“Memorialul Renasterii”, teapa cu “Teapa”

Impozantul monument construit in Piata Revolutiei a costat 56 de miliarde de lei vechi. Bani publici. Este lucrarea o capodopera, ca sa merite acest efort financiar?

„Vector cu coronita”, “cartof tras in teapa”, „ghildusa piramida”, „circumcizia ratata”, „monumentul cu penetrare”, „un creier pe bat”, „maslina-n scobitoare”, „nuca-n teapa”, “fleica-n frigaruie”, “cartoful revolutiei”, “teava si testiculul”, “teapa de 56 de miliarde”, “kitsch cu patalama” sunt numai cateva din “dragalaseniile” cu care critica, opinia publica si presa au intampinat inaugurarea

complexului sculptural-arhitectural “Memorialul Renasterii – Glorie Eterna Eroilor si Revolutiei Romane din Decembrie 1989”

Poate ca este indreptatita, poate nu, aceasta avalansa de apelative. Dar este bine de stiut ca profesorul Ghildus este apreciat totusi ca un artist complex: „Este un sculptor pentru ca are simtul formelor. Un pictor, pentru ca poseda un rafinament al culorilor. Un artist modern, pentru ca lupta sa supuna obisnuitul cotidian”, spunea despre el criticul de arta Radu Ionescu.

De la obiecte promotionale la “Memorialul Renasterii”

Alexandru Ghildus nu este insa sculptor. Este designer si decan al Facultatii de Arte Decorative si Design din Bucuresti. A avut pana acum numai expozitii cu obiecte de arta de dimensiuni mici si medii. Prestigiul si puterea de influenta au facut din el unul dintre cei mai solicitati designeri.

A conceput linia estetica a multor obiecte de serie, de la cuttere, veioze, blitz-uri, obiecte promotionale, pana la scaune, mese, microscoape, aparate de proiectie sau chiar autobuze RATB. El este, printre altele, si autorul trofeului “Cerbul de Aur”. “Memorialului Renasterii” seamana cu una dintre lucrarile sale de mici dimensiuni, multiplicata la scara de cateva zeci de ori.

Acelasi stil, aceeasi obsesie a constructiilor verticale, aceeasi imperechere a unor materiale contradictorii. In cazul de fata, marmura alba si alama. In plus, transpare, in sugestia de inaltare la cer prin sacrificiu uman, si trufia autorului, care se proiecteaza pe sine in acest demers, printr-un expozeu plastic usor exhibitionist.

Razvan Theodorescu: “In ciuda opiniei mele, juriul a luat o alta decizie”

Dezvelirea statuii a avut loc pe 1 august a.c.. Istoria a inceput insa in martie 2004, in ultimul an de mandat al lui Razvan Theodorescu la Ministerul Culturii. Atunci s-a organizat un concurs, in cadrul caruia s-au prezentat 15 proiecte.

Juriul a fost format din doi plasticieni (Ion Marchis si Bogdan Barleanu), un arhitect (Gheorghe Balasoiu), un reprezentant al Secretariatului de Stat pentru Revolutionari (Ovidiu Popescu) si unul al Ministerului Culturii si Cultelor (Stefan Damian). A fost aleasa, pe data de 16 martie, lucrarea lui Ghildus.

Pe 2 august 2004 a fost incheiat contractul de 56 de miliarde, iar pe 15 decembrie, fostul presedinte Iliescu si actualul presedinte Basescu puneau piatra de temelie a viitorului monument. “Eu, personal, sustineam o alta lucrare, cea a grupului Miron, format din Simona Tanasescu (functionar in Ministerul Culturii – n.r) si colegii ei. In ciuda opiniei mele, juriul a luat o alta decizie.

Nu am fost de acord nici cu amplasamentul. In Piata Palatului sunt mult prea multe statui, e o adevarata inghesuiala, ca sa nu mai spun de amestecul de stiluri“, declara fostul ministru Theodorescu.

Razbunarea lui Iliescu

Se pare insa ca decizia n-a luat-o juriul, ci chiar fostul presedinte Iliescu. A trecut pe-acolo, a vazut-o, i-a placut si a ales-o. De aceea n-a avut Theodorescu nici un cuvant de spus. Iata ce relata recent Simona Tanasescu: “Razvan Theodorescu a incercat de cateva ori sa-l determine sa-si schimbe parerea, dar Iliescu a replicat: «Acest monument este al meu si eu sunt cel care-l alege!».

Si locatia tot de Iliescu a fost stabilita. A declarat clar ca intentioneaza sa schimbe atentia pietei de pe statuia lui Maniu. Ar fi vrut chiar sa mute acel monument, spunand ca are mai mult sens sa fie amplasat pe bulevardul Maniu. I s-a spus ca ar fi o gafa politica si atunci a fost de acord sa ramana la locul lui, dar numai cu conditia ca Monumentul Revolutiei sa fie mai mare“.

Comisia de Urbanism a Capitalei a respins amplasamentul

Lucrarea a fost vehement contestata de specialisti cu autoritate. Florin Machedon, seful catedrei de Urbanism si Amenajarea Teritoriului, din cadrul Universitatii de Arhitectura „Ion Mincu”, considera ca, din punct de vedere compozitional, monumentul este prost amplasat, iar din punctul de vedere al alegerii proiectului este o problema de amicitie intre autor si reprezentantii autoritatilor.

Comisiile de Urbanism ale Capitalei si sectorului 1 s-au declarat si ele impotriva ridicarii monumentului in Piata Palatului, fiindca amplasamentul s-a facut fara un plan urbanistic pus la punct. Cel mai vehement contestatar a fost criticul de arta Mihai Oroveanu: „Alexandru Ghildus este un autor de bibelouri amabile.

Nu are pregatirea pentru a executa o astfel de lucrare, nefiind sculptor, ci designer. Tot ceea ce propune este un vector cu coronita, la dimensiuni grandomane. Acel spatiu gazduia statuia ecvestra a lui Carol I, semnata de celebrul sculptor croat Ivan Mestrovic si distrusa de comunisti. Refacerea acestei statui este singurul proiect demn de luat in calcul pentru Piata Revolutiei”.

Neagu Djuvara: “Ce cauta teapa asta langa Iuliu Maniu?”

“Este ceva infiorator. In primul rand ca asa-zisa revolutie a fost o imensa cacealma istorica, iar asa-zisul monument tocmai asta preamareste: cacealmaua. Acolo au murit 500 de tineri nevinovati. Iar lucrarii nu e nicidecum slujitorul revolutiei, ci profitorul ei.

Nu stiu cine a decis constructia si amplasarea ei acolo, dar e clar ca nu a interesat pe nimeni aspectul moral sau respectul fata de istorie. Cand Iliescu a vazut statuia lui Maniu, care se afla in vecinatate, a fost cuprins de indignare si a spus: . Chestia asta uriasa nu-l deranjeaza catusi de putin.

Pe mine , in schimb – si nu numai pe mine – ma deranjeaza aceasta vecinatate. Ce cauta teapa asta langa Iuliu Maniu? In primul rand ca nu se intelege ce vrea sa spuna. Cand am vazut-o, am spus ca e un testicul strapuns de ceva.Normal ar fi fost sa ridice un monument simplu, cu numele celor care au murit, incrustate cu litere de aur.

Asa au facut americanii pentru soldatii lor care au murit in Indochina… Greseli se fac si in alte parti. Centrul Pompidou din Paris, de pilda, e o oroare, dar asta nu inseamna ca trebuie sa facem la fel”.

Dorothea Fleiss (plasticiana germana, originara din Romania): “E politica in arta!”

“Anul asta, la bienala festivalului Imagin The BooK din Alexandria – Egipt, mi s-a spus: . In cazul Memorialul Renasterii, ce sa spun? Sa dai atatia bani pe mana unui designer, sa faca un monument de 25 de metri, pe un spatiu de 2.000 de metri patrati… E politica in arta!”

Alexandru Ghildus: “Si despre Coloana lui Brancusi

s-a spus ca e <>”

“Cred foarte mult in lucrarea mea. Va deveni un simbol. Sau un reper turistic. Eu am creat un spatiu de meditatie, unde vor putea veni parintii sau rudele martirilor pentru a-i evoca sau pentru a depune flori. Articolele care s-au scris despre mine si despre aceasta lucrare sunt . Nu s-a consemnat nici o opinie pozitiva, desi multi le-au avut.

Profesorul universitar de estetica Gheorghe Achitei, de pilda, sau arhitectul Creanga, sau sculptorul Gheorghe Farcasu (vicepresedinte al Uniunii Artistilor Plastici – n.r.), sau criticul de arta Pavel Susara, sau sculptorul si arhitectul parizian Dorin Iermeanu. Dar nu sunt nici primul, nici ultimul care pateste asa ceva. Si despre Coloana fara Sfarsit s-a spus ca e .

Cheia problemei este ca am castigat concursul. Si cele 56 de miliarde . Doar ca zece s-au intors la buget, sub forma de impozit. Ce nu se stie: atunci cand s-a anuntat concursul, ni s-a specificat si locatia”.

Gheorghe Achitei (arhitect, profesor de estetica):

“Statuile lui Maniu si Coposu ar trebui mutate ”

“Lucrarea nu are nimic respingator. Dimpotriva, este un monument remarcabil, care respecta toate principiile estetice. Are eleganta, suplete si armonie si este pus acolo unde trebuie. E adevarat ca pune in umbra statuile lui Maniu si Coposu, care ar trebui mutate de acolo. Isi pot gasi locul in alta parte. Monumentul lui Ghildus nu, fiindca a fost gandit in functie de locatie”.