​Medicii care cred în România. Dr. Gabriel Mazilu: Mi-am creat o nișă de pacienți si paciente în care am foarte mare încredere și ei mă urmează oriunde m-aș duce

Dr. Gabriel Mazilu a devenit doctor în științe medicale la numai 30 de ani și s-a specializat în chirurgie estetică și reparatorie într-unul dintre cele mai mari spitale din Iași. În urmă cu 5 ani, a părăsit sistemul de stat ca să-și deschidă propria afacere. În curând va lansa o clinică de chirurgie estetică, în care a investit peste un milion de euro. Urmărește, în cadrul unui nou episod al proiectului “De Bine”, demarat de Banca Transilvania, povestea sa.

Vorbim cu domnul doctor Gabriel Mazilu, pe care aș vrea să îl întreb… nu v-a fost teamă să plecați din sistemul de stat unde aveați un post sigur?

Gabriel Mazilu: Într-adevăr, toată lumea spune că “cum să pleci de la sistemul de stat în care ai un post bine asigurat până la pensie?!”. Ideea este că dacă îți doreșți ceva și ai un vis, eu sunt de părere că trebuie să ți-l îndeplinești. Și atunci am riscat totul, dacă pot spune așa, și am plecat fără să clipesc în sistemul privat.

În sistemul de stat aveați tot ce vă trebuia ca să faceți performanță, să faceți chirurgie la cel mai înalt nivel?

Gabriel Mazilu: Nu, nu și nu cred că există vreun spital de stat din România care să spună că da, au tot ce le trebuie. Dacă vorbim de la infrastructură, logistică, personal, materiale și așa mai departe, nu cred că există vreun spital public din România care să aibă toate acestea într-un singur loc. La noi sigur nu era așa ceva, nici pe departe. Rezidențiatul l-am făcut într-un vechi spital de urgențe care acum nu mai există. Sfântul Ioan s-a desființat. Și în afară de faptul că era personalul top, de la doctori, asistente și așa mai departe și foarte bine pregătiți, a fost un spital în care s-au făcut niște intervenții chirurgicale care poate alții în America cu cele mai bune condiții, nu le-ar fi făcut. În rest, tot ce era infrastructură era la pământ. Gândiți-vă că nu aveai unde să poți să faci un duș. Adică, cam așa s-a scris istoria. Dar personalul și toată lumea era foarte, foarte dedicată pentru pacienți, la salarii mici. Erau înainte salariile… eu am prins înainte de mărirea respectivă de acum patru ani, dacă nu mă înșel, sau ceva de genul acesta. Și totuși, gandiți-vă că în 2008 aveam salariul de 780 de lei pe lună. Atât. Fără gărzi plătite, fără nimic. Gărzile sunt plătite din anul 3 de rezidențiat. Și cu toate astea am făcut perfomanță, am făcut performanță cu ce aveam, cu ce n-aveam. Până nu se face o restructurare, adică totul de la început, dar tot-tot, de la început, nu merge. Peticeala nu mai merge, peticeala nu mai ține. Adică a da cu var o cărămidă veche de 200 de ani nu mai merge. A opera cu un cater, vă dau un exemplu, de 40 de ani, un curent electric pe care îl folosești pentru a face anumite proceduri, nu mai merge chestia asta. A repara aparatură medicală cu electricienii din spital, nu merge chestia asta.

E foarte clar că sistemul privat s-a dezvoltat și a crescut și pentru că nu aveai alternativă în sistemul de stat. Deci sistemul privat a pus o presiune pe sistemul de stat să se îmbunătățească și vedem niște schimbări. Care sunt schimbările pe care le-ați sesizat în ultimii ani?

Gabriel Mazilu: Păi sistemul privat a pus de foarte mulți ani presiune pe sistemul de stat ca să se schimbe, dar nu s-a întâmplat foarte mult. Poate în ultima perioadă se văd ceva îmbunătățiri pe alocuri, în țară, nu vorbesc doar de Iași. Dar, cum să zic?! Sistemul privat a dat o șansă sistemului de stat cu mulți ani în urmă. Vorbim undeva, poate prin 2010, când s-a început totul. Dar mare lucru nu s-a făcut. Și ulterior, într-adevăr, pacienții ușor, ușor au migrat către sistemul privat. De ce? Fiindcă infrastructura spitalelor de stat este la pământ. Așteptarea, nu ai cabinete unde să consulți, nu există ordine în spitale. Nu există nimic, nu se respectă absolut nimic. Pacienții nu respectă nimic.

Practic îți creezi propriul tău spital ca să știi că ai tot ce îți trebuie să …

Gabriel Mazilu: Da sau propriul tău confort. Într-un spital privat pentru care lucrezi ca să ai și tu un confort. Fiindcă este foarte frustrant să știi că la ora 13:00 vrei și tu să mănânci ca tot omul, nu? Și nu ai unde să mănânci. Vrei după gardă să îți faci un duș, n-ai unde să îl faci. Sunt niște lucruri pe care noi nu le-am avut la dispoziție. Asta se știe și nu cred că există cineva care să mă contrazică, fiindcă toți am mâncat aceeași pâine, mai rea sau mai bună.

Și nu v-ați temut să vă aruncați așa, în gol, că totuși e mult de investit când ești pe cont propriu?

Gabriel Mazilu: Știți cum e? Deciziile trebuie luate pe moment. Dacă te gândești foarte mult, nu o să investești niciodată. Niciodată nu o să investești. De ce? Fiindcă noi suntem creați să ne placă confortul. Și dacă confortul este … nu știu… lucrezi pentru un spital, nu are importanță care, și ai niște câștiguri și îți este ok. Îți permiți mașina aia, vacanța aia, haina aia. Ăla se numește confort. Să te arunci în ceva. Ca să fie un business al tău, îți trebuie un picuț de doză de nebunie. Și nu vorbim de un cabinet închiriat într-o scară de bloc, vorbim de o clinică destul de mare. Mi-am creat o nișă de pacienți si paciente în care am foarte mare încredere și ei mă urmează oriunde m-aș duce. Și atunci am considerat că trebuie să trec la nivelul următor, de la a oferi, pe lângă serviciile mele medicale, ceea ce pot să fac eu cu mâinile mele și cu mintea mea, niște servicii externe. Și practic de aici a fost discuția și am luat hotărârea de a face o clinică estetică puțin diferită față de ce este în jurul meu și de a oferi totul pacientelor. Pacienta intră în clinica respectivă, adică în clinica mea, și dacă zice “vreau nu știu ce procedură X”, nu există nu am. Trebuie să fie și procedura respectivă posibilă în clinică. Și atunci pacienta va rămâne acolo.

Cum facem România bine?

Gabriel Mazilu: Să ne schimbăm noi toți, din toate mediile. Noi ca oameni, noi ca români. Fiindcă dacă noi nu ne schimbăm, nu se poate îmbunătăți nimic.

Articol susținut de Banca Transilvania