Croatul Ante Pavelic sau cum i-au îngrozit crimele ustașilor până și pe naziști
Perioada interbelică a fost martora nașterii mișcărilor de extremă dreaptă în multe țări din Europa, evident cele mai cunoscute fiind în Germania și Italia. Majoritatea aveau la baza ideologiei naționalismul, antisemitismul dar și concepte religioase specifice țării din care proveneau.
Apariția acestor curente de extremă dreapta a fost rezultatul direct al încheierii primului război mondial prin tratate de pace care au lăsat loc la interpretări, tratate care de multe ori nu au făcut dreptate învingătorilor (vezi cazul Italiei).
Un caz aparte în mozaicul acestor mișcări a fost reprezentat de Ustasa croată, condusă de Ante Pavelic. Atât prin unele din ideile lor, care difereau de platformele altor extreme drepte din Europa, dar mai ales prin cruzimea extremă de care au dat dovadă în eliminarea categoriilor pe care le considerau ‘indezirabile’.
Pentru a înțelege unicitatea mișcării ustase trebuie să trecem în revistă ideologia care o însuflețea, precum și originile ei.
Geneza mișcării Ustașa și ideologia
Întemeietorul și ideologul Ustasa a fost avocatul Ante Pavelic. Născut la Bradina, acesta se va muta la Zagreb, pentru a urma facultatea de drept. Încă din tinerețe, el a intrat în contact cu lumea organizațiilor extremiste, făcând parte din Frankovci, care millita pentru separatismul croat. Ulterior, Pavelic va reprezenta Partidul Pur al Drepturilor în parlamentul iugoslav.
Nașterea mișcării ustașe trebuie privită în contextul politico-social al Iugoslaviei interbelice. Astfel, odată cu instaurarea regimului de mâna forte al regelui Alexandru, au loc mișcări de stradă ale croaților care nu vedeau cu ochi buni acordarea de drepturi sporite populației sârbe.
Aceste proteste erau în secret susținute de Italia fascistă, precum și de guvernul bulgar. De altfel, în 1929, Ante Pavelic a fost condamnat la moarte in absentia pentru rolul sau în demonstrațiile antisârbești. În același an, el va înființa mișcarea Ustașa.
Sprijinit de Benito Mussolini, el va avea o tentativă de lovitură de stat, în 1933, precum și două încercări de asasinare a regelui Alexandru I, al Iugoslaviei, ultima fiind și reușită, de altfel.
Dictatorul Italian vedea în mișcarea Ustasa o modalitate de slăbire a statului iugoslav, ambițiile italiene în această zona fiind cunoscute.
Termenul ‘ustaș’ se traduce din limba croată prin ‘insurgent’, iar din 1933 numele oficial al organizației devine Mișcarea Revoluționară Croată (Hrvatski Pokret Revolucionarni).
Din punct de vedere ideologic, ustașii aveau influențe din mișcarea nazistă, din fascismul Italian, dar și din darwinismul social. Spre deosebire de alte state din aria de influență a lui Hitler, satelitul croat a avut și o agendă ideologică genocidară de la bun început.
Mișcarea lui Ante Pavelić era, de fapt, amestecul dintre ideologia totalitară a Axei și o versiune agresivă de șovinism. Antisemitismul Ustașa era importat, în vreme ce anti-sârbismul ei era indigen.
Regimul ustas inaugurase deja propriul lui Holocaust, mult înainte de ianuarie 1942, când a avut loc Conferința de la Wannsee care a decis implementarea Soluției Finale.
Venirea la putere și începutul terorii
În luna aprilie 1941, în urma unei campanii rapide, Germania va ocupa Iugoslavia. Interesul germanilor era de a avea liniște în această regiune, astfel ei vor permite formarea unui stat marionetă – Statul Independent al Croației.
Hitler a fost reticent în a acorda puterea lui Ante Pavelic, dar a mers totuși pe mâna ustașilor sperând că aceștia să asigure liniștea și ordinea în noul stat creat.
Adolf Hitler si Ante Pavelic (Foto: Heinrich Hoffmann / – / Profimedia)
Lucrurile nu au stat însă așa, ustașii dezlănțuind o campanile de teroare asupra minoritarilor sârbi, evrei și țigani. Pe lângă epurarea etnică, crimele urmăreau și un aspect religios, existând însă situații în care ustașii au cruțat pe cei care s-au convertit la catolicism.
Fiind considerați colaboraționiști, ustasii s-au aflat în conflict armat continuu cu grupările de partizani iugoslave, cetnicii conduși de Draza Mihailovic și comuniștii lui Iosip Broz Tito.
De precizat că masacrele au fost săvârșite de toate părțile implicate. Inițial aliații au susținut cu armament și chiar instructori cetnicii fideli fostului regim regalist, însă odată ce aceștia au început o oarecare colaborare cu germanii, sprijinul s-a îndreptat în totalitate spre comuniștii lui Tito.
Deși în toate țările ocupate de trupele germane au avut loc acte de genocid, ceea ce s-a întâmplat în teritoriul administrat de ustasi a depășit orice limita, inclusiv durii ofițeri SS fiind oripilați.
Au existat proteste oficiale ale ofițerilor superiori italieni privind activitatea ustasilor. Totodată, există rapoarte ale ofițerilor germani din trupele de ocupație care descriu într-un mod grafic crimele ustasilor.
De asemenea, au fost înființate lagăre de concentrare, pe modelul celor germane, cel mai mare astfel de centru de exterminare fiind la Jasenovac. Acesta a funcționat între 1941 și 1945.
Condițiile în care erau ținuți deținuții sârbi, evrei, țigani, dar și croați care aveau alte opinii politice decât ustașii, erau inumane. Germanii și italienii erau șocați și de modul în care ustașii își executau victimele. Astfel, dovedind cruzime maximă, aceștia foloseau arme albe, lopeți, sau simple bâte.
După ce soarta bătăliei de la Stalingrad a fost decisă în favoarea rușilor, dar mai ales după invadarea Italiei de către anglo-americani, Ante Pavelic încearcă să găsească o soluție de ieșire din război. Astfel, el încearcă să stabilească contacte diplomatice cu aliații, dar aceștia îl ignoră.
Atitudinea duplicitară a bisericii catolice
În doctrina ustașa religia catolică a ocupat un rol important, purificarea religioasă fiind un element esențial, alături de cea etnică în programul lor. Regimul lui Pavelić nu a fost recunoscut oficial de Vatican, dar biserica nu a condamnat niciodată genocidul și convertirile forțate la catolicism comise de ustași.
De altfel, Pavelic este primit de papa Pius al-XII-lea într-o audiență privată, în luna aprilie 1941, lucru pentru care suveranul pontif a fost aprig criticat ulterior. De asemenea, mulți preoți catolici nu numai că nu au protestat în legătură cu masacrele comise, dar mulți dintre aceștia făceau parte din milițiile ustașe.
Un grup de croați, în majoritate în vârstă, purtând uniforme ale regimului Ustasha din Al Doilea Război Mondial, defilează în stațiunea croată Zadar, în Adriatica, purtând un portret al lui Ante Pavelic, 07 decembrie 2004 (Foto: STRINGER / AFP / Profimedia)
Ante Pavelic ajunge consilierul dictatorului Juan Peron
Odată cu retragerea trupelor germane, ustasii pierd tot mai mult teren în fața partizanilor conduși de Tito. Aceștia asediaza Zagrebul, peste 100 de mii de ustași, însoțiți de familii, se retrag, încercând să se predea britanicilor. Aceștia însă i-au predate partizanilor comuniști, majoritatea sfârșind după o execuție sumară.
Pe 6 mai 1945, Pavelic este obligat să părăsească Zagrebul, reușind să fugă în Austria. După numai câteva luni, el va călători incognito la Roma, unde este ascuns de membri ai clerului catolic, o nouă controversă legată de implicarea bisericii.
În continuare, Ante Pavelic va beneficia de ajutorul rețelelor de refugiu ale naziștilor, reușind să fugă în America de Sud.
În Argentina, el devine consilierul dictatorului Juan Peron, pe probleme de securitate. De altfel, el a intervenit pe lângă Peron, influențând-l pe acesta să permită accesul a peste 30 de mii de croați, mulți dintre ei părtași la crimele ustașe.
În 1957, Pavelic este victima unui atentat, probabil pus la cale de serviciile iugoslave, în urma căruia rămâne cu un glonț în coloană. Ulterior, probabil ca urmare a atentatului, va deceda în Spania, fiind înmormântat la Madrid.
În perioada postbelică, ustasii din exil organizează atentate anti iugoslave, multe cu sprijinul serviciilor vest germane.
Moștenirea ustașa în memoria colectivă croată
La sfârșitul anilor ’80 primul președinte croat Franjo Tudman va susține politica de reconciliere între Ustasa și partizani. Multe străzi poartă numele unor membri marcanți ustasi, în 2019 mai existând încă circa 10 străzi ce poartă numele liderului extremist Mile Budak.
Există un curent naționalist puternic în Croația contemporană ce atrage oprobiul Uniunii Europene prin promovarea unor personalități istorice acuzate de crime împotriva umanității.
Din nou, biserica catolică croată naște controverse, un episcop cerând ca salutul ustaș ‘Za dom spremni’ ( în traducere liberă : Pentru patrie, pregătiți!), să fie adoptat de armata croată.
În același timp, naționaliștii sârbi au căutat o justificare pentru masacrele din timpul războiului din anii ’90, văzându-le ca pe o răzbunare pentru crimele ustașilor.
Regimul Ustasa s-a făcut vinovat de moartea a peste 700 de mii de oameni, după cele mai unanim acceptate estimări.
Surse:
-Shelah Menachem, The Catholic Church in Croatia, the Vatican and the Murder of the Croatian Jews. In: Holocaust and Genocide Studies
-Jacques de Launay, Mari decizii ale celui de-al doilea război mondial
-Mirko Percen, Ustasha Camps
-Antun Miletic, The Jasenovac Concentration Camp
– Edmond Paris: Genocide in Satellite Croatia 1941-45
Citește și alte articole pe subiect scrise de Andrei Stan:
- Dien Bien Phu – dezastrul militar francez din Indochina și sfârșitul colonial în Asia
- Viața de film a lui Yoshiko Kawashima: prințesă chineză Qing și spioană japoneză de top
- Istoria unui dezastru: Tancurile românești pe frontul de est / Mareșal – proiectul românesc furat de sovietici
- Bătălia de la Țiganca – una dintre cele mai răsunătoare victorii ale armatei române și lecția ignorată care ar fi evitat dezastrul de la cotul Donului
- Adevărata poveste din spatele serialului de succes ”Valea plângerii” / Războiul în care Israelul putea fi șters de pe hartă
- „Uranus”, operațiunea de mare succes a rușilor la Stalingrad / Încearcă Kremlinul aceeași strategie și asupra Kievului?
- Campania militară a rușilor care a avut un succes fulminant. Povestea contraofensivei care a stat la baza Blitzkriegului german
- Povestea lui Andrei Vlasov, generalul de succes al lui Stalin care a trecut de partea nemților: Trădător sau anticomunist?
- Cine a fost Stepan Bandera: erou pentru Ucraina, terorist pentru Rusia/ Pomenit de Putin în discursul de Ziua Victoriei
- Comportamentul rușilor atunci și acum: De la Katyn la Bucha, sau cum propaganda rusă încearcă să modifice istoria
INTERVIURILE HotNews.ro