De ce se tem unii români că UE vrea să le ia Crăciunul? Baconschi: „Soluția cea mai bună e cea de bun simț: să ne urăm unii altora cele bune, de sărbătorile fiecăruia, fără atâtea scrupule ”politic corecte”.

​Un draft al unui document ce conținea recomandări de „comunicare inclusivă” pentru funcționarii Comisiei Europene, apărut în presa italiană și preluat și în România, a stârnit reacții virulente în unele medii conservatoare. Motivul: recomandarea ca termenul „Crăciun” să fie înlocuit cu „Sărbători”. De ce se tem unii oameni că UE vrea să le ia Crăciunul? Au răspuns la această întrebare președintele Academiei Române, Ioan Aurel Pop, intelectualul conservator Teodor Baconschi și antropologul Radu Umbreș.

O știre de săptămâna trecută, ce în alte vremuri ar fi trecut poate neobservată, a făcut carieră pe rețele sociale din România, asta și după ce a fost amplificată cu multă furie de politicieni și lideri de opinie.

Este vorba despre apariția în presa italiană a unui draft de „ghid de comunicare inclusivă” pentru Comisia Europeană, de fapt niște recomandări pentru funcționarii acestei instituții care să se adreseze cetățenilor, astfel încât nimeni să nu se simtă ofensat/ discriminat și așa mai departe.

Recomandările se încadrau în ceea ce Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene, a numit „O Uniune a egalității” și care presupunea că „toată lumea este apreciată și recunoscută în materialele noastre, indiferent de sex, origine rasială sau etnică, religie sau credință, dizabilitate, vârstă sau orientare sexuală.”

De exemplu, printre recomandările din ghidul de comunicare inclusivă se menționa înlocuirea apelativelor din limba engleză Miss („domnișoară”) și Mrs (ce înseamnă „doamnă măritată”), care „dezvăluie în mod inutil starea civilă a unei femei”, cu Ms. (o denumire generică ce se potrivește în ambele situații), cu excepția cazului în care persoana respectivă preferă în mod expres să fie identificată potrivit stării civile.

Documentul conținea și alte recomandări, dar cele care au generat cele mai mari discuții se refereau la sărbătorile religioase de la sfârșitul anului. Se propunea astfel înlocuirea cuvântului „Crăciun”, cu „Sărbători”, în comunicările Comisiei, argumentul folosit fiind următorul:

„Nu presupuneți că toată lumea e creștină. Nu toată lumea sărbătorește sărbătorile creștine și nu toți creștinii le sărbătoresc pe aceleași date”.

O altă recomandare se referea la înlocuirea clasicelor nume creștine „John și Maria” din exemplele care se dau de regulă în instrucțiunile de completare a anumitor documente cu alte nume („Malika” și „Julio” sunt date ca exemplu) tot cu argumentul: „nu mai alegeți doar nume caracteristice unei religii”.

Documentul (care era unul de uz intern) a fost retras ulterior chiar de autoare, Comisara pentru egalitate Helena Dalli, după ce a apărut în presa italiană, în Il Giornale, și a fost criticat vehement de politicieni de dreapta, un fost comisar european și chiar de un oficial de la Vatican.

Motivul retragerii a fost acela că nu este „o variantă matură” și nu respectă standardele de calitate ale Comisiei, dar, precizează Helena Dalli, nu se va renunța la ideea de comunicare inclusivă. (Cine este curios să citească forma retrasă a ghidului o poate face aici).

După cum spuneam, publicarea de către Il Giornale a acestor recomandări a stârnit reacții virulente în unele părți din UE, unele complet disproporționate, fapt care i-a făcut pe jurnaliștii de la Politico să reamintească în articolul „Happy They are Trying To Cancel Christmas! everyone” ce s-a întâmplat în 1997 în Birmingham, Marea Britanie.

Atunci când autoritățile locale au încercat să adune oamenii într-un singur loc ca să se bucure cu toții de sărbătorile religioase caracteristice sfârșitului de an din mai multe religii (Hanukkah, Diwali, Festivus și Crăciun), folosind o denumire generică „Winterval”, politicienii de extremă dreaptă au acuzat „corectitudinea politică care încearcă să ne anuleze Crăciunul”.

Se întâmpla totuși în 1997, nu în 2021.

În România reacțiile au fost de la unele previzibile, la unele chiar surprinzătoare. În categoria „reacții previzibile” putem să le includem pe cele ale liderilor AUR.

„Cum să elimini Crăciunul din vorbirea curentă? Cum să eviţi utilizarea celui mai frumos nume feminin, cel al Fecioarei Maria? Cum să ştergi din istorie 2000 de ani de creştinism? Doar nişte minţi bolnave puteau să conceapă aşa ceva”, a declarat senatorul Claudiu Târziu, co-preşedinte AUR.

După cum spuneam, nimic surprinzător pentru un partid eurosceptic să folosească orice pretext pentru a ataca funcționarii UE.

Surprinzătoare a fost poate decizia președintelui Academiei Române, Aurel Ioan Pop, de a distribui pe Facebook un fake-news pentru ca apoi să-și ceară scuze și să revină… tot cu un fake-news.

Aurel Ioan Pop, a scris pe Facebook despre „Comisia Europeană, dornică să introducă în Parlamentul European un proiect de rezoluție prin care termenul „Crăciun” să fie înlocuit cu „sărbătoare””. După ce a făcut cu ou și cu oțet rezoluția (?) respectivă și a comparat „globalismul marxist” din ziua de azi cu cel comunist dinainte de 1989, președintele Academiei a mai spus următoarele:

„Lamentabile iluzii și inutile consumuri de energie, pe banii contribuabililor naivi! Mulți alții, mai puternici decât liderii de la Bruxelles și de la Strasbourg, au încercat să juguleze credința noastră creștină și au falimentat”.

Ulterior Ioan Aurel Pop a revenit pe Facebook și-a cerut „scuze de greșeală” spunând că, de fapt, proiectul nu a fost depus „la presiunea unor factori”.

În realitate, tot timpul a fost vorba despre un document intern redactat de Comisariatul pentru egalitate, dedicat uzului funcționarilor Comisiei. Nici pomeneală de rezoluție a Parlamentului European.

În fine, am dat doar două exemple de politicieni și lideri de opinie care s-au revoltat. Pe Facebook scandalul a fost mult mai mare și m-a făcut să mă întreb de unde vine totuși frica atât de mare a unora că UE sau vreo instituție europeană ar vrea să ne anuleze Crăciunul.

Președintele Academiei Române: „Europenii de modă veche sunt speriați de aceste recomandări care le amintesc de perioada dictaturii”

Pomul de Crăciun din Milano. FOTO: Claudio Furlan/LaPresse/ Profimedia

În primul rând l-am întrebat chiar pe președintele Academiei de ce a spus că urmează o rezoluție în Parlamentul European pentru „a se interzice Crăciunul”.

Ioan Aurel Pop mi-a explicat că așa a înțeles de la un coleg italian care a folosit expresia „rezolutione” și care i-ar fi zis că „Italia este în flăcări și că urmeză să apară un articol în La Repubblica (de fapt, a apărut în tabloidul Il Giornale) despre acest subiect”.

Președintele Academiei spune că a revenit apoi pe Facebook și și-a corectat greșeala referitoare la „rezoluția PE”.

L-am mai întrebat pe președintele Academiei Române de unde frica aceasta a sa și a altor oameni că cineva ar putea să ne ia Crăciunul.

„În general, europenii de modă veche sunt speriați de aceste recomandări, care le amintesc de alte vremuri. Mie îmi amintește de o perioadă de dictatură în care ni se spunea cum să gândim. Comuniști spuneau „Sărbători fericite!” în loc de „Crăciun fericit””, mi-a declarat Ioan Aurel Pop.

Președintele Academiei spune că acestea sunt forme de a se intra în intimitatea oamenilor, în credințele lor și nu este de acord cu acest lucru.

„În Europa valorile tradiționale sunt legate de creștinism, în Asia de alte valori, în zona Golfului de cele arabe. Noi trebuie să respectăm valorile tuturor. Problema este să nu ne jignim unii pe alții, iar prin sărbători nu ne jignim”, a mai spus Ioan Aurel Pop.

Teodor Baconschi: „Dacă ești un om cu adevărat liber, nu-ți ia nimeni nimic”

Scena Nașterii Domnului, București. FOTO: Alamy/ Profimedia

L-am întrebat și pe intelectualul conservator Teodor Baconschi, teolog și fost ministru de externe, de ce crede că există oameni care se tem că UE le va lua Crăciunul.

În ghidul respectiv se recomandă înlocuirea cuvântului „Crăciun” cu „Sărbători” în exprimările oficiale, cu argumentul „Nu presupuneți că toată lumea e creștină. Nu toată lumea sărbătorește sărbătorile creștine și nu toți creștinii le sărbătoresc pe aceleași date”. Ce părere aveți de acest argument? Este acesta întemeiat pentru a evita folosirea expresiei „Crăciun”? Vedeți o altă soluție mult mai bună pentru a nu-i ofensa pe creștini, dar în același timp a păstra „o comunicare inclusivă”?

Teodor Baconschi: Instrucțiunile interne transmise ca ghid de conduită (facultativă!) pentru funcționarii instituțiilor europene au fost retrase și reformulate – nu doar pentru că au suscitat reacții critice, atenție, în toată UE, ci și pentru că vădeau un exces de zel deplasat, chiar dacă ”intențiile” erau bune.

Orice minte lucidă înțelege că UE e compusă din 27 de state care nu sunt compact creștine. Că există minorități, inclusiv religioase, care ies din cadrul tradiției creștine.

Asta nu înseamnă că a fi creștin e o rușine, un păcat, o culpă, sau că – într-o democrație funcțională, unde pluralismul e constituțional – ar fi normal ca un necreștin (evreu, musulman, agnostic, ateu sau ce-ar mai fi fiind) să se simtă ”ofensat” de urările specifice Nașterii lui Iisus Hristos.

Soluția cea mai bună e cea de bun simț: să-și ureze fiecare și să ne urăm unii altora cele bune, de sărbătorile fiecăruia, fără atâtea scrupule ”politic corecte”.

De ce credeți că acest ghid a dat naștere unor reacții negative atât de violente în România ? De ce se tem mulți români că vor rămâne fără Crăciun sau că „UE le fură Crăciunul”, după cum s-au exprimat unii?

E clar că, pentru cei care sunt deja eurosceptici, orice pretext e bun pentru a bate această tobă. Cu cât ne dezvoltăm economic, crește și un anumit naționalism economic sau cultural (care nu are neapărat origini în propaganda comunistă).

Mulți percep Comisia Europeană – un organism supranațional și tehnocratic, a cărui misiune nu e aceea de a face politică partizană – ca pe un forum de propagare a unei agende progresiste, importată din SUA (deci înrudită cu sloganurile ”woke” și ”cancel culture”).

Dacă instituțiile de la Bruxelles sunt acuzate pe nedrept de acest parti pris ideologic radical, atunci n-au decât să spună că acuzațiile sunt nefondate și că nimeni nu a adoptat acolo o linie oficială de extremă stângă.

Altfel, cred că temerea unor compatrioți că ”le ia UE Crăciunul” e reflexul traumelor noastre totalitare. Dacă ești un om cu adevărat liber, nu-ți ia nimeni nimic.

Cum ar trebui interpretate în opinia d-voastră genul acesta de încercări de a face comunicarea în UE mai inclusivă, încercări care presupun și înlocuirea unor termeni și nume cu conotații creștine?

Pentru a respinge xenofobia, rasismul etc – e nevoie de educație, în spiritul adevărului istoric și al eticii creștine, așa cum se reflectă ea, pe filieră creștin-democrată, în documentele fondatoare ale UE.

Nu cred că opinia publică din statele-membre are nevoie de învățământ politic, ca pe vremea bolșevismului. Nici încercările de a face inginerie lingvistică – și inchiziție semantică – nu sunt acceptabile.

Atât pentru că atacă dreptul la liberă exprimare, cât și pentru că – răstălmăcite de populiști – alimentează ostilitatea unor segmente electorale față de proiectul construcției europene.

Credeți că există un curent, trend la nivel european pentru a înlocui noțiuni și sărbători creștine cu unele laice, neutre?

Cred că războiul cultural din SUA a fost parțial (și într-o formă din fericire mai atenuată) importat în UE. Nu e genul de coeziune trans-atlantică de care avem nevoie!

Nu există tradiții și sărbători neutre: există doar societăți unde ele sunt respectate și liber celebrate și altele – precum România lui Ceaușescu – unde sunt interzise, denigrate sau cenzurate. ”Sărbătorile laice”, în care Moș Crăciun o virează sovietic spre Moș Gerilă, țin de un trecut pe care nu vrem să-l revedem.

Antropologul Radu Umbreș: „Momentul ales este unul mai puțin fericit”

Moși Crăciuni în New York, SUA. FOTO: Van Tine Dennis/ABACA/ Profimedia

I-am cerut un punct de vedere pe acest subiect și antropologului Radu Umbreș.

În ghidul respectiv se recomandă înlocuirea cuvântului „Crăciun” cu „Sărbători” în exprimările oficiale, cu argumentul „Nu presupuneți că toată lumea e creștină. Nu toată lumea sărbătorește sărbătorile creștine și nu toți creștinii le sărbătoresc pe aceleași date”. Ce părere aveți de aceste argumente? Vi se par întemeiate?

Radu Umbreș: Statistica arată că majoritatea europenilor sunt creștini, însă 27% dintre aceștia fie sunt atei fie au o alta religie. Termenul de „sărbători” este într-adevăr mai adecvat pentru a-i include și pe cei care nu se identifică cu creștinismul fără să nege faptul că „sărbători” înseamnă „Crăciun” pentru creștini.

Dacă vrem să construim o comunitate incluzivă pentru toți cetățenii, atunci ar fi bine să formulăm termenii formali pentru a accepta diversitatea culturală și cea religioasă a societății moderne.

De ce credeți că acest ghid a dat naștere unor reacții negative atât de violente în România? De ce se tem mulți români, inclusiv lideri de opinie, că „UE le fură Crăciunul”, după cum s-au exprimat unii?

Nu văd în ce fel o schimbare la nivelul termenilor de adresare este un atac la adresa unor sărbători religioase. Nu se interzice vreo forma de exprimare sau de practică religioasă, nu este insultată sau desconsiderată vreo credință spirituală.

Reacțiile virulente erau predictibile, întrucât există o mișcare ideologică conservatoare, Euro-sceptică și naționalistă, angajată într-un război cultural împotriva oricăror forme de secularism sau de expresie a diversității sociale.

Declarațiile acestea pot atrage destulă susținere în România ce este printre cele mai religioase țări din UE și unde curentele extremiste par a câștiga teren în ultimii ani.

Dacă ar fi să dăm la o parte ideologia, cum ar trebui interpretate/ înțelese genul acesta de încercări din UE de a conștientiza faptul că aici nu trăiesc doar creștini?

Intenția aduce o atitudine de respect pentru non-creștini fără să aducă vreun prejudiciu real creștinilor, însă momentul ales este unul mai puțin fericit.

Tensiunile sociale sunt destul de ridicate iar diverși actori politici pot profita prin provocarea de panică morală. Probabil că această recomandare oficială ar fi suscitat mai puține controverse într-o perioadă mai calmă și mai predictibilă.