Cine a fost ​​Ebrahim Raisi, clericul dur devenit președinte al Iranului

Ebrahim Raisi a fost un cleric dur, apropiat de liderul suprem al Iranului, ayatollahul Ali Khamenei, a cărui alegere ca președinte în 2021 a consolidat controlul conservatorilor asupra Republicii Islamice.

Raisi, în vârstă de 63 de ani, i-a succedat lui Hassan Rouhani după o victorie zdrobitoare, preluând puterea într-o perioadă în care Iranul se confrunta cu multiple probleme de natură economică dar și cu escaladarea tensiunilor regionale, potrivit BBC.

Sub președinția sa Iranul a fost cuprins de proteste antiguvernamentale (în 2022), Raisi confruntându-se cu acuzații din partea multor activiști pentru drepturile omului privind presupusul său rol în execuțiile în masă ale prizonierilor politici din anii 1980.

Ebrahim Raisi s-a născut în 1960 în Mashhad, al doilea oraș ca mărime al Iranului și găzduiește cel mai sfânt altar musulman șiit din țară. El poartă un turban negru care îl identifică în tradiția șiită ca descendent al profetului Mahomed și a început să frecventeze un seminar în orașul sfânt Qom la vârsta de 15 ani.

În timp ce era student, a luat parte la proteste împotriva șahului susținut de Occident, care a fost în cele din urmă răsturnat în 1979 într-o revoluție islamică condusă de ayatollahul Ruhollah Khomeini.

După revoluție, s-a alăturat sistemului judiciar și a servit ca procuror în mai multe orașe, în timp ce era protejat de Ayatollahul Khamenei, care a devenit președintele Iranului în 1981.

Legături către „comitetul morții” al Iranului

Domnul Raisi a devenit procuror adjunct la Teheran când avea doar 25 de ani. În timp ce a ocupat această funcție, a fost unul dintre cei patru judecători care au făcut parte din tribunalele secrete înființate în 1988 și care au devenit cunoscute sub numele de „Comitetele morții”.

Tribunalele au „rejudecat” mii de prizonieri care ispășeau deja pedepse cu închisoarea pentru activitățile lor politice. Majoritatea erau membri ai grupului de opoziție de stânga Mujahedin-e Khalq (MEK), cunoscut și sub numele de Organizația Populară a Mujahedinilor din Iran (PMOI).

Numărul exact al celor care au fost condamnați la moarte de către tribunale nu este cunoscut, dar grupurile de sprijin pentru drepturile omului vorbesc de aproximativ 5.000 de bărbați și femei care ar fi fost executați și îngropați în gropi comune nemarcate.

Liderii Republicii Islamice nu neagă că execuțiile au avut loc, dar nu discută detaliile și legalitatea cazurilor individuale.

Dl Raisi a negat în repetate rânduri rolul său în condamnările la moarte. Dar el a mai spus că au fost justificate de o fatwa (hotărâri religioase), a ayatollahului Khomeini.

Întrebat în 2021 despre presupusul său rol în execuțiile în masă, domnul Raisi a spus reporterilor: „Dacă un judecător, un procuror, a apărat securitatea oamenilor, ar trebui lăudat… Sunt mândru că am apărat drepturile omului în toate funcțiile pe care le-am ocupat până acum”.

Ambiții prezidențiale puțin probabile

În 2017, dl Raisi i-a surprins pe observatori candidând la președinție. Nu a câștigat, iar în 2019, ayatollahul Khamenei l-a numit în funcția de șef al sistemului judiciar.

Săptămâna următoare, el a fost ales și ca vicepreședinte al Adunării Experților, corpul clerical format din 88 de membri responsabil cu alegerea următorului Lider Suprem.

În calitate de șef al justiției, domnul Raisi a implementat reforme care au condus la reducerea numărului de persoane condamnate la moarte și executate pentru infracțiuni legate de droguri în țară. Cu toate acestea, Iranul a continuat să omoare mai mulți oameni decât orice altă țară în afară de China.

De asemenea, sistemul judiciar a continuat să lucreze umăr la umăr cu serviciile de securitate pentru a reprima disidența și pentru a urmări penal mulți iranieni cu dublă naționalitate sau cu rezidență permanentă în străinătate sub acuzația de spionaj.

Când domnul Raisi și-a anunțat candidatura pentru alegerile prezidențiale din 2021, el a declarat că „a venit ca independent, pentru a lupta împotriva sărăciei, corupției, umilinței și discriminării”.

Ulterior, autoritățile au descalificat câțiva candidați proeminenți moderați și reformiști. Aceștia s-au plâns că procesul a fost conceput special pentru a se asigura că domnul Raisi nu se confruntă cu o concurență serioasă.

Raisi a obținut o victorie zdrobitoare, câștigând 62% din voturi în primul tur. Cu toate acestea, prezența la vot a fost puțin sub 49% – un minim record pentru alegerile prezidențiale de la revoluția din 1979.

Când și-a început mandatul de patru ani în luna august, domnul Raisi a promis că va „îmbunătăți economia pentru a rezolva problemele națiunii” și că va „sprijini orice plan diplomatic”.

Dl Raisi s-a angajat, de asemenea, să îmbunătățească legăturile cu vecinii Iranului.

Ascuțit de protestele antiguvernamentale

În septembrie, Republica Islamică a fost zguduită de proteste în masă care cereau încetarea guvernării clericale.

Mișcarea „Femeie, viață, libertate” a provocat moartea în custodia lui Mahsa Amini, o tânără care fusese reținută de poliția morală din Teheran pentru că și-ar fi purtat hijabul „necorespunzător”. Autoritățile au negat că a fost maltratată, dar o misiune de investigare a ONU a constatat că a fost „supusă violenței fizice care a dus la moartea ei”.

Dl Raisi a promis că va „aborda în mod decisiv” tulburările, iar autoritățile le-au suprimat în forță.

El nu au făcut public un bilanț oficial al morților, dar misiunea ONU a declarat că până la 551 de protestatari au fost uciși de forțele de securitate, majoritatea prin focuri de armă. Guvernul spune că 75 de oameni din forțele de securitate au fost uciși.

Se pare că peste 20.000 de alți protestatari au fost reținuți și nouă tineri protestatari bărbați au fost executați după ce misiunea ONU a constatat că erau proceduri sumare care se bazau pe mărturisiri extrase sub tortură.

Deși protestele s-au domolit în cele din urmă, a continuat să existe o nemulțumire larg răspândită față de instituția clericală și legile hijabului. Multe femei și fete au încetat sfidător să-și acopere părul în public – un act pe care parlamentul iranian și domnul Raisi l-a condamnat.

Tensiunile regionale cresc

În martie 2023, guvernul dlui Raisi a fost de acord să se apropie în mod surprinzător de rivalul acerb al Iranului- Arabia Saudită, la șapte ani după ce cele două țări au rupt relațiile diplomatice.

Dar tensiunile regionale au crescut în octombrie, când Hamas a efectuat un atac transfrontalier fără precedent asupra sudului Israelului, iar Israelul a răspuns lansând o campanie militară în Gaza.

În același timp, rețeaua de grupuri armate aliate și reprezentanți care operează în Orientul Mijlociu – inclusiv Hezbollah din Liban, Houthii din Yemen și diferite miliții din Irak și Siria – și-a intensificat atacurile împotriva Israelului.

Temerile că escaladarea ar declanșa un război în regiune s-au accentuat în aprilie, după ce Iranul a efectuat primul său atac militar direct asupra Israelului.

Raisi a susținut decizia de a lansa peste 300 de drone și rachete asupra Israelului, ca răzbunare pentru o lovitură mortală asupra consulatului iranian din Siria. Aproape toate au fost doborâte de Israel, aliații occidentali și partenerii arabi.

Israelul a răspuns lansând o rachetă care a lovit o bază aeriană iraniană în urma solicitărilor occidentale de reținere.

Dl Raisi a minimizat semnificația acelui atac și a spus că lovitura Iranului cu rachete și drone „a arătat determinarea de oțel a națiunii noastre”.

Duminică, cu câteva ore înainte ca elicopterul său să se prăbușească în nord-vestul Iranului, domnul Raisi sublinia sprijinul Iranului pentru palestinieni, declarând că „Palestina este prima problemă a lumii musulmane”.

Se știe puțin despre viața privată a domnului Raisi, cu excepția faptului că soția sa, Jamileh, predă la Universitatea Shahid Beheshti din Teheran și că au două fiice adulte.