Șomajul rămâne scăzut, la 5,4%. De ce asta e o veste bună, dar și una proastă

​Luni, Institutul Național de Statistică a transmis datele privind șomajul (după metodologia Biroului Internațional al Muncii) din luna august. Avem aproape 450.000 de șomeri, ceea ce corespunde unei rate a șomajului de 5,4%, mai mică cu 0,1 puncte procentuale față de cea înregistrată în luna iulie 2023.

Rata şomajului reprezintă ponderea şomerilor în populaţia activă.

Rata șomajului la bărbați a fost ușor mai mare (cu 1,0 puncte procentuale) decât la femei. Iar șomajul în cazul tinerilor rămâne foarte ridicat- peste 20%

De ce este asta o veste bună dar și una proastă

Teoria economică spune că, de obicei, rata inflației crește pe măsură ce șomajul scade. Spun de obicei, pentru că există și perioade (cele de stagflație) în care cresc și inflația și șomajul. Dar, regula e ca relația dintre cei doi indicatori să fie inversă.

Când unul din cei doi indicatori crește, celălalt scade. Iar BNR și Guvernul iau măsuri pentru a împiedica economia să se supraîncălzească sau dimpotrivă, să încetinească prea tare.

În România, BNR și Guvernul dau din pedale în contratimp. Când Guvernul mărește salariile și pensiile fie că economia permite sau nu, ori când suprataxează industrii care vor include taxele în prețuri și tot populația va achita costurile, pericolul creșterii inflației se conturează tot mai consistent. Adică fix ceea ce nu vrea Isărescu.

BNR va avea joi (5 octombrie) o ședință a CA pe probleme de politică monetară, iar economiștii cu care HotNews a discutat spun că cel mai probabil Isărescu va lăsa neschimbată dobânda-cheie, deși îl încurcă pachetul fiscal lansat de Guvern.

Revenind la șomajul transmis luni de INS, nivelul scăzut al șomajului a corespuns de obicei cu o inflație mai mare, în timp ce șomajul ridicat a corespuns cu o inflație mai mică sau chiar cu o deflație.

Explicația este că atunci când ai șomaj mic (adică atunci când ai mai mulți oameni care lucrează) înseamnă că mai mulți consumatori au venituri disponibile pentru a cumpăra bunuri. Prin urmare, cererea de bunuri/servicii crește, iar asta se transmite în preșuri. Iar în perioadele de șomaj ridicat, clienții devin mai prudenți cu banii și cumpără mai puține bunuri, ceea ce mai stinge ”focul” de sub oala cu prețuri.

Cine sunt cei mai afectați de șomaj

Când ne uităm la șomeri, e bine să vedem cine sunt cei care nu-și găsesc de lucru nici după un an de căutări. Să ne uităm, altfel spus la șomajul pe termen lung. Cine sunt acesti șomeri?

Cine sunt șomerii de lungă durată?

1. Cei mai mulți sunt cei din grupa de vârstă 35-49 de ani. O treime. Sunt urmați îndeaproape de cei de peste 50 de ani, al căror număr a crescut însă cel mai mult (ca ritm de creștere) de la începutul anului.

2. Sunt destul de bine educați. O treime au studii superioare dar, în ciuda dictonului „ai carte, ai parte!”, ei nu își găsesc de lucru.

3. Este mai probabil să fie negri sau asiatici. Asta chiar m-a surprins. Dintre șomeri, asiaticii erau cel mai probabil să rămână fără muncă un an sau mai mult, urmați de muncitorii de culoare. Pentru ambele grupuri, doi din cinci muncitori șomeri nu au un loc de muncă de mai bine de un an.

4. Sunt distribuiți peste tot (e drept, sunt mai mulți în zonele mai sărace- acele „pungi ale sărăciei” – județe în care firmele s-au închis în bună parte și unde e greu să-ți găsești un job).

În sfârșit, există și o latură emoțională a șomajului pe termen lung. A-ți pierde locul de muncă vine la pachet cu un mare stress social și economic. Iar să cauți un an de zile fără să găsești devine și mai stresant.

Un sondaj Pew privind șomerii pe termen lung făcut anul trecut arată că aproape jumătate dintre șomerii pe termen lung spun că durata șomajului lor a dus la tensiuni în familie, iar 40% dintre șomerii pe termen lung au spus că au fost căutați mai rar de prieteni.