Sari direct la conținut

Insomnia. Motivele pentru care nu ne putem odihni și efectele lipsei de somn explicate de dr. Iasmina Dragomir, psihiatru

HotNews.ro
Dr. Iasmina Dragomir, medic primar psihiatrie, Foto: MedLife
Dr. Iasmina Dragomir, medic primar psihiatrie, Foto: MedLife

​​Persoanele care au dificultăţi în a adormi, se trezesc pe parcursul nopţii şi nu reuşesc să readoarmă sau se trezesc foarte devreme dimineaţa, având o calitate nesatisfăcătoare a somnului şi îngrijorare constantă legată de aceste probleme sunt persoane care suferă de insomnie. Deşi multe personalităţi considerau somnul o pierdere de timp, lipsa lui ne afectează în timp sănătatea fizică şi emoţională şi necesită intervenție specializată, spune dr. Iasmina Dragomir, medic primar psihiatru, Hyperclinica MedLife Cluj.

Aş începe articolul cu afirmaţia lui Schopenhauer, conform căreia „somnul este un împrumut făcut morţii” [1]. Dincolo, însă, de profunzimea filozofică a citatului şi de analogia inevitabilă dintre somn şi moarte, pe care o facem mulţi dintre noi, somnul nu este nici pe departe o perioadă de inactivitate sau moarte cerebrală. Acesta este motivul pentru care, începând cu anii ’70, de când datează ceea ce acum se numeşte „Academia Americană de Medicină a Somnului”, o întreagă ramură interdisciplinară a medicinei, numită somnologie, s-a dezvoltat, fiind dedicată studiului şi înţelegerii acestui proces natural, al cărui rol nu este pe deplin elucidat nici în zilele noastre.

Ce este somnul?

Somnul este, în primul rând, un fenomen fiziologic, în care starea de conştienţă este diminuată sau abolită, şi care se desfăşoară în cicluri cu durata de 90 până la 110 minute, alcătuite din trei faze de somn non REM şi una de somn REM, adică, simplist sintetizat, somn fără vise şi somn cu vise. Fiecare fază menţionată are caracteristicile şi rolurile sale.

Se ştie că somnul este esenţial supravieţuirii, însă rolul său exact este neclar. Studiile pe şobolanii deprivaţi de somn au dus la decesul acestora după două sau trei săptămâni. Ipotezele actuale analizează rolul somnului în reducerea consumului energetic, facilitarea proceselor de învăţare, restaurarea componentelor celulare şi protecţia faţă de agresori, în perioadele de vulnerabilitate [2].

În ceea ce priveşte specia noastră, cel mai mediatizat caz de deprivare controlată de somn datează de la sfârşitul anului 1963 când, în cadrul unui experiment ştiinţific desfăşurat la iniţiativa unui cercetător de la Stanford, Randy Gardner, un student în vârstă de 17 ani, a rezistat 11 zile şi 25 de minute fără să doarmă. Ulterior a dormit 14 ore şi 40 de minute şi a fost monitorizat timp de 10 luni, fără a se înregistra sechele imediate ale perioadei fără odihnă, dar dezvoltând după câţiva ani insomnie rebelă [3].

Perturbările tranzitorii ale somnului sunt o parte normală a vieţii cotidiene. Vorbim de insomnie, însă, atunci când, cel puţin de trei ori pe săptămână, timp de o lună, apar dificultăţi de adormire, menţinere a somnului sau o calitate slabă a acestuia. Durata propriu-zisă a somnului nu este un factor definitoriu, fiind cunoscute persoane cu durată constant minimală de somn (patru ore, de exemplu), dar fără interferenţe în funcţionalitatea sau calitatea vieţii acestora.

O altă caracteristică a insomniei este preocuparea constantă privind lipsa de somn şi consecinţele acesteia, preocupare care întreţine cercul vicios la persoanele afectate. Simplificand definiţia, persoanele care au dificultăţi în a adormi, se trezesc pe parcursul nopţii şi nu reuşesc să readoarmă sau se trezesc foarte devreme dimineaţa, având o calitate nesatisfăcătoare a somnului şi îngrijorare constantă legată de aceste probleme sunt persoane care suferă de insomnie. Prevalenţa acesteia este raportată ca fiind 10-30% în populaţia globului [4].

Termenul de „insomnie”, preluat din latină – „fără somn”- a fost menţionat pentru prima dată de către Henry Cockerman în anul 1623, la editarea unui dicţionar de „cuvinte englezeşti dificile” [5].

Evoluţia în timp a modelului de somn al speciei noastre este corelată cu diversificarea solicitărilor sociale.

Se pare că omul primitiv avea o durata similară de somn cu cea a omului modern, cu o medie de 6 ore şi 25 de minute pe zi, însă, pentru protecţia triburilor de agresori, existau doar perioade scurte în care indivizii să doarmă concomitent. În secolele 15-16 existau două etape de somn nocturn, cu o pauză de câteva ore, în care confraţii noştri meditau, se relaxau, citeau sau îşi vizitau prietenii, fără a fi considerată problematică fragmentarea somnului. Ulterior, începând cu secolul 17 şi până în prezent, s-a organizat faza de somn nocturn şi, pentru unele persoane, somnul diurn cu durată de una sau două ore [6].

Care sunt motivele pentru care nu ne putem odihni?

Se pare că doar 15% dintre insomniaci suferă de insomnie primară, adică perturbarea a somnului care nu este o consecinţă, ci problema în sine. În majoritatea cazurilor, însă, insomnia este secundară, adică este doar un simptom într-un context mai larg. De aceea, în momentul în care ne adresăm unui psihiatru sau unui somnolog, vor fi căutate sistematic anumite afecţiuni psihiatrice sau organice care pot perturba somnul, alte tulburări de somn care se pot ascunde în spatele oboselii resimţite zilnic, consumul de substanţe sau medicamente, probleme de igienă a somnului şi de psihoigienă, tipul de activitate profesională (lucrul in ture, de exemplu) etc. Cel mai frecvent se va identifica o afecţiune psihiatrică (40% din cazuri), iar dintre acestea, cea mai întâlnită este depresia.

Un context particular de evaluare a problemelor legate de somn este cel generat de pandemia cu noul coronavirus.

Dincolo de faptul că trăim o perioada complet nefirească din punct de vedere social şi psihologic, responsabilă în mod cert de zdruncinarea reperelor şi echilibrului emoţional al fiecăruia dintre noi, studiile legate de patogeneza infecţiei cu virusul SARS-CoV-2 dovedesc implicarea fenomenelor neuroinflamatorii. Acestea, la rândul lor, au fost extensiv studiate în ultimii ani ca factori implicaţi în depresie, anxietate, psihoze, tulburarea obsesiv compulsivă, tulburarea de stres post-traumatică etc. În faţa unui pacient cu COVID, vom căuta aceste tipuri de afecţiuni psihiatrice sau medicamente care pot induce insomnie (corticosteroizii, de exemplu) deşi, mărturisesc că nu în puţine cazuri, pacienţii mi-au descris insomnie concomitentă cu faza acută a infecţiei, fără a se contura alte sindroame psihopatologice [7].

Când mă gândesc la consecinţele lipsei de somn, îmi vine în minte imaginea detectivului Will Dormer, personaj principal din filmul Insomnia, regizat de Christopher Nolan. Recunosc că am revăzut recent filmul şi prestaţia lui Al Pacino interpretând personajul chinuit de insomnie şi de propriii demoni este remarcabilă. De la simpla afectare a vigilenţei şi a calităţii vieţii, până la iluzii şi halucinaţii vizuale, un accident rutier, modificări emoţionale, toate culminând cu uciderea accidentală a propriului partener, consecinţele deprivării de somn se împletesc cu intriga poliţistă şi tensiunile psihologice din film.

Efectele pe termen lung ale lipsei de somn au fost dovedite în afectarea sănătăţii fizice, cu creşterea riscului pentru dezvoltarea afecţiunilor cardio-vasculare, metabolice şi infecţioase, dar şi în scăderea calităţii vieţii şi a randamentului profesional.

În concluzie, insomnia poate fi semnalul de alarmă în prezenţa unei afecţiuni psihiatrice, consecinţa stresului sau unor situaţii particulare de viaţă, a consumului de alimente stimulante (cofeină, ceai negru, ceai verde, ciocolata etc.) sau substanţe excitante pentru sistemul nervos (droguri, medicamente), rezultatul unor afecţiuni somatice sau al durerii cronice, al perturbării ritmului somn-veghe prin diferenţe de fus orar sau particularităţi profesionale, dar, nu arareori, este generată de lipsa de psihoigienă sau de igienă a somnului.

Aşadar, primul lucru pe care ar trebui să îl facem atunci când sesizăm că avem dificultăţi legate de somn, este să facem puţină ordine în programul nostru. Să încercăm să respectăm orele de adormire şi de trezire, să evităm somnul de peste zi, să ne creăm un ritual de seară care să elimine sursele de stimulare excesivă (televizor, telefon, discuţii în contradictoriu, preocupări legate de locul de muncă), să aerisim bine dormitorul, să facem o baie caldă etc.

De asemenea, este recomandat să evităm alimentele sau băuturile care perturbă somnul, inclusiv fumatul sau consumul de băuturi alcoolice. Construiţi un stil de viaţă echilibrat, care să includă perioadele de relaxare şi sportul. Folosiţi tehnici de relaxare sau mindfulness.

Dacă toate aceste măsuri dau greş, cel mai indicat este să vă adresaţi medicului pentru a face o evaluare completă a problemei şi pentru a găsi remediul optim pentru dumneavoastră. Tulburările de somn sunt un domeniu mult mai complex şi mai extins decât a fost descris mai sus, iar metodele actuale de evaluare şi tratament sunt uşor accesibile.

Este important să ţinem minte că, deşi multe personalităţi considerau somnul o pierdere de timp (ex. Salvador Dali, Thomas Edison), deşi pentru mulţi insomniaci orele de nesomn din noapte devin sursă de inspiraţie pentru creaţii artistice sau noi descoperiri, lipsa somnului ne afectează în timp sănătatea fizică şi emoţională şi necesită intervenție specializată.

***

Articol suținut de MedLife, o companie cu tradiție, care de-a lungul timpului a îndrăznit să țintească tot mai sus pentru a aduce schimbare în sistemul de sănătate românesc.

Suntem cu un pas înainte în tot ceea ce înseamnă servicii medicale: complexitatea și calitatea actului medical, tehnologia din dotare și profesionalismul corpului medical.

Misiunea noastră este de a face România bine prin medicină și știință, prin informare și cunoaștere, dar și cu grijă și empatie. Pentru că medicina, așa cum o înțelegem noi, este cunoaşterea vieţii de la ştiinţă la emoţii.

Surse bibliografice:

1. Schopenhauer A. Lumea ca voință şi reprezentare, Vol. I. Bucureşti: Editura Humanitas; 2012.

2. Mignot E. Why We Sleep: The Temporal Organization of Recovery. PLoS Biol [Internet]. 2018. [cited 2021 Dec 13]; 6(4): e106. Available from: https://doi.org/10.1371/journal.pbio.0060106

3. Randy Gardner sleep deprivation experiment, Wikipedia, Wikimedia Foundation .[cited 2021 Nov 29]; Available from: https://en.wikipedia.org/wiki/Randy_Gardner_sleep_deprivation_experiment]

4. Roth T. Insomnia: Definition, Prevalence, Ethiology, and Consequences. J Clin Slepp Med. 2007 Aug 15;3(5 Suppl):S7-S10.

5. Sullivan E. Insomnia. The Lancet [Internet].2008. [cited 2021 Dec 9]; Available from: https://guides.library.uq.edu.au/referencing/vancouver/journals

6. Whitehead K. Beaumont M. Insomnia: a cultural history. The Lancet [Internet] volume 391, issue 10138, P2408-2409. [cited 2021 Dec 14]; Available from: https://www.thelancet.com/journals/lancet/article/PIIS0140-6736(18)31275-3/fulltext

7. Steardo Jr L., Steardo L., Verkhratsky A. Psychiatric face of COVID-19.

Review Transl Psychiatry [Internet]. 2020 Jul 30;10(1):261. Available from: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC7391235/

ARHIVĂ COMENTARII