Angela Merkel, sfârșitul unui mandat de cancelar. 16 ani de decizii, controverse și crize: „În cele din urmă, este incredibil de dificil să afli cine, ce a făcut și cu cine”

În 2004, analizam perspectiva unei Germanii cu „Trabi la volan”, Trabi fiind alintul pentru Trabantul redegist. Era o metaforă pentru perspectiva primului cancelar-femeie din istoria țării, Angela Merkel (CDU), provenind din Germania de Est. Ea era pe atunci șefa Opoziției, în timpul mandatului lui Gerhard Schröder (SPD), aflat în fruntea executivului de la Berlin. Timpul a trecut, Merkel a bifat 16 ani de longevitate în funcție, iar acum se retrage, după alegerile parlamentare care au avut loc în septembrie. Se retrage ca un Mercedes nemțesc, care a turat prea tare în 2015, în rest rulând silențios și cu eficiență.

Cancelarul Angela Merkel a primit certificatul de „descărcare de gestiune” în 26 octombrie 2021, la Palatul Prezidențial Bellevue, din Berlin. În cadrul unei ceremonii solemne, președintele federal al Germaniei, Frank-Walter Steinmeier, a „demis” din funcție Cabinetul de miniștri. El a găsit multe cuvinte de laudă pentru munca guvernamentală a Cancelarului, care a fost în funcție 16 ani.

O figură exemplară

Marțea trecută, Steinmeier a înmânat cancelarului Angela Merkel (CDU) și miniștrilor săi certificatele de descărcare de gestiune. El a lăudat-o în special pe Merkel, care se retrage din politică, numind-o „o figură exemplară” în istoria Germaniei. În cei 16 ani în funcție, ea a trecut prin multe crize și a câștigat încrederea cetățenilor. Prin Merkel, Germania a dobândit, totodată, respect internațional și chiar afecțiune.

Și după demitere, guvernul federal rămâne în funcție până când vor fi aleși un nou cancelar și noii miniștri.

Steinmeier a descris-o pe Merkel drept „formatoare, pentru țara noastră reunificată și pentru imaginea țării noastre în lume; formatoare pentru o întreagă generație de tineri, femei și bărbați, pentru care ea a însemnat o nouă și proprie formă de conducere”. Acțiunile ei au transmis securitate și angajament – dar uneori au și surprins. Steinmeier a numit decizia lui Merkel de a-și asuma responsabilitatea în criza refugiaților, ca fiind „curajoasă”.

Ultima perioadă legislativă a lui Merkel a fost o provocare – nu numai din cauza pandemiei de Covid-19, ci și pentru că, de la început, s-a creat impresia unei polarizări tot mai mari în societate. Au existat tensiuni și la nivel internațional, de exemplu din cauza Brexit-ului și a fostului președinte american Donald Trump, care a pus la încercare parteneriatul transatlantic.

În plus, marea coaliție cu social-democrații a fost expusă unor presiuni și critici dure, încă de la început. Cu toate acestea, în coaliția CDU/CSU-SPD s-au realizat multe, de exemplu în politica pentru familii, chiriași și profesioniștii imigranți. Cu privire la miniștri, Steinmeier a subliniat: „V-ați opus tendințelor de dezbinare în societate, brutalității și urii, nu numai cu bunăvoință, ci și cu o politică concretă”.

Merkel despre refugiați

Într-un amplu interviu acordat Frankfurter Allgemeine Sonntagszeitung, cancelarul Angela Merkel a vorbit despre probleme politice, criza refugiaților din 2015 și lupta împotriva pandemiilor. Pentru ea, marea sarcină a politicii a fost întotdeauna gestionarea crizelor.

Merkel își amintește anul 2015 ca fiind un an foarte provocator, când aproximativ 890.000 de migranți au intrat în țară, în mare parte necontrolat. „Situația de atunci era presantă și pentru mine, pentru că știam, ca toți ceilalți, că 10.000 de oameni nu pot veni în Germania în fiecare zi, dar practic trebuiau găsite căi acceptabile, atât pentru cei care caută refugiu, cât și pentru țara noastră”, a declarat ea pentru Frankfurter Allgemeine Sonntagszeitung, într-un interviu cu editorul publicației, Berthold Kohler.

Angela Merkel a spus că a fost conștientă că, în calitate de cancelar, era întotdeauna responsabilă politic pentru tot ce s-a întâmplat: „Atât pentru momentele bune, în care refugiații au fost primiți cu căldură, cât și pentru momentele întunecate, de exemplu în noaptea de Revelion la Domplatte din Köln, când au avut loc lucruri monstruoase în care au fost implicați și refugiați – împreună cu alții, care trăiau de mai mult timp aici.” Sute de femei în trecere pe acolo au fost jefuite, dar mai ales pipăite, hărțuite sexual și uneori violate.

Cancelarul a descris ca fiind un succes acordul ulterior cu Turcia, privind găzduirea refugiaților sirieni. Acest lucru i se pare la fel de semnificativ astăzi, ca și atunci. Acordul „a contribuit în mare măsură, la a aduce mai multă ordine în migrație și pentru a ajuta Turcia să ofere îngrijire milioanelor de refugiați sirieni de acolo. Și, vreme de ani de zile, a zădărnicit dubioasele afaceri ale traficanților de persoane și ale contrabandiștilor”.

Merkel despre pandemie

În ceea ce privește restricțiile drastice ale libertăților civile în timpul pandemiei, Merkel consideră că este sarcina statului să protejeze sănătatea cât mai multor oameni și să prevină supraîncărcarea spitalelor. „Bineînțeles că se poate argumenta despre cutare sau cutare măsură”, a precizat ea.

Poate cele mai controversate au fost restricțiile de mișcare. „Oricine a vrut să caricatureze situația, a întrebat ce este atât de rău, atunci când un individ merge singur pe stradă după ora 22”. Însă era vorba despre prevenirea întâlnirilor și a contactelor. În comparație cu Franța, de exemplu, restricțiile privind libertatea de mișcare în Germania au fost moderate. „Au fost restricții zonale, referitor la numărul de ore, cu formulare și multe altele”.

Merkel a subliniat că încă susține ideea de a nu se impune vaccinare obligatorie în țara sa. „Dar, de exemplu, faptul că două sau trei milioane de germani de peste 60 de ani sunt încă nevaccinați mă întristează foarte mult, pentru că asta ar putea face o diferență, atât pentru ei personal, cât și pentru societate în ansamblu”.

În ceea ce privește acuzațiile potrivit cărora a înțeles prea puțin din presiunea asupra copiilor, Merkel a spus: „A fost deosebit de amar pentru copii și tineri – știam asta tot timpul. Am cerut multe de la ei”.

Ea a evaluat lupta împotriva pandemiei și „criza” cu migrația necontrolată drept cele mai dificile din timpul mandatelor ei. „Am considerat că pandemia Corona a fost deosebit de dificilă, încă de la început, dar sosirea numeroșilor refugiați în 2015 a fost la fel de provocatoare”, în ambele cazuri fiind vorba despre oameni.

Influența cancelarului german asupra evoluțiilor dramatice din Ucraina în timpul așa-numitului Euromaidan, care a dus la criza din Ucraina, nu a fost o temă distinctă a conversației – deși peste 13.000 de oameni și-au pierdut viața, ca urmare a acestei crize. Cu toate acestea, Merkel a menționat criza din Ucraina, printre alte „turbulențe”:

„Primele trei mandate au fost, cu siguranță, ani turbulenți de guvernare, cel puțin de când a izbucnit criza financiară globală, în 2008. Au urmat apoi criza monedei Euro, suspendarea serviciului militar obligatoriu, revoluția energetică, criza din Ucraina și disputele în politica privind refugiații, din 2015, pentru a numi doar câteva dintre provocările majore.”

Decizia la vreme de criză

A lua decizia corectă, în timpul unei situații de criză, a fost marea sarcină a politicii. În ceea ce privește propriul „mecanism” de gestionare a crizelor, Angela Merkel a spus: „În crize, mai ales în faza acută de prevenire a pericolelor, trebuie să trăiești cu crearea de soluții imperfecte. Și totuși trebuie să iei decizii. A lua aceste decizii în mod corect. nu prea devreme, dar nici prea târziu, este poate cea mai mare provocare. Pentru mine, aceasta a fost întotdeauna marea sarcină a politicii”.

Cancelarul a recunoscut că o decizie politică greșită ar putea duce la tulburări sociale severe, „în timp ce o decizie bună poate opri sau chiar inversa tulburările sociale”. „În cele din urmă, este incredibil de dificil să afli cine, ce a făcut și cu cine”, a mai adăugat ea, în stilul analitic, dar și vag, care i-a caracterizat mereu discursul. Însă prea multă precizie strică unui discurs de cancelar, iar cei șaisprezece ani de „eră Merkel” demonstrează validitatea unui astfel de discurs.