel de „suport” s-ar desfasura.

Articolul a starnit atat de multe proteste, incat senatorul Edward Kennedy a trebuit sa anunte in mod oficial ca nu exista un astfel de proiect de lege.

Mass media din Rusia – a dat tonul la cele mai trasnite glume

Presa rusa dadea dureri de cap cititorilor, la 1 aprilie 2000, prin diverse anunturi politice incendiare. Nezavisimaia Gazeta anunta ca poseda planurile secrete ale lui Vladimir Putin privind formarea noului sau cabinet. Potrivit acestor proiecte, liderul comunist Ghennadi Ziuganov formeaza o alianta cu cel mai aprig dusman politic al sau, omul de afaceri Boris Berezovski.

Agentia de presa Interfax relata ca Rusia si Norvegia au semnat un parteneriat, in virtutea caruia se va forma o organizatie a producatorilor de titei, care sa rivalizeze cu OPEC, iar postul de televiziune NTV semnala crearea, in Belgia, a unui closet special, care analizeaza urina clientului si ii comunica acestuia starea sanatatii.

De asemenea, postul TV preciza ca diplomatii rusi erau ingrijorati de posibilitatea ca noile toalete sa reprezinte, de fapt, un nou sistem radar al NATO.

Un an mai tarziu, cotidianul Izvestia publica concluzia unei investigatii privind cariera de agent KGB a presedintelui Vladimir Putin.

Potrivit ziarului, Putin-spionul ar fi cu totul altul decat Putin-presedintele: primul traieste de fapt la Moscova si este instalator de echipament de distilare! Aceasta informatie se pare ca l-a pacalit chiar si pe presedintele Putin, deoarece, a doua zi dupa publicarea materialului, Izvestia nota ca oamenii presedintelui au sunat la redactie, pentru a se interesa daca acest Putin instalator exista cu adevarat.

La sfarsitul anilor ’98, postul de radio Eho Moskvi anunta, pe un ton cat se poate de grav, inceperea repetitiilor pentru punerea in scena a operei Boris Godunov de Modest Mussorsky. Mare a fost mirarea cand pe afisul spectacolului, in rolul personajului principal, era anuntat nimeni altul decat fostul lider, Boris Eltin.

Pentru o mai mare credibilitate, in studioul postului de radio a fost adus chiar directorul teatrului unde se preconiza a avea loc reprezentatia. Acesta, pe un ton cat se poate de serios, a declarat ca nu spera sa beneficieze de prestatia unei asemenea personalitati cu un temperament extraordinar.

S-a precizat chiar ca, pentru asigurarea securitatii lui Eltin, insusi seful garzilor acestuia se va afla pe scena, in rolul valetului.