Vigilență, nu psihoză!

O societate vigilentă este puternică. O societate psihotică este foarte vulnerabilă.

Inamicii Occidentului au reușit să ne transforme dintr-o societate vigilentă până prin anii 90, într-o societate psihotică, pe cel puțin cinci paliere:

1. 1. vigilența ecologică – da, e obligatoriu să îngrijim natura – în psihoză înverzitoare. În loc să studieze ingineria pentru a inova, tineretul nostru aruncă supă pe tablouri și se lipește de autostrăzi. Psihoză în loc de vigilență.
2. 2. Vigilența minoritară: da, e obligatoriu ca fiecare să se simtă liber, ca nimeni să nu fie persecutat pentru că aparține unui anumit grup, dar în loc de vigilență minoritară ajungem în psihoze identitare. Tot felul de ciudați inventează tot felul de „identități” care mai de care mai bolnăvicioase, la care aderă tineri în lipsă de repere. Astfel, în loc de o societate relaxată, în care să nu ne uităm strâmb unii la alții pentru că suntem diferiți, ajungem la o societate tribalizată -că asta e de fapt diagnosticul când spunem „fiecare cu bula lui”- în care ne izolăm unii de alții prin ziduri mentale tot mai înalte și groase. Să vorbim despre ceea ce ne uneşte, să respectăm ce ne diferențiază și să ne trăim diferențele relaxați, în cercul nostru apropiat, fără să facem din diferențele noastre motive de tensiune societală! Inducerea tot mai frecventă a tensiunilor între bărbați și femei -cu justificarea legitimă a necesității ameliorării condiției femeii- e încă un simptom. Da, fii (și simte-te!) liber să trăiești ceea ce simți, dar ceea ce simți tu nu este opozabil societății. Simte-te fluture dacă așa vrei, dar fii conștient că asta nu obligă societatea să-ți aducă un litru de nectar zilnic și nici să interzică plasele de prins fluturi.
3. 3. Vigilența culturală se transformă în psihoză anti-creștină, uitând că creștinismul e rădăcina a tot ceea ce suntem. Da, e important ca biserica să se ocupe de spirit, iar statul de lucrurile lumești. Ceea ce, în realitate, se întâmplă în lumea creștină -și doar în lumea creștină-, pentru că secole de luptă între laici și clerici au reglat relația bisericilor creștine cu statul, ceea ce alte religii nu au făcut. În loc să prețuim moștenirea noastră religioasă – cum de altfel suntem obligați să facem prin Tratatul UE – cădem în psihoza autoflagelării, privind cu microscopul erori trecute ale creștinismului și vorbind doar despre ele. În spațiul lăsat liber de cultura creștină de care ne îndepărtăm, se fofilează insidios alte religii care propagă comportamente pe care noi le-am eradicat de secole, condiția femeii fiind unul dintre ele.
4. 4. Vigilența socială transformată în psihoză anti-muncă: da, e esențial să nu petrecem obligați 12 ore pe zi la muncă și să fim protejați de exploatatori fără scrupule. Dar asta nu trebuie să ne facă leneși în permanentă căutare a divertismentului și echivalarea muncii salariate cu robia.
5. 5. Vigilența medicală: da, să fim atenți cu ce medicamente şi vaccinuri aprobăm, dar psihoza antivaccinistă – și în general, antimedicală – omoară oameni. _ Citeste intregul articol si comenteaza pe Contributors.ro