Ce a rămas din clădirile monument istoric de pe Calea Moșilor care au ars joi seară

Două clădiri vechi, de pe Calea Moșilor nr. 69-71, au fost cuprinse de flăcări joi seară, pompierii luptând câteva ore ca să stingă focul. Ambele imobile au statutul de monument istoric. Unul era locuit, celălalt abandonat și în stare avansată de degradare, fațada fiind susținută ca să nu cadă peste trecători.

Clădirea de la numărul 69, cea mai frumoasă și în stare mai bună, fiind locuită, face parte din ansamblul arhitectural Calea Moșilor, clasat monument istoric. Aceasta nu este clasată individual ca monument istoric.

Clădirea de la numărul 71, aflată în paragină de câțiva ani și în stare avansată de degradare, este monument istoric clasat individual. Judecând după cum arată cele două imobile, este posibil să fie o greșeală în lista monumentelor istorice.

Ce a rămas după incendiu?

Clădirea de la numărul 69 a pierdut acoperișul, iar ultimul etaj este ars în totalitate.

„La ultimul etaj era muzeu, așa de frumos arăta. Mare păcat că a ars”, ne-a spus unul dintre vecini.

La clădirea de la numărul 71, care era în paragină și în stare avansată de degradare, nu prea avea ce să ardă.

Vecinii spun că focul ar fi pornit de la imobilul părăsit.

„Acolo veneau noaptea oamenii străzii. A fost pusă o plasă, ca să blocheze intrarea, dar au tăiat plasa și intrau pe acolo. Am făcut mai multe sesizări la Poliție, dar fără rezultat. De acolo a pornit focul”, a povestit unul dintre vecini reporterului HotNews.ro.

Am întrebat la Inspectoratul pentru Situații de Urgență București-Ilfov dacă s-a stabilit de unde a pornit focul și ni s-a comunicat că investigația este în curs.

Calea Moșilor, pericol de prăbușire

Calea Moșilor Vechi este una dintre cele mai vechi străzi din București, istoria ei începând în urmă cu mai bine de 400 de ani. În secolele XVI – XVIII această era una dintre cele mai vii și animate artere ale orașului. Astăzi, casele construite în secolele XIX-XX, majoritatea monumente istorice, sunt părăsite și se află într-o stare avansată de degradare fiind în prag de colaps. Pe alocuri, imobilele vechi de peste 100 de ani au fost demolate sau s-au prăbușit, locul lor fiind luate de parcări ad-hoc.

Din păcate însă Primăria Capitalei nu a făcut mare lucru să protejeze această comoară a orașului, ba chiar a autorizat construcții care nu se încadrează în zonă.

De exemplu, administrația Firea a autorizat pe final de mandat construirea unui bloc de 5 etaje pe Calea Moșilor, vizavi de Biserica cu sfinți, monument istoric. Proiectul prevede și restaurarea casei de la numărul 122, lângă care va fi construit blocul. Terenul unde este construită noua clădire era gol, fiind folosit ca loc de parcare.

În ceea ce privește consolidarea / restaurarea clădirilor de pe Calea Moșilor, Primăria Capitalei are două șantiere, însă lucrările sunt blocate de aproape 2 ani.

Vestea bună este că anul acesta Primăria Capitalei a reușit să cumpere Hanul Solacolu, aflat în stare avansată de degradare, și urmează restaurarea clădirii.

Edmond Niculușcă, președintele asociației ARCEN, este de părere că regenerarea Căii Moșilor nu mai poate aștepta.

„Acolo e nevoie de intervenția planificată a statului prin instituțiile din subordinea Primăriei și de contribuția noastră, a comunității urbane și societății civile. Sunt soluții pentru Calea Moșilor Veche! În primul rând, e urgentă punerea în siguranța a Hanului Solacolu (recent expropriat), restaurarea și reintroducerea lui în circuitul vieții urbane, pietonizarea arterei cu păstrarea liniei de tramvai și restaurarea tuturor imobilelor proprietate a Municipiului București (care nu sunt putine și care au aproape gata faza de proiectare a lucrărilor de consolidare și restaurare). În 5 ani, zona istorică Moșilor ar putea fi regenerată!”, a scris acesta pe pagina de Facebook.

Moșii Vechi în istoria Bucureștiului

În urmă cu peste 400 de ani, strada pe care noi astăzi o numim Moșii Vechi se numea „Podul Târgului de Afară”. În vechime, prin pod se înțelegea drumul însuși, acesta fiind acoperit cu bârne din lemn. Târgul din Afară era locul situat în afara hotarului orașului, unde se vindeau vite și furaje – oborul. Podul Târgului din Afară (Calea Moșilor) făcea legătură între Curtea Domnească și zona centrului comercial al orașului.

Locul târgului s-a mutat pe măsură ce orașul s-a extins.

G.I. Ionnescu – Gion scrie în „Istoria Bucurescilor” că Podul Târgului de Afară a apărut cam în aceeași perioada cu Podul Târgoviștei, menționat în timpul domnitorului Șerban Vodă Cantacuzino (1640 – 1688).

„Acest drum, mai târziu podiț, și, deci, acest pod nu începea că astăzi (n.r. sfârșitul secolului XIX), tocmai din gura pieței, de la Bazaca, ci de sus, de pe colină, de la biserica sfântului Gheorghe – Vechiu, deoarece porțiunea Calei Moșilor de astăzi, cuprinsă între Pieta Sfântului Anton și ulițele Decebal și Sfânta Vineri era ocupată de locurile de jos ale Curții Domnești, de Pușcăria Domnească, de gardul Viei Domnești care suia spre stradă Patria, iar mai sus, spre Nord Și Est, adică spre sfântul Gheorghe Vechiu și Baratia de mai târziu, erau zidurile de apărare aleCurtii Vechi. (…) La doi pași mai înainte tot spre dreapta, mergând tot spre Obor, Podul Târgului de Afară trecea pe lângă gardul vitelor, proprietate a manastirei Spătarului Stelea, cari au rămas multă vreme încă dupe 1600, ca și vitele domnesci, despre care ne vorbesc un document la 1740. (…) Urmându-și firul spre Obor, Podul Târgului de Afară ajungea numai decât la uliță care ducea spre Pescăria Veche, la stânga, și la altă care, pe lângă rauletul Bucurescioara, ducea la dreapta spre biserica Domniței Ancuța, adică a Vergului”, scrie Ionnescu – Gion în „Istoria Bucurescilor”.

În 1767, Podul se întindea până la Biserica Ceaus Precup.

„Când s-a podit Podul târgului de Afară, nu scim. Scim însă din amănuntele ce ni se dau de Paul sin Aleppo și alți călători că podirea ulițelor la Iași și Bucuresci era în ființă în secolul al XVII. La 1972, Domnia numește o comisie de patru boieri care să repare cele trei mari poduri ale Capitalei: Podul Târgului de Afară, Podul Mogoșoaei și Podul Calicilor. Vornicia și polcovnicia de poduri da porunca încă de la 1782 că tot mahalagiul să mature și să repare podul, cât ține lungimea curtei lui, iar baltoacele, unde se fac, să le astupe cu cenuse, praf, paie și alte sfărâmături. Mai târziu, în 1793, Epitropia Obstiei ia sub îngrijirea să podurile. Astăzi (sf. sec XIX), lumina electrică te desemneza perfect pe asfaltul bulevardelor vecine. Carul cu boi de la 1799, tramvaiul electric de la 1899!”, se continuă povestea Căii Moșilor în „Istoria Bucurescilor” (Ionnescu – Gion).

În 1981, Calea Moșilor între Piață Obor și Bd. Carol este demolata și lărgită, se construiesc blocurile.

Viața pe Podul Târgului de Afară

„Pe acest „pod” erau duși, într-un car cu boi și cu sentința atârnată de gât, cei osândiți la moarte, execuția prin spanzuratoare având loc la Târgul din Afară. Așa a fost purtat, în 1693, Stanciu Merisanul, care umblase după domnie, părând pe Brâncoveanu la împărăție, la marele vizir, de unde venise însă „în obezi și în cătușe” (…). Tot pe acest pod, plin de lume, erau purtați, mai mult decât prin altele, cei condamnați a fi „dați prin târg”, vinovații proveneau mai ales dintre negustorii care vindeau lipsa: brutari, măcelari, cârciumari etc. Cel prins „cu ocaua mică” era dezbrăcat până la brâu și, cu mâinile legate, tras de o funie prin oraș de un arnaut al spatariei, pe când un al doilea îl lovea cu o nuia peste spatem strigând în gură mare „cine o face că dansul, că dansul să pliteasca””, scrie Costantin C. Giurescu, în „Istoria Bucureștilor”.