Boala gură-mână-picior este frecventă la preșcolari. Cum se manifestă, cum se tratează și când este nevoie de spitalizare

Frecventă la copiii mici – sugari și copii cu vârste între 5 și 7 ani – dar nu doar la ei, boala gură-mână-picior se manifestă prin apariția de bube și răni în jurul gurii sau în interiorul ei, precum și unor pete mici și roșii pe palme și tălpi. De unde și numele bolii. Originea afecțiunii este virală, iar contagiozitatea, mare.

Boala poate fi evitată prin spălarea frecventă a mâinilor și prin evitarea contactului apropiat cu o persoană infectată. Febră, dureri de gât, stare generală alterată. Vezicule dureroase pe limbă, gingii, dar și pe tălpi, palme și, uneori, fese. Sunt doar câteva dintre semnele infecției virale care determină boala numită gură-mână-picior. La sugari și copii mici se mai adaugă încă un simptom: lipsa poftei de mâncare, potrivit Mayo Clinic.

Deși este o boală care apare mai frecvent la copii, afecțiunea nu este neapărat o boală a copilăriei, atrage atenția medicul pediatru dr. Anca Cochino: „Manifestările sunt diferite, în funcție de tulpina virusului contractat”, explică expertul.

Mai frecventă printre preșcolari

Potrivit CDC, afecțiunea este produsă de enterovirusuri – cel mai adesea Coxsackie A16, A6 și enterovirusul 71 – comunitățile cele mai expuse fiind cele de preșcolari.

Pentru că aceștia stau foarte aproape unul de celălalt, se ating cu mânuțele și nu se protejează atunci când strănută sau tușesc. Ori, virusul – care este foarte contagios – se răspândește pe cale respiratorie, oral-orală și fecal-orală. Perioada de incubație a virusului este între trei și șase zile. Simptomele de boală apar, de obicei, în două etape. Când boala este la debut, în primele două zile, apar semnele asemănătoare gripei – febră, dureri de gât, secreții nazale, dureri de stomac, greață.

În următoarele zile, simptome sunt înlocuite de o erupție cutanată la nivelul palmelor, tălpilor, coatelor, genunchilor, feselor. Apar răni dureroase în gură și în jurul ei, iar ganglionii limfatici de la nivelul gâtului se umflă.

Poate afecta inclusiv adulții și trece mai greu la copiii mici

Leziunile apărute pe mucoasa bucală pot fi foarte dureroase și duc la o secreție abundentă de salivă.

Această salivă care adesea curge din gura copiilor infectați crește riscul de răspândire a

bolii, mai ales în creșe și grădinițe. Potrivit experților, contagiozitatea bolii este de 7-10 zile, motiv pentru care orice copil infectat trebuie izolat la domiciliu. Semnele infecției se remit în circa 10 zile, mai puțin la copiii sub 2 ani care au nevoie de mai mult timp pentru a elimina virusul din organism.

Copiii de vârstă mai mare, precum și adulții se pot infecta, de asemenea. Mai cu seamă cei care au un sistem imunitar deficitar. În cazul adulților, boala poate determina umflarea dureroasă a mâinilor și a picioarelor. Trecerea prin infecție nu conferă organismului imunitate. „Copiii se vindecă mai repede, dar pot face alte infecții cu Coxsackie, uneori chiar cu aceeași tulpină. Există și posibilitatea de a rămâne cu imunitate de lungă durată, după un episod de boală”, mai spune dr. Anca Cochino.

Tratament recomandat și complicații

Chiar dacă boala este chinuitoare atât pentru copii, cât și pentru părinți, nu este riscantă și, de cele mai multe ori, se tratează acasă. Trebuie scăzută febra cu antitermice de tipul paracetamolului sau ibuprofenului și menținut un aport ridicat de lichide. Sucurile și băuturile carbonatate sunt de evitat pentru că irită rănile din gură.

Leziunile din interiorul gurii se pot trata cu soluții pe bază de glicerină și anestezic local. Pe veziculele de pe piele nu se pune nimic. Copilul se poate spăla, face baie sau duș, în mod obișnuit. Tratamentul cu antibiotice este contraindicat. Acesta poate fi prescris de medic în cazul în care boala se asociază cu o infecție bacteriană. După vindecare, pielea se poate descuama. Rar, se poate întâmpla ca unghiile să cadă.

În cazul în care copilul are febră mare care nu scade, nu se poate hidrata corespunzător și varsă mult, spitalizarea este obligatorie. Complicațiile bolii sunt rare și sunt produse mai cu seamă de enterovirusul 71. Ele pot include de la deshidratare severă – în cazul în care rănile bucale fac dificilă înghițirea lichidelor – și până la meningită virală, encefalită, miocardită sau paralizie.

Sfaturi pentru a limita infecția

Această afecțiune virală este mai frecventă primăvara și vara, iar copiii infectați sunt foarte contagioși mai ales în primele 7 zile de boală. Însă, virusul poate rămâne în organismul lor mai multe săptămâni, timp în care ei pot infecta alți copii.

– Pentru a limita răspândirea infecției, adulți care lucrează cu cei mici trebuie să se spele cu atenție pe mâini de fiecare dată când le schimbă acestora scutecele sau îi șterg la nas. – Copiii trebuie ajutați să păstreze igiena mâinilor, învățați să-și acopere gura și nasul atunci când tușesc sau strănută. Cel mai bine este cu un șervețel de unică folosință, iar dacă nu este la îndemână, în plica cotului.

– Suprafețele și obiectele folosite în comun – clanțe, veselă, jucării – trebuie curățate și dezinfectate.

– Persoanele infectate nu trebuie îmbrățișate și nici sărutate. Copiii infectați trebuie izolați la domiciliu până când semnele de boală dispar, iar părinții care au dubii în privința menținerii contagiozității este bine să se consulte cu medicul pediatru.

Sursa foto: Dreamstime.com