Din Ferentari în Anglia și înapoi în Ferentari. Rom sau român? Povestea lui Emil Nepot pe care-l urmăresc aproape 500.000 de oameni pe Tik-Tok

A ieșit din magazin cu o mandarină pe care a început să o decojească încet. Era iarnă pe străzile înghețate din Ferentari. Dintr-o dată, a apărut lângă el un copilaș îmbrăcat subțire, cu ochi blajini, care l-a întrebat „Ce e aia?”. I-a răspus surprins: „E o mandarină, o vrei tu?”. Plin de speranță, copilul a răspuns: „Da, poți să mi-o dai mie?”.

În acea zi, în acel moment, după ce i-a dat mandarina copilului și l-a privit cum a împărțit-o cu fratele lui mai mic, îmbrăcat la fel de sumar, Emil Nepot a realizat de cât de puțin au nevoie unii copii ca să fie fericiți. S-a întrebat cum ar putea să facă ceva pentru comunitatea în care trăiește:

• „M-am gândit că putem să facem o schimbare aici. Ușor, putem să schimbăm și lumea dacă fiecare se axează pe o părticică mai mică din comunitatea lui și cam asta aș vrea să fac”.

„Jumate-jumate”

Emil are 25 de ani și provine dintr-o familie mixtă, mama fiind de etnie romă. Când este întrebat cum se identifică, spune că este „jumate-jumate”, dar se simte mai mult rom pentru că a copilărit cu bunicii din partea mamei:

• „Sunt rom pentru că am crescut cu tataie și cu mamaie în casă, care îmi dădeau de mâncare.
• Pe tataia dacă îl trezeam din somn la 12 noaptea că îmi era foame, se îmbrăca și se ducea să îmi prăjească carne, cartofi prăjiți. Tataie nu mânca dacă nu era carne în mâncare. Dacă vedea supă, i se zburlea părul”.

Emil își amintește că în copilărie nu aprecia eforturile părinților, dar acum se simte recunoscător că nu a suferit niciodată de foame și că ai lui au făcut tot posibilul să le asigure cele necesare lui și surorii sale:

• „Am greșit foarte mult în relația cu familia pentru că aveam impresia că multe lucruri mi se cuvin, dar ce trebuie să înțeleagă copiii e că părinții dau tot ce e mai bun.
• Dacă se duc la muncă în fiecare zi ca să vă pună ceva pe masă, ei vă dau tot ce au mai bun din ei și asta e maximum.
• Era o iarnă grea și nu prea aveam bani de cele mai noi haine, începuse zăpada afară și am rugat-o frumos pe mama să îmi cumpere un fular crezând că îmi va lua de la magazinul unde lucra.
• Însă mama a venit cu un fular de la un magazin mai scump, frumos rău de tot, mi-a plăcut maxim. Mi-a zis: „să nu îți mai înghețe fața”.

Copil fiind, realiza totuși că salariul mamei se evapora când plăteau chiria și întreținerea: „Dacă aș întoarce timpul înapoi, cu mentalitatea de acum, aș fi de un milion de ori mai recunoscător pentru tot ce mi s-a oferit”.

Peste peste 491.000 de urmăritori pe Tik-Tok, dintr-o întâmplare

Poate tocmai de aceea, Emil vrea să fie un exemplu pentru copii, arătându-le că, dacă îți dorești și faci eforturi, poți realiza ceea ce îți propui.

Acum trei ani, și-a făcut cont de YouTube și astăzi are peste 40.000 de abonați. S-a apucat și de Tik-Tok, mai degrabă în glumă, dar când a văzut că poate ajunge la atît de mulți oameni, a început să se gândească și la ce poate schimba prin clipurile lui. Este încurajat de părinți să continue cu Tik-Tok-ul.

• „Tik-tokul l-am descoperit dintr-o întâmplare.
• Am pus o poveste despre câinele meu și am făcut vreun milion de vizualizări la o poveste la care nu m-am așteptat să fac atâtea vizualizări.
• Am zis că asta e o oportunitate să mă mai destind, că venise pandemia și mă duceam doar la muncă, școala o făceam online și era o monotonie în viața mea.
• Mi-am pus în cap să fac două videoclipuri pe zi și chiar făceam asta înainte să plec la muncă.
• My bigger goal a fost mereu să ajung ceva pe YouTube pentru că am văzut mereu Tik-Tok-ul ca pe un verișor mai prost al YouTube-ului și am zis că acolo ar trebui să îmi pun mai mult forțele”, spune Emil.

Acum, pe Tik-Tok, unde postează mai des, are peste 491.000 de urmăritori. În general, creează interviuri, parodii, scurte știri sau comentarii.

Emil îl parodiază uneori pe tatăl lui, transformat într-un personaj cu burtă: „În realitate, are un pic de burtică, dar l-am și exagerat un pic. La început, era foarte supărat pe personaj. Când mai făceam câte un sketch cu el, îmi zicea „bă, dar chiar așa burtă am eu?”. După ce a văzut că prind sketch-urile, m-a încurajat: „să continui tată, fă personajul cu burta, că oricum eu nu arăt așa”.

Din Ferentari

Emil este inspirat de viața din cartierul Ferentari, unde locuiește și acum. Prezintă lucrurile fără să exagereze, alteori parodiază realitatea adăugând de fiecare dată ceva jucăuș sau amuzant în videoclipuri.

De exemplu, într-unul dintre filmulețele lui de pe YouTube Emil se plimbă și întreabă oameni de toate vârstele dacă este periculos în Ferentari . Oamenii prietenoși, printre care și un bărbat din alt cartier, au răspuns că Ferentariul nu este așa de periculos pe cât se crede, că „nu e nicio diferență față de alte cartiere, doar ca infrastructură” și că o persoană străină poate trece fără griji prin zonă, că „nimeni nu se ia de tine degeaba” dacă nu deranjezi. Diferențele majore față de celelalte cartiere țin de nivelul marede sărăcie, de lipsa accesului la educație de calitate și de infrastructura care lasă mult de dorit:

• „Subiectele vin de la sine de multe ori. De exemplu, când a plouat foarte mult și s-a inundat tot cartierul.
• Când am văzut străzile inundate și copiii care se jucau în apă, am zis că e mișto că se distrează copiii, dar nu mi se pare normal că se inundă străzile la fiecare ploaie și le intră apa oamenilor în casă”.

Emil spune că oamenii din Ferentari sunt uniți în astfel de situații, încercând într-un astfel de caz, de exemplu, să desfunde ei canalizările.

Miza lui este să arate că Ferentariul este mai degrabă ca orice alt cartier, doar că este în mare parte foarte sărac:

• „Sunt oameni care își văd de viața lor și care încearcă să își facă un trai mai bun.
• Sunt discrepanțe foarte mari în Ferentari. Sunt un 10% care se descurcă foarte bine, dar e și foarte multă clasă mijlocie, oameni care se duc în fiecare zi la muncă și mai sunt și cei din clasa de foarte jos, din ghetouri. Acolo mai intră și alte vicii”.

Inspirat de realitate, Emil spune că vrea să rămână autentic și să reflecte în conținutul lui atât binele, cât și răul.

Încearcă să arate că Ferentariul nu este atât de periculos pe cât se crede, ducându-se să filmeze în locurile rău-famate:

• „De fiecare dată, comentariile pe care le aveam erau „tu ești cioară mă, de aia nu se iau ăia de tine că dacă m-aș duce eu…”.
• Așa că m-am dus în Tei Toboc. Cred că totul ține de atitudine, oriunde te duci, cum mergi tu pe stradă.
• Dacă tu ești stăpân pe situație și mergi cu capul sus, chiar dacă nu știi unde mergi, îți garantez că în 9 din 10 dăți nu o să se ia nimeni de tine și nu o să pățești nimic rău”.

În Anglia: „Pentru prima dată în viața mea, simțeam că mă descurc bine la școală”

Emil a făcut clasele primare la o școală din cartier, după care mama a ales, la sfaturile învățătoarei, să îl mute la o școală mai bună pentru gimnaziu. Își amintește că una dintre profesoare era nemulțumită că au venit el și cu alți colegi din cartier să „strice toată școala”. A fost prima dată când nu s-a simțit binevenit într-un loc considerat „mai bun”.

Spune că nici în liceu nu s-a regăsit în școală și a acumulat frustrări pentru că educația din România nu i s-a părut deloc centrată pe nevoile și interesele copiilor. Într-o ieșire nervoasă, l-a înjurat pe profesorul de fizică supărat fiindcă l-a lăsat corigent. Pentru că tatăl lui muncea în Anglia de mai bine de un an, după acest episod mama a decis că este mai bine să se mute și ei din țară.

Emil spune că nu i-a fost deloc ușor nici în Anglia, dar apreciază societatea și cultura de acolo: „M-a ajutat foarte mult să văd lucrurile și din altă perspectivă. Noi, oamenii, când suntem scoși din confortul nostru și vedem o lume mai bună, putem să aducem lumea aia în lumea noastră”.

Acolo, a urmat un colegiu și apoi s-a înscris la facultate ca să studieze „management de evenimente”.

Într-un clip de pe contul lui de YouTube, descrie facultatea drept un „mall”: „Ai cabinet medical, poliție, cantină. Găsești destule”.

Clădirea lui preferată din campus era „Students union”, locul în care orice student poate să propună înființarea unui club. „Mi-ar accepta, aș putea să-mi fac clubul meu cu toți romii mei, efectiv”, le-a povestit urmăritorilor săi.

În Anglia, Emil a simțit că în sfârșit era „în centrul procesului educațional” și că tot ce studia avea legătură cu ce îl pasiona. Putea să aleagă pe ce să se concentreze, iar asta era complet nou:

• „Nu am mai chiulit, chiar m-am dus la colegiu cât timp am stat acolo, 3 ani de zile.
• După colegiu, mi-am luat un gap year și m-am dus la muncă, iar apoi am mers la facultate. Pentru prima dată în viața mea, simțeam că mă descurc bine la școală”.

Când a venit pandemia, Emil a renunțat la tot și s-a întors în România pentru că simțea că stă degeaba la orele online și ar putea face mai mult acasă. „Așa că am început să fac chestia asta cu internetul”.

Câți bani face din Tik-Tok

Familia lui Emil a rămas în Anglia și încă se îndoiesc că Emil poate să trăiască doar din internet.

• „Mă descurc bine, nu lucrez în altă parte. Ai mei nu prea mă cred, vor să îmi mai trimită bani, dar nu prea îi mai las.
• Am simțit așa nevoia să îmi iau viața în piept pe bune și chiar am facut-o.
• Am vrut să fiu stabil financiar și când nu sunt, să nu știe ai mei. Până la urmă, dacă nu îmi plânge un copil de foame, nu am probleme cu banii.
• Este și un flux de bani – în anumite luni mai mult, în anumite luni mai puțin.
• Dacă aș petrece tot timpul pe care îl petrec pe internet să fac Uber de exemplu, aș face de 4 ori mai mulți bani decât fac pe Tik-Tok, dar aici mai am loc de creștere și cred că este ceva ce simt că trebuie să fac pentru viitorul meu și să nu intervină monotonia în viața mea pentru că urăsc monotonia”, spune el.

Emil crede că avem de lucru la schimbat mentalități ca să ne placă mai mult ce vedem în jur. Simte că lucrurile evoluează, iar cartierul lui arată mai bine decât acum câțiva ani.

• „Copiilor le-aș spune să se țină de școală, dar să nu uite de ce le place cu adevărat. Să lucreze pentru ce cred că vor să facă la un moment dat”, încheie Emil.

De Ziua Internațională a Romilor, Fundația Agenția de Dezvoltare Comunitară „Împreună” prezintă povești de viață ale unor romi care se mândresc cu cine sunt. Articolele sunt parte din proiectul „Cunoașterea (r)omului de lângă noi”, finanțat prin programul Active Citizens Fund Romania, finanțat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin Granturile SEE 2014-2021 și care are ca scop creșterea nivelului de conștientizare asupra drepturilor omului și tratamentului egal, cu focus pe minoritatea romă. Campania este găzduită de HotNews.ro.