Cetățeni venezueleni la Ziua Mondială a Tineretului: "Maduro este un dictator și Papa nu spune nimic"
”Un singur cuvânt de încurajare spus la un moment dat înseamnă mult”, declară un venezuelean din Panama pentru El Mundo.
El poartă un steag al țării sale de șaizeci de metri lungime, pe carese poate citi „Rugați-vă pentru Venezuela“. L-a făcut cu ajutorul altor compatrioți, pentru a fi citit de întreagaplanetă și de Papă, trimițând astfel un mesaj de sprijin pentru lupta poporului împotriva dictaturii lui Chavez. Dar Sfântul Părinte nu a dedicat nici o singură mențiune crizei venezuelene în discursul destinat masei de pelerini, care a fost ținut sub un soarearzător pe promenada Golfulului Panama.
„Doare tăcerea, dar nu miseparescandaloasă pentru că o înțeleg. Nu spune nimic, pentru că Biserica trebuie să încerce să fie neutră să-și exercite mai târziu rolul de mediator. Cineva va trebui să o facă mai târziu și este necesarîntotdeauna să și-o asume o entitate respectată și cu credibilitate, cum este Biserica Catolică dinVenezuela „, spune Darío Ramírez pentru El Mundo.
„Cel maiimportant lucru este faptul că Francisc se roagă pentru țara mea și rugăciunea aduce numai lucruri bune“, spune consilierul dinCaracas, care este exilat de patru ani și jumătate în Panama. Ramírez participă laZiua Mondială a Tineretului ca voluntar și membru al unei asociații de politicieni catolici.
Ca un mare prieten al noului președinte interimar al Venezuelei, Juan Guaidó, îlconsideră a fi un tânăr de caracter, călit în lupta de zi cu zi a revoltelor împotriva lui Chavez și capabil să ducămai departe misiunea de a conduce mișcarea cetățenească ce încearcăsărestabilească democrația. „Este momentul, de la marșurile pe care le-au făcut studenții în 2007, în care avem mai multă speranță”. El explică faptul că grupul de venezuelenii care-l însoțește a putut călători în Panama pentru a participa la Ziua Mondială a Tineretului, datorită sprijinului financiar dinpartea catolicilor din diferite țări.
Nu este așa de înțelegătoare cu Francisco, compatrioatasa, Carla Fonseca. Ea și-a legat steagul venezuelean de gardul care închide stradaprin care trece papamobilul. Ea vrea ca, cel puțin, Pontiful, când o vede, să nu uite de tragedia națiunii sale. „Nu înțeleg de ce nu s-a pronunțat în niciunul dintre primele sale discursuri. Maduro este un dictator, iar Papa nu spune nimic“, se plânge ea. „Un singur cuvânt de încurajare spus la un moment dat înseamnă mult. Ceea ce avem nevoie de aceste zile este credință în ceea ce facem, în lupta pentru libertate“.
Alți studenți, intervievați de El Mundo, nu au dat importanță absenței unei mențiuni directe, convinși că Papa nu a fost niciodată indiferent la problemele lor.
Francisc, de asemenea, a vorbit despre promovarea unei iubiri care nu „zdrobește, care nu marginalizează și nu te obligăsă taci, care nu umilește și subjugă (…) dragostea de libertate și pentru libertate (…) de reconciliere (…) care știe maimulte despre viitor decât despre trecut”.
Nicaraguanii se așteptau, de asemenea, să vorbească despre abuzurile guvernului lui Daniel Ortega, maiales în întâlnirea cu prelații dinAmerica Centrală. Nu a făcut-o, dar arhiepiscopul de Managua, monseniorul Jorge Solorzano, a profitat de moment pentru a-i vorbi câteva minute. Mai târziu, el a comentat că „ne-a îndemnat, ca Biserică, să fim aproape de popor și alături de popor”.
Adevărul este că, în ciuda omiterii unei pronunțări directe, Francisc a dat indicii despre poziția să politică. „Știm că tatăl minciunii preferă un popor divizat, unui popor care învață să lucreze împreună, el este maestrual diviziunii (…) Sunt constructori de poduri și constructori de ziduri care încearcă să ne împartă. Ce vrețisăfiți? Constructorii de poduri sau de ziduri?” a întrebat el în discursul său pentru tinerii care provin din 156 de națiuni.
„Suntem învățați că întâlnirea nu înseamnă să imităm, nici să gândim la fel sausă trăim egali făcândșirepetând aceleași lucruri (…) Cultura reuniunii este un apel și invitație de a îndrăzni să păstram în viață un vis comun“ a adăugatPapa Francisc.