Liberation: Rishi Sunak, candidat perfect și ministru de finanţe – marionetă al lui Boris Johnson

Noul ministru de Finanțe britanic a avut o carieră perfectă, dar promovarea sa rapidă este legată de abandonarea preconizată a prerogativelor sale la Trezorerie, scrie Liberation, citat de Rador.

Este așezat în stânga lui Boris Johnson. Aparent relaxat, arborează un zâmbet ușor și își pune mâinile pe dosarul roșu de pe masă. Din când în când, totuși, îşi atinge brățările cu amulete de la mâna dreaptă. În fața lui, un cartonaş alb precizează – pentru cei distrași și poate și pentru el – că el este într-adevăr noul ministru de finanţe. Rishi Sunak, 39 de ani, stă în locul șefului său din ajun, Sajid Javid. El deține cel de-al doilea post ca importanţă din guvern, la doar cinci ani de la prima sa alegere ca membru al parlamentului. Acesta este de fapt primul său post de ministru.

Vineri dimineață, pentru această primă ședință de cabinet după remanierea dramatică de joi, Boris Johnson își face numărul. Își întreabă miniștrii, ca într-o clasă de grădiniță: „Câte spitale noi vom construi?” – „Patruzeci!”, miniştrii în cor. Camerele de filmat se rotesc și stânjeneala se instalează. „Câți noi polițiști urmează să angajăm?” – „20.000!” – „Asta e, e bine”, este de acord Boris Johnson. Zâmbetul lui Rishi Sunak se crispează. – „Şi câți asistenți?”, continuă prim-ministrul, cu un zâmbet. „50.000” , spun miniștrii, acum conștienți de ridicolul situației. Scena atinge apogeul când Boris Johnson întreabă „și câte autobuze?” și nimeni nu știe răspunsul.

În jurul mesei, se râde nervos când premierul spune: „E timpul să punem turbo!”. Un văl trece prin ochii lui Rishi Sunak și chipul îi îngheață. El știe că viitorul bugetar al țării se află acum în mâinile sale. De fapt, nici nu este sigur. Acceptând această promovare fulger, el a consimţit ca Downing Street să supravegheze complet elaborarea următorului buget, a priori pe 11 martie, și programul de cheltuieli care urmează. Dar, deşi are același titlu ca predecesorul său, el nu mai are aceleași puteri.

Cu toate acestea, piețele au reacționat inițial pozitiv la numirea sa. Lira chiar a crescut. Deocamdată. Această reacție se explică prin așteptări pe termen scurt. Piețele anticipează o accelerare a cheltuielilor publice care ar trebui să stimuleze creșterea, să creeze inflație și să împingă Banca Angliei să crească ratele, ceea ce, în principiu, este bun pentru lira sterlină. În manifestul său electoral, Partidul Conservator s-a angajat să controleze cheltuielile publice regulate (în special salariile funcționarilor publici) pentru a nu mări deficitul finanțelor. Sajid Javid, destul de prudent și partizanul unei politici fiscale controlate, s-a angajat în favoarea acesteia. Obținând plecarea sa, Boris Johnson şi-a semnalat dorința de a se abate de la această linie. Ca și atunci când a fost primar al Londrei, unde a înmulțit proiecte grandioase fără a se concentra pe cheltuieli echilibrate, el vrea să inițieze un program intensiv de cheltuieli publice, fără să se preocupe neapărat de riscul extinderii deficitului. Un pic ca modelul Trumpian din Statele Unite.

Problema este că pe termen lung, prin acumularea datoriei publice, riscul de a înspăimânta investitorii este mare. Mai ales că este posibil ca acest context al Brexitului să conducă la o scădere a exporturilor, în timp ce creşterea cheltuielior ar putea determina o creștere a cererii interne și a importurilor. Şi, prin urmare, să mărească deficitul extern. Lărgirea semnificativă a datoriei publice, asociată cu un deficit mare în balanța comercială sunt cele două ingrediente perfecte pentru o criză economică, așa cum am văzut recent în Argentina și Grecia. Sau, dacă ne întoarcem mai departe în timp, în 1976 … în Regatul Unit, sub prim-ministrul laburist, James Callaghan, care a fost atunci obligat să apeleze la Fondul Monetar Internațional. Într-un context global fragil, riscul este real.

Pe hârtie, Rishi Sunak afișează un CV perfect. Nepotul unor indieni din Punjab, imigrați în Regatul Unit în anii ’60, fiul unui medic și al unei farmaciste, s-a născut în Southampton, în sud-vestul Angliei, a absolvit Oxford University cu brio, după Winchester College, o instituţie privată de renume, apoi la Stanford, în Statele Unite, unde a obținut un MBA. După un stagiu de analist la Goldman Sachs, apoi la un hedge-fund, a intrat în politică câștigând fostul loc în Yorkshire al „dinozaurului” Partidului Conservator, William Hague. De altfel, el este „maharajahul Yorkshire Dales”, deoarece este căsătorit cu Akshata Murthy, fiica lui Narayana Murthy, co-fondator al companiei de calculatoare Infosys și a cincea avere indiană din Marea Britanie.

Un partizan timpuriu al Brexitului, el l-a susținut fidel pe Boris Johnson încă din prima zi. Dar care va fi marja sa de manevră? Downing Street, sub conducerea lui Dominic Cummings, consilier special al lui Boris Johnson, dorește să aibă un mare control asupra finanţelor. Acest lucru distruge chiar obiectul existenței Trezoreriei, bănuită că întârzie proiectele de investiții ale guvernului pentru a echilibra finanțele țării. Va fi Rishi Sunak doar o marionetă sau va avea puterea sau chiar abilitatea de a-i spune la un moment dat „nu” sau chiar „nu este rezonabil” lui Boris Johnson?