Cum ar putea afecta România o decizie luată de CEDO în cazul Rusiei: „Societatea evoluează încontinuu, dar legea și cei care fac legea rămân în urmă”

​Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) s-a pronunțat marți referitor la un caz care vizează refuzul Rusiei de a oferi protecție legală familiilor formate din persoane de același sex. Ce înseamnă acest precedent pentru alte state, precum România? Am cerut opinia Iustinei Ionescu, avocată de drepturile omului din cadrul Asociației Accept, care apără drepturile persoanelor LGBTI.

Hotărârea fără precedent reamintește că este nevoie de măsuri concrete în ceea ce privește parteneriatele între persoane de același sex și protecția de care ele au nevoie. CEDO a hotărât că Rusia a încălcat articolele 8 (protecția vieții private) și 14 (combaterea discriminării) din Convenție, iar din acest moment, orice stat care nu oferă protecție juridică cuplurile de același sex poate fi condamnat din aceleași considerente.

Despre ce este vorba în cazul Fedotova

În acest caz este vorba despre șase persoane care și-au depus dosarele pentru căsătorie la trei birouri diferite din Moscova și Griazi. Cele trei cupluri sunt formate din Irina Fedotova, Irina Shipitko, Dmitriy Chunosov, Yaroslav Yevtushenko, Ilmira Shaykhraznova și Yelena Yakovleva.

Pentru că toate aceste cereri au fost respinse, solicitanții au reclamat deciziile la CEDO în temeiul încălcării articolului 8 și 14 din Convenție. Cazul a fost înregistrat la 20 iulie 2010, iar procesul a fost programat la 13 iulie 2021.

Printre argumentele aduse de către Rusia, pentru a justifica nerecunoașterea parteneriatelor între persoane de același sex, se numără faptul că o societate conservatoare, precum cea din Rusia, nu ar fi pregătită pentru așa ceva.

Hotărârea primei camere sesizate a subliniat că există o obligație pozitivă de a crea un cadru legal care să garanteze respectarea drepturilor de la articolul 8 (dreptul la respectarea vieții private și de familie). Pe lângă asta, spune că diferența dintre cadrul legal și realitate poate să aibă un impact negativ asupra persoanelor în cauza și subliniază că mariajul dintre persoanele de același sex nu este cu nimic diferit față de cel dintre două persoane heterosexuale.

Ambele pot să aibă parteneriate stabile, însă ca acest lucru să fie posibil, este nevoie de recunoaștere din partea statului.

De asemenea, referitor la faptul că oamenii nu ar fi pregătiți pentru o astfel de schimbare, Curtea are o altă părere. În ceea ce privește minoritățile, recunoașterea unor drepturi fundamentale, cum sunt cele din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului, nu ar trebui să depindă de acceptarea majorității din acea țară.

Pe de altă parte, o formă alternativă de recunoaștere a parteneriatelor dintre persoane de același sex nu ar afecta cu nimic cetățenii ruși, adaugă Curtea.

Avocata specializată pe drepturile omului Iustina Ionescu confirmă acest lucru și spune că statul dă tonul în această situație, tocmai de aceea se așteaptă de la Guvernul României să ia măsuri după această hotărâre, nu să aștepte o condamnare din partea CEDO.

Guvernul rus a solicitat rejudecarea cauzei și înaintarea ei la Marea Cameră pe 12 octombrie 2021. Cazul a fost trimis la Marea Cameră în noiembrie și a fost programată audierea publică pentru 27 aprilie 2022, însă a fost anulată ulterior din cauza retragerii Rusiei din CEDO în urma războiului din Ucraina.

Ce efecte ar putea avea pentru România decizia CEDO în cazul Fedotova

Cazul Fedotova și alții împotriva Rusiei nu este doar unul specific acestei țări. În speța care a ajuns la CEDO, este vorba despre trei cupluri care au solicitat, în mai multe rânduri, recunoașterea parteneriatelor lor. Toate aceste cereri le-au fost refuzate și au fost invocate articole din Codul Familiei, care prevede că mariajul este „uniunea voluntară dintre un bărbat și o femeie”.

Lucrurile sunt asemănătoare la noi în țară, unde Codul Civil recunoaște doar căsătoria dintre un bărbat și o femeie, cu toate că Constituția recunoaște „căsătoria dintre soți”.

Această neconcordanță a fost una dintre problemele pe care le-a ridicat Coaliția pentru Familie (CpF) la referendumul din octombrie 2018, care la momentul respectiv milita pentru familia tradițională și împotriva căsătoriilor de același sex.

„Această hotărâre trebuie să fie urmată și de către România în al 12-lea ceas. Statul ar trebui să adopte de îndată o legislație pentru protejarea tuturor acestor familii. De altfel, așteptam în perioada următoare ca CEDO să se pronunțe în 23 de cauze.

Sunt plângeri aduse de către 23 de cupluri de români, care se plâng de faptul că nu au niciun fel de protecție juridică a familiei în țara noastră”, explică Iustina Ionescu, avocată de drepturile omului din cadrul Asociației Accept, care apără drepturile persoanelor LGBTI.

Lipsa de protecție juridică se traduce în situații din viața reală, oameni care își clădesc o viață întreagă împreună, o casă sau o gospodărie, însă la sfârșit nu pot să se moștenească unul pe celălalt, continuă avocată.

Mai mult, în unele situații, atunci când e vorba de urgențe medicale sau când una dintre persoane este la terapie intensivă, lipsa de recunoaștere a parteneriatului, îl împiedică pe partener să poată să îl viziteze pe celălalt. În unele cazuri, familia acestor persoane ajung să aibă mai multe drepturi decât partenerul de viață.

Toate acestea se întâmplă, în timp ce, persoana respectivă e probabil să nu fi fost la fel de apropiată de familie, așa cum a fost de partenerul ei de viață.

„România se află acum la coada Uniunii Europene, alături de alte state care nu au niciun fel de protecție juridică: Slovacia, Lituania, Letonia, Bulgaria, Polonia. Așadar, hotărârea de astăzi este una istorică”, continuă avocata.

Este prima dată când un număr atât de mare de familii dintr-o țară membră a Convenției depune astfel de plângeri. Ele au încercat să se căsătorească la starea civilă și au fost refuzate, fiind invocat art. 48 din Codul Civil. Deci, următorul pas a fost să se adreseze Curții.

„Avem cupluri, dintre cele 21, care așteaptă de 22 de ani să fie recunoscute și protejate de către stat”, adaugă Iustina Ionescu.

Cauza Buhuceanu și cazul Coman vs. România

Printre cauzele amintite de Iustina Ionescu se numără cazul Buhuceanu și Ciobotaru împotriva României. După ce nu le-a fost recunoscut dreptul la viață privată și la familie în țară, alături de Accept, au mers la CEDO pentru a soluționa acest lucru. În acest demers li s-au alăturat alte 20 de familii de persoane de același sex.

Cazul reunește 42 de petenți, cel mai mare număr de persoane gay și lesbiene care au solicitat protecția vieții lor private la CEDO până acum.

În cealaltă cauză, Adrian Coman și Clai Hamilton au dat în judecată România la CEDO pentru încălcarea dreptului lor la căsătorie, nediscriminare, viață de familie și acces la justiție. Procesul a început în martie 2021.

Cei doi au fost recunoscuți ca soți de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), dar și de către Curtea Constituțională a României (CCR).

Cu toate acestea, politicienii au ignorat cele două decizii și nu s-au luat măsuri favorabile în acest sens. Dimpotrivă, parlamentarii au redactat în 2022 legi împotriva comunității LGBTIA și par să se îndepărteze de deciziile luate la nivel european.

Un asemenea proiect este cel inițiat de UDMR, care prevede protejarea copiilor privind „devierea de la sexul stabilit la naștere sau popularizarea schimbării de sex sau a homosexualității”.

Cu toate că multe dintre aceste proiecte, inclusiv acestea, primesc avize negative, ele tot arată o reticență din partea decidenților, explică Iustina Ionescu.

Momentan, Comisia Europeană, a declanșat o procedură de pre infringement împotriva României. Acesta este ultimul pas înainte de trimiterea în judecată. Așadar, Comisia încearcă să poarte un dialog cu statul român pentru a putea preveni declanșarea procedurii judecătorești la CJUE pentru încălcarea legilor europene și neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru.

Politicienii ar trebui să fie atenți la realitatea socială

Motivele invocate de către Rusia ar putea fi la fel de bine preluate de către politicienii din țara noastră, însă Iustina Ionescu subliniază că, înainte de toate, politicienii ar trebui să fie atenți la realitatea socială și la schimbările care se produc în rândul oamenilor:

„În 2020-2021, un sondaj de opinie spunea că mai bine de 70% dintre români nu ar avea nimic împotrivă cu protecția juridică a familiilor formate din persoane de același sex. Și mai bine de 40% susțineau că ar fi nevoie de o astfel de protecție”.

România nu poate invoca argumente precum tradiția locală care se împotrivește recunoașterii parteneriatelor dintre persoane de același sex, acum că CEDO a hotărât că este vorba de o discriminare gravă.

„Dacă în Rusia, cu situația politico-socială de acolo, a fost obligată să recunoască aceste lucruri și să adopte legislație, vă dați seama că România, care se dorește a fi în cu totul alt grup, cu atât mai mult va fi obligată de către CEDO, de îndată ce se va pronunța hotărârea, în cauzele pe care le-am amintit. Pe lângă asta, cazuri similare au fost și în alte țări din Uniunea Europeană, arată Asociația Accept.

Hotărârile anterioare ale curții au fost favorabile pentru că încălcau recunoașterea protecției legale a cuplurilor de același sex și sublinia faptul că au aceleași nevoi ca și cuplurile heterosexuale.

„În ultimii 10 ani, de la hotărârea Curții în cazul Schalk and Kopf, am văzut țări precum Austria (2019), Danemarca (2012), Finlanda (2017), Franța (2013), Germania (2017), Islanda (2010), Irlanda (2015), Luxemburg (2015), Malta (2017), Portugalia (2010), Elveția (2021), și Marea Britanie (2014) punând capăt interzicerii cuplurilor de același sex de a se căsători.

Anul acesta li se va alătura și Andorra. În plus, alte 12 țări europene au adoptat forme legale de recunoaștere a acestor cupluri, dintre care amintim Croația, Cipru, Cehia, Estonia, Grecia, Ungaria, Italia, Letonia, Liechtenstein, Monaco, Muntenegru și San Marino”, arată Asociația Accept într-un comunicat.

Urmează să vedem ce poziții vor lua decidenții din România și dacă vor ține cont de deciziile luate la nivel european.

„Deci societatea română a evoluat și evoluează încontinuu, dar legea și cei care fac legea rămân în urmă”, conchide Iustina Ionescu.