Cateva observatii despre urmasa lui Iohannis

Alegerea Alinei Gorghiu (36) in functia de presedinte al vechiului PNL pare cea mai buna optiune la indemana lui Klaus Iohannis dupa votul din 16 noiembrie, dar indica si o criza de lideri in noua generatie de politicieni. Realist vorbind, Iohannis nu putea alege intre Ludovic Orban si Teodor Atanasiu. Arata prea tociti, ponositi, in dezacord cu asteptarilor publicului, chiar daca unul ca Orban stie politica, iar Atanasiu dispune de experienta, nu si de credibilitate. Liberalii aveau nevoie de un facelift, de ceva cu aer mai proaspat. Or, dintre cei tineri, n-a crescut vreun mare lider printre liberali. Daca ati fi fost in locul lui Iohannis, pe cine ati fi ales mostenitor?

Ati fi ajuns, foarte probabil, tot la cele cateva nume vehiculate: Eduard Hellvig, Alina Gorghiu, Dan Motreanu. Din nou, realitatea din teren nu i-a oferit lui Iohannis prea multe optiuni. S-a oprit, in consecinta, asupra unui om care i-a stat alaturi pe toata durata campaniei, castigandu-i increderea. Pana la un punct, firesc sa fie asa. Totusi, cateva lucruri i se pot reprosa celui care se bucura azi de cote ametitoare de popularitate. Iohannis a ridicat un orizont urias de asteptare in public. Admirabila stradania sa de a nu dezamagi, dar parca n-a iesit in final chiar ca in Romania lucrului bine facut. Iata de ce:

1. Modul in care a impus-o a eliminat orice competitie reala in interiorul PNL. Pana in ultimul moment, liberalii au stiut ca se vor infrunta Ludovic Orban si Teodor Atanasiu. Abia miercuri seara Klaus Iohannis a convocat conducerea partidului pentru a-si prezenta alegerea. A adoptat aceeasi strategie blitzkrieg adoptata si la detronarea lui Antonescu. A demonstrat iarasi ceva dibacie politica si premeditare rece, dar si multa nesiguranta. Daca Iohannis avea atata incredere in calitatile Alinei Gorghiu de a convinge, de ce nu a lasat-o in competitie deschisa? De ce a fost nevoie de acest joc la limita pentru a-si impune favorita? Sa zicem ca n-a avut chef de arajamente de culise cu liderii de filiale, ca n-a dorit sa se expuna etc. Insa manevra in forta prin care a impus viitorul presedinte PNL nu-i confera automat legitimitate. Liberalii au acceptat-o, dar acest lucru nu inseamna automat ca va fi un lider respectat. In timp, risca sa acumuleze frustrarile liderului de paie si sa incaseze tipul de reprosuri aduse lui Emil Boc in PDL.

2. Legitimitea noului presedinte este mica in raport cu numarul de voturi obtinute. De notat ca Alina Gorghiu n-a fost aleasa in cadrul unui Congres cu voturile a sute sau mii de membri de partid. A ajuns presedinte cu voturile celor din Biroul Permanent, in total putin peste 70. Astfel, 47 au votat cu ea, 27 cu Ludovic Orban. Orice am spune, acest vot nu spune nimic despre cata sustinere reala beneficiaza Alina Gorghiu la baza partidului. Apoi, de subliniat ca nu a participat intr-o competitie fair. Aici Orban are dreptate. Ea s-a bucurat de sustinerea castigatorului zilei, mizand pe supriza, Orban a defilat cu un outsider zile in sir. In treacat fie spus, Antonescu a pierdut inca o data in fata lui Iohannis, dar se profileaza deja ca un oponent de cursa lunga al noului presedinte, un fel de reeditare a povestii Blaga – Basescu. De altfel, pedelistii au senzatia de deja-vu urmarind alegerile liberalilor. Unii au observat chiar cu ceva malitie in glas ca Traian Basescu poate fi invidios: i-au trebuit zece ani sa o faca pe Elena Udrea sefa de partid, pe cand lui Klaus Iohannis i-a luat o luna.

3. Klaus Iohannis si-a incalcat promisiunea din campanie ca nu va interveni, ca presedinte, in jocul partidelor. Ca presedinte ales si validat de Curtea Constitutionala, cu trei zile inainte de depunerea juramantului in Parlament, Klaus Iohannis a jucat la scena deschisa. Liberalii sau pedelistii nu vad nici o diferenta majora intre modul in care Basescu l-a impus pe Boc sau a incercat sa o impuna pe Udrea si felul in care a actionat Iohannis. A apelat la manevre subterane urmarind acelasi scop: pentru a controla partidul dupa ce ajunge la Cotroceni, convins de loialitatea protejatei sale. Dorinta de a-si mentine influenta politica ar fi exprimat-o la cateva zile dupa alegeri. Potrivit unor declaratii redate de stiripesurse.ro, Iohannis le-a transmis alesilor locali ai PNL: ”Nu scapati de mine! Eu voi veghea foarte atent la ceea ce se întâmpla si credeti-mă că voi fi informat. Nu voi fi ca altii să vin la sedinte de partid, dar veti sti mereu care este pozitia mea”. Cu Alina Gorghiu la sefia PNL, liberalii nu vor scapa de Iohannis, asa cum li s-a promis. Cum va reusi tanara sefa a liberalilor sa-i faca fata lui Vasile Blaga, celalalt copresedinte al noului PNL, asta iarasi ramane de vazut.

4. Cine este politicianul Alina Gorghiu. De remarcat prestatia publica decenta din ultimele luni. Gorghiu a evoluat mult ca om politic, remarcandu-se prin interventii publice sobre, controlate si corecte pe fond. Dar in partid nu s-a impus niciodata ca mare om politic, ci a capatat ceva notorietate mai degraba prin amicitiile cu diversi lideri, prin apartenenta la o grupare sau alta. Am retinut doua momente controversate in cariera sa: contractele incheiate cu AVAS la putin timp dupa ce a plecat din functia de consilier in aceasta institutie si proiectul de lege privind trecerea ONRC la Camera de Comert, fiind acuzata ca a actionat in interesul omului de afaceri Mihai Vlasov, azi aflat sub control judiciar intr-o ancheta DNA. In rest, CV-ul ei nu impresioneaza, nu sclipeste, dar indica multa ambitie. Inca o observatie: ca avocat, ca om specializat in probleme de drept si cunoscator in legi, m-as fi asteptat sa nu aprobe actiunile din vara lui 2012, sa nu adere cu atata entuziasm la puciul organizat de PSD impotriva lui Traian Basescu. Am vazut-o destul de activa atunci. N-am auzit apoi sa exprime vreun regret, desi ca jurist sunt convins ca a inteles perfect grozavia atacului la institutiile statului de drept prin inchiderea oricaror posibilitati de contestare a deciziilor arbitrare impuse de PSD-PNL. Cele cateva momente controversate sugereaza o anumita disponibilitate la compromis, cam greu de trecut cu vederea la un politician putin trecut de 30 de ani.

A promova un politician la varful unui partid pe criterii de loialitate, prin metoda clasica a impunerii in forta si fara o baza reala de sustinere nu inseamna un alt mod de a face politica promis de Iohannis de campanie, ci o incadrarea riguroasa in vechile tipare. Pe de alta parte, oricat de paradoxal suna, Iohannis nu a prea avut de ales. Lasand competitia libera, risca sa se trezeasca in scurt timp un partid nu doar scapat de sub control, ci chiar ostil. Problema e ca bifeaza al doilea mare compromis dupa decizia de a mentine in echipa de consilieri personaje controversate ca Dan Mihalache doar pe motiv ca i-au stat alaturi in campanie. Toate acestea nu se potrivesc cu Romania lucrului bine facut. Este un mic pas inainte fata de ce se anunta initial, dar nu foarte mare in raport cu asteptarile uriase de la un PNL ajuns peste noapte, fara sa faca mare lucru in opozitie, la peste 40%.

Evenimentele politice de joi ne arata inca o data ca partidele politice existente si-au epuizat resursele, ca sunt osificate in rau si ca nu de aici vine adevarata schimbare. Este nevoie de partide noi, de figuri cu adevarat proaspete, de competente reale si de competitie politica. Cele doua partide mari – PNL si PSD – si-au epuizat resursele si nu se pot reforma decat presate din exterior de aparitia unor formatiuni noi, care le-ar putea eventual inlocui in urmatorii ani.