Sfânta Maria – O sărbătoare plină de semnificații – Tradiții și credințe pentru cea mai importantă zi de vară din calendarul religios

​Adormirea Maicii Domnului (15 august) este cea mai importantă sărbătoare creștină a verii, prilej de venerare și pelerinaje. Adormire înseamnă ”înviere”, iar Sfânta Fecioară este sărbătorită de numeroase ori pe parcursul anului, bucurându-se de un cult deosebit, atât la ortodocși, cât și la romano-catolici. Mai jos puteți citi despre semnificația religioasă, dar și despre cum era Sfânta Fecioară privită în tradiția populară, cum era prezența ei în basme și ce lucruri nu trebuia să faci de ”Sântămăria Mare.

Informația pe scurt

• Adormirea Maicii Domnului se sărbătorește la 15 august și este cea mai importantă sărbătoare creștină a verii, fiind precedată în credința ortodoxă de două săptămâni de post. Este sărbătoarea mutării la cer cu trupul a Sfintei Fecioare. Moartea Maicii Domnului poate fi privită ca pe o mutare la viață, din acest motiv, sărbătorea este una plină de bucurie.

• ”Adormire înseamnă înviere. Aș îndrăzni să spun că este a doua înviere: nu mai este a lui Hristos, ci a mamei lui Hristos care este și mama noastră. În Maica Domnului ne regăsim noi, omenirea, biserica, creștinii”, spune părintele Francisc Doboș.

• Fecioara Maria apare sub diferite nume în panteonul românesc, cele mai cunoscute fiind Sântămăria Mare și Sântămăria Mică, dar și Precista.

• Este, se poate spune, cea mai îndrăgită divinitate feminină la români și era invocată de fete pentru grăbirea căsătoriei și pentru ușurarea nașterii și de păgubiți, pentru prinderea hoților. Este prezentă și în basme, unde ajută eroinele să iasă din impas, însă le pedepsește cu asprime când îi încalcă ordinele.

• Sărbătoarea din 15 august era un moment important în calendarul popular fiindcă oile sunt coborâte de la munte, bărbații își schimbau pălăria cu căciula, se interzicea scăldatul în apa râurilor ”spurcată” de cerb, se angajau paznicii la vii, era interzis să dormi pe prispă, dar și să mături prin casă.

• Maica Domnului are în calendarul ortodox 9 zile de pomenire, începând cu Buna Vestire din martie și terminând cu ”Zămislirea Sfintei Fecioare de către Sfânta Ana”, la final de decembrie.

• În zeci de țări oamenii merg în pelerinaj de Sf Maria. În aceste zile ortodocșii merg la Nicula, iar romano-catolicii, la Cacica. De ce merg credincioșii în pelerinaj? ”Pelerinajul nu este altceva decât setea noastră de infinit. Ne punem pe drum și pe drum de fapt ne convertim, ne punem întrebări și putem chiar să ne îndepărtăm de Dumnezeu pe drum, însă El se apropie de noi”, spune părintele Francisc Doboș.

• Aproximativ 2,2 milioane de români își serbează onomastica și dintre aceștia, 1,4 milioane poartă numele Maria, 310.000 se numesc Marian și peste 250.000 Mariana.

De ce Adormirea Maicii Domnului este o sărbătoare atât de importantă

”Importanța calendaristică a Sântămăriei Mari este subliniată de postul de două săptămâni care o prefațează (1-14 august), de pelerinajele organizate la mănăstirile cu hramul său, de deschiderea unui important sezon de nunți (16 august – 14 noiembrie), de începerea târgurilor și iarmaroacelor de toamnă, de praznicele de pomenire a morților și pomenile date pentru cei în viață”, explică Ion Ghinoiu în cartea Calendarul țăranului român -Zile și mituri.

Dar de ce este o sărbătoare atât de iubită de creștini? Iată ce spune părintele romano-catolic Francisc Doboș, într-un interviu pentru HotNews.ro

”Adormire înseamnă înviere. Aș îndrăzni să spun că este a doua înviere: nu mai este a lui Hristos, ci a mamei lui Hristos care este și mama noastră. În Maica Domnului ne regăsim noi, omenirea, biserica, creștinii. Sfânta Fecioară devine oglinda a ceea ce vom fi noi, mai apoi. Este a doua Înviere; după Hristos urmăm noi și imediat după Hristos cine putea să urmeze decât mama Lui, Sfânta Fecioară Maria

Este a doua Înviere și este, aș îndrăzni să spun, răscumpărarea trupului nostru, dar și împăcarea cu trupul nostru, fiindcă de multe ori credem că doar când ne vom elibera de trup se vor rezolva problemele noastre. Pentru un creștin trupul este important: Hristos a înviat cu trupul și a luat semnele pătimirii cu el, în cer. Și s-a ridicat la cer cu trupul nostru, cu destinul nostru, nu trebuie să înțelegem că este doar carnea, nu înțelegem în sensul strict de carne a trupului, ci de destin al umanității noastre. Este importantă istoria noastră, este important să descoperim în fiecare durere, în fiecare fragment să descoperim totalitatea”, spune părintele Francisc Doboș.

Concluzia, spune el, ar fi că în ziua Adormirii Maicii Domnului trebuie să tresăltăm de bucurie și să avem parte de transformare interioară ”Acesta este semnul distinctiv al unui creștin care este îmbibat de duh sfânt”.

Când urăm ”La mulți ani”: de Sfânta Maria Mare sau de Sfânta Maria Mică?

Este o ”dilemă” pornind de la care s-au scris sute de articole pe internet în ultimii ani, întrebarea fiind: Este păcat să le urăm ”La Mulți ani!” pe 15 august oamenilor cu numele Maria sau Marian, dat fiind că vorbim de o moarte, de o comemorare și deci nu avem motive de bucurie?

Un răspuns definitiv este imposibil de oferit și subiectul a stârnit controverse și certuri. Trebuie spus însă că sunt preoți care au ieșit public și au spus că ”Adormirea Maicii Domnului” înseamnă mutarea ei cu trupul la ceruri, adică învierea ei, astfel că avem motive de bucurie și putem spune liniștiți ”La mulți ani” și pe 15 august, nu doar pe 8 septembrie.

Oamenii care sunt dezinteresați de religie nu se vor supăra dacă spunem La mulți ani pe 15 august fiindcă, neștiind contextul teologic și interpretările, nu au de ce să fie deranjați. O parte dintre credincioșii practicanți ar putea primi cu rezervă urarea, considerând-o nepotrivită, însă în cele mai multe cazuri nu ar trebui să fie nicio problemă în a-i spune Mariei, Marianei sau lui Marian, ”La mulți ani!” la mijloc de august.

Pelerinaje și celebrări

Maica Domnului este venerată prin pelerinaje în zeci de țări, cele mai cunoscute în România fiind la mănăstirea Nicula (lângă orașul Gherla) și la Cacica (În Moldova).

În lume sunt celebre câteva locuri de pelerinaj precum Fatima, Lourdes, Czestochowa (Polonia), Medjugorje (Bosnia) și locurile din Țara Sfântă.

De ce simt credincioșii nevoia să meargă în pelerinaj? ”Pelerinajul nu este altceva decât setea noastră de infinit. Ne punem pe drum și pe drum de fapt ne convertim, ne punem întrebări și putem chiar să ne îndepărtăm de Dumnezeu pe drum, însă El se apropie de noi. Pelerinajul este acestă intrare a omului, și fizică, într-un drum de transformare”, explică părintele Francisc Doboș.

Au oamenii așteptări prea mari de la un pelerinaj când se duc sperând, de exemplu, să se vindece de o boală?

”Toate aceste așteptări ale oamenilor, concrete, care uneori sunt superstițioase, nu trebuie eliminate din start. Oamenii au dureri, au așteptări, au nevoie de vindecare, au nevoie de loc de muncă, dar cine ajunge cu adevărat la o transformare interioară își dă seama că Dumnezeu este mult mai mare și dăruiește mult mai mult decât doar sănătate, loc de muncă sau siguranța zilei de mâine. Dăruiește veșnicie, înviere și nu doar la sfârșit, ci ne-o dăruiește acum”, explică părintele Doboș, pentru HotNews.ro. Francisc Doboș este din august paroh al parohiei Sacre Coeur din Capitală.

În fiecare an la 15 august, la Mănăstirea Nicula de lângă oraşul Gherla, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, vin în pelerinaj mii de credincioşi ortodocşi care vor să ajungă la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului cu Pruncul şi mulţi înconjoară pe coate şi genunchi biserica din lemn din incinta mânăstirii, ca semn de credinţă şi de pocăinţă. Sfânta Fecioară Maria este socotită ocrotitoarea Clujului, pentru că i-a ferit pe locuitorii oraşului de ciuma care a decimat Europa în Evul Mediu.

În Moldova, de ziua hramului, este zi de pelerinaj la Sanctuarul Fecioarei Maria de la Cacica, din judeţul Suceava, unde vin mii de credincioşi catolici pentru a se ruga, iar la Mânăstirea Văratec, maicile fac pregătiri pentru credincioşii care le vor trece pragul.

Îşi cinstesc hramul şi Mânăstirea Bistriţa şi Schitul Draga, din judeţul Neamţ, mânăstirile Cozancea şi Zosin, din judeţul Botoşani, mânăstirile Rarău, Humor, Feteşti, Schitul Orata şi Plutoniţa din Suceava.

Credincioşii din Mitropolia Olteniei sunt aşteptaţi la hramul Mânăstirii Polovragi, în judeţul Gorj, iar Mânăstirea Curtea de Argeş, din judeţul Argeş, îşi aşteaptă credincioşii să se închine Maicii Domnului şi Sfintei Filofteia.

Şi mânăstirile Bistriţa, Frăsinei, Govora şi Sărăcineşti din Arhiepiscopia Râmnicului, mânăstirile Brâncoveni şi Strehareţ din Episcopia Slatinei şi Romanaţilor, Mănăstirea Celic Dere din Episcopia Tulcii, dar şi Catedrala episcopală din Giurgiu îşi prăznuiesc hramul de Adormirea Maicii Domnului (sursa tvr.ro).

Adormirea Maicii Domnului la ortodocși

Maica Domnului are în calendarul ortodox 9 zile de pomenire (8 septembrie – Nașterea Maicii Domnului, 1 octombrie – Acoperământul Maicii Domnului, 21 noiembrie – Intrarea în biserică a Maicii Domnului, 9 decembrie – Zămislirea Sfintei Fecioare de către Sfânta Ana, 26 decembrie – Soborul Maicii Domnului, 25 martie – Buna Vestire, 2 iulie – Așezarea veșmântului Născătoarei de Dumnezeu în Vlaherne, 15 august – Adormirea Maicii Domnului, 31 august – Punerea in racla a braului Maicii Domnului).

Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului încununează sărbătorile dedicate Sfintei Fecioare Maria. Este precedată de o perioadă de post de două săptămâni, cu începere la 1 august.

Postul Adormirii Maicii Domnului este stabilit de Biserică pentru reamintirea virtuților Sfintei Fecioare Maria și a postului cu care ea însăși s-a pregătit, după tradiție, pentru trecerea la cele veșnice.

Praznicul Adormirii Maicii Domnului este fixat in calendarul ortodox pe 15 august. Este sărbătoarea mutării sale la cer cu trupul. Potrivit tradiției, Maica Domnului a mai trăit 11 ani după înălțarea Mântuitorului. A fost înștiințată de îngerul Gavriil de ziua în care va trece la cele netrecătoare. Trupul ei nu a rămas în mormânt, pentru că Fiul ei, Cel care a biruit moartea, l-a ridicat la cer. Sfinții Părinți afirmă că după cum trupul ei a rămas integru, adică feciorelnic, în timpul nașterii lui Hristos din ea, tot așa a rămas trupul ei fără stricăciune întru adormirea și mutarea ei de la viața pământească la viața cerească.

În bisericile ortodoxe se țin în aceste zile multe slujbe de slăvire a Fecioarei Maria, culminând cu Sfânta Liturghie de pe 15 august.

Praznicul Nașterii Maicii Domnului (8 septembrie) ocupă un loc special în calendarul bisericesc, fiind serbat la începutul toamnei, adică în vremea roadelor pământului, în prima lună a anului bisericesc.

Ziua de 1 septembrie marchează în Biserica Ortodoxa începutul noului an bisericesc. Astfel, anul bisericesc se încheie în luna august. Sfârșitul anului bisericesc, ca de altfel și începutul lui, este sub ocrotirea și binecuvântarea Sfintei Fecioare Maria

Maica Domnului a fost rodul rugăciunilor neîncetate ale Sfinților și Drepților Ioachim și Ana din Nazaret. Din cauza lipsei de copii, Ioachim și Ana erau priviți ca fiind blestemați de Dumnezeu. Însă, Dumnezeu a ascultat rugăciunile lor și a trimis pe îngerul Său să le vestească faptul că vor avea un copil care va da trup omenesc lui Dumnezeu Fiul. Din acest motiv, Sfânta Fecioară Maria se bucură în Biserica ortodoxă și în inimile credincioșilor de un cult deosebit, de o supramărire și supravenerare, fiind socotită „mai cinstită decât heruvimii și mai slăvită fără de asemănare decât serafimii”, adică decât toti îngerii. Desi se bucură de o astfel de cinstire, toată viața sa a stat sub semnul discreției și al smereniei.(sursa – crestinortodox.ro)

Adormirea Maicii Domnului la romano-catolici

Sărbătoarea celebrată în ziua de 15 august, dedicată Sfintei Fecioare Maria, este una din cele mai vechi celebrări mariane ale creștinătății. Ea este menționată deopotrivă în Răsărit și în Apus încă din secolele VI-VIII cu nume oarecum diferite și totuși complementare: „Adormirea Maicii Domnului”, în Răsărit, și „Ridicarea la cer a Maicii Domnului”.

Data de 15 august a fost aleasă pentru această sărbătoare, întrucât ea coincide cu consacrarea la Ierusalim a primei biserici dedicate Mariei, „mama lui Isus, Fiul lui Dumnezeu”, în secolul al V-lea, la puțin timp după Conciliul din Efes (431). (sursa – arcb.ro)

În credinţa Bisericii Romano-Catolice, sărbătoarea este denumită și Înălţarea Fecioarei Maria (sau Ridicarea la cer), cu referire la ridicarea trupului și sufletului Maicii Domnului la cer, la sfârşitul vieţii sale pe pământ.

Termenul „adormire” este cel mai vechi care se foloseşte în legătură cu sfârşitul vieţii Maicii Domnului. Sărbătorirea acestui fapt a fost decretată pentru Orient în secolul al VII-lea de către împăratul bizantin Mauriţiu. În acelaşi veac, sărbătoarea este introdusă şi la Roma, de către un papă grec, Sergiu I. (sursa – calendarcatolic.ro).

Părintele Francisc Doboș a explicat că, deși în dogma occidentală este folosit atât termenul ”adormire”, cât și ”înălțare”, ambii termeni reflectă învierea ei. ”Învierea ei reflectă destinul nostru: ne-am născut și nu vom mai muri. Din punct de vedere spiritul, teologic, toți vom muri pe acest pământ, dar de fapt ne-am născut și nu vom muri în veci. Se termină istoria trupului nostru în momentul morții noastre pe acest pământ, așa cum s-a întâmplat și cu Sfânta Fecioară Maria: și ea a murit, dar în tradiția și în credința creștină Fecioara Maria este prima care ajunge la dreapta lui Hristos”

Părintele Doboș a dat exemplu o imagine foarte frumoasă din tradiția bisericească, o imagine pe care se regăsește în amvonul multor biserici, la Roma, imagine legată de sărbătorea de pe 15 august: Hristos, pe tron, în cer, ține o mână după umărul Fecioarei Maria ”Este o imagine de gingășie, de tandrețe, este nupțială, fiindcă Sfânta Fecioară Maria nu reflectă doar mama, ci și mireasa. Se face aici referire la fragmentul din cartea Apocalipsei: Iată Nunta Mielului. Nunta Mielului este Hristos, iar Hristos face nuntă cu umanitatea, fiindcă noi oamenii, creștinii, creștem în credință creștină ca să devenim , iar pentru adult imaginea cea mai bună este iubirea nupțială”

Adormirea Maicii Domnului este celebrată de romano-catolici printr-un program intens de rugăciuni (de exemplu ruga Sfântului Rozariu, Sfânta Liturghie, Adorațiile și Vigilia). Duminică are loc Solemnitatea Adormirii Maicii Domnului.

Un lucru specific pentru romano-catolici ține de o practică religioasă denumită ”novena”, practic nouă zile de rugăciuni în vederea unei sărbători mari. Sunt rugăciuni speciale care se fac în fiecare zi, începând cu nouă zile înainte de o sărbătoare mare.

Fecioara Maria în tradiția populară

August poartă numele împăratului roman Augustus și în funcție de regiune, românii îi spuneau în graiul popular ”Augustru”, ”Gustar”, ”Secerar” sau ”Măsălariu”. Gustar venea de la gustatul ritual al boabelor de struguri.

În calendarul popular luna august are un număr important de activități economice și agricole care trebuau îndeplinite la timp și cu rapiditate (seceriș, cosit, întreținerea culturilor), iar numărul sărbătorilor este mai mic decât în alte luni.

August începe cu cele două săptămâni de post de dinantea sărbătorii Adormirii Maicii Domnului – Postul Sântămăriei, cea mai importantă sărbătoare fiind ”Probejenia” (dezlegare la pește), pe 6 august. Despre acest post se spunea că ”ar fi rupt din Postul Paștelui” și că este mult mai ușor de ținut decât celelalte posturi din an, fiindcă este o perioadă plină de fructe, legume și zarzavaturi (după Ion Ghinoiu).

Iată ce scrie Ion Ghinoiu despre cum era văzută Maica Domnului în calendarul popular:

”La trecerea de la vară la toamnă, calendarul popular păstrează amintirea morții și renașterii Zeiței – Mumă, peste care Părinții Bisericii Creștine au suprapus moartea (Adormirea) și nașterea Fecioarei Maria. Prin inversarea evenimentelor care închid și deschid viața Sfintei creștine – mai întâi moartea (15 august) și apoi se naște (8 septembrie), Biserica Creștină a preluat, de fapt, modelul preistoric: moare mai întâi reprezentarea mitică ajunsă la vârsta senectuții, în cazul de față Sântămăria Mare, și apoi se naște Sântămăria Mică”.

Este un moment important în calendarul popular, fiindcă se încheie văratul oilor la munte, bărbații își schimbau pălăria cu căciula, se interzicea scăldatul în apa râurilor ”spurcată” de cerb, se angajau paznicii la vii, era interzis să dormi pe prispă, dar și să mături prin casă.

Fecioara Maria apare sub diferite nume în panteonul românesc, cele mai cunoscute fiind Sântămăria Mare și Sântămăria Mică, dar și Precista. Cuvântul ”precista” înseamnă, cu referire la Fecioara Maria, care este imaculată, neprihănită; de o curățenie morală desăvârșită. În trecut, cuvinte precum pricestanie, precistanie sau priceaștenie desemnau Împărtășania, cuminecătura.

Este, se poate spune, cea mai îndrăgită divinitate feminină la români și era invocată de fete pentru grăbirea căsătoriei și pentru ușurarea nașterii și de păgubiți, pentru prinderea hoților. Este prezentă și în basme, unde ajută eroinele să iasă din impas, însă le pedepsește cu asprime când îi încalcă ordinele, vindecă boli grele, redă orbirea fiicei orbite de mama vitregă și ajută fiica harnică să se mărite cu fiul împăratului.

Iată o legendă despre Maica Domnului, istorisită de etnograful Gh F Ciaușanu

”În Vâlcea se povestește că, pe când Maica Domnului se aciolase în peșteră și-i venise ceasul de născare, a căutat prin ieslele vitelor nutreț, ca să-și facă un strat pe care să se prăsească. A căutat mai întâi la cal și n-a găsit niciun fir, că știi: calul ronțăie toată noaptea și nu șade deloc cu gura lui.

Și l-a blestemat Maica Domnului ca să tot mănânce și să bage-n el ca-n groapă, dar de săturat, să nu se mai sature. Dar i-a lpsat și lui o singure noapte în care să se sature: noaptea de Sf Gheorghe.

Și a căutat și în ieslea boului și acolo a găsit de pus pentru strat. Și l-a binecuvântat Precesta să se sature pe fugă și să nu înflămânzească așa de repede cum înflămânzește calul”

Perioada dintre cele ”Sântămârii, deci din 16 august până în 7 septembrie, era considerată favorabilă semănatului grâului secarei și orzului, fiind o perioadă mai secetoasă.

Sântămăria Mică (8 septembrie) este, în calendarul popular, hotar astronomic între vară și iarnă, marcat de închiderea pământului pentru reptile și insecte, de plecarea păsărilor migratoare spre țările calde, de schimbarea pălăriei cu căciula, de târgurile și iarmaroacelor cu produse de sezon. Sosirea acestei zile indica țăranului activitățile practice care urmau a fi efectuate: culgerea ultimelor plante și fructe de leac din an, bătuttul nucilor, începerea culesului viilor, dar și semănatul grâului, orzului și secarei.