Catanga, Ploieșteanu, Luncă morți. Mare Barosan, de ce ne-ai luat piuitul?
În nici două săptămâni Dumnezeu, marele barosan, a dat cu coasa și i-a cules pe Cornelia Catanga, Nelu Ploieșteanu și, azi, pe Gabi Luncă. Toți trei duși de COVID. De ce, Barosane, ne-ai luat piuitul, vocea? Ne-ai amuțit, ce păcat făcurăm? Nu pot să nu pic în pământ strop de vin roșu pentru vocile astea ce le-a încuiat Dumnezeu în safe-ul lui de aur. E noapte grea de sâmbătă, când mahalalele dau muzica la maxim de „moarte” și băutura susură fără rost în cap. Să facem discotecă și pomenire lăutărească, dar!
Am copilărit cu muzici amestecate. Rock ascultat pe ascuns. Din armată nu mai puteam să mă trezesc fără Modern Talking. Mozart, când mi-am luat pick-up. Crescut în mahalaua de la Șulea, unde Dudeștiul mi-era mamă-ciumă și cuptorul de la Sălăjan tată-variolă, ce ascultam de Revelioane? Printre alții, pe Gabi Luncă, pe nea Nelu. Catanga am prins-o încoace când am ajuns baban.
Pe la ora unu jumătate, după friptură, începeam cu Irina Loghin, o luam pe ulei cu Ciobanca, cu Lătăreața, dar nu puteam să vedem zorii fără lăutari. Bă, te rupea acordeonul în zori.
Gabi Luncă era pe benzi. Tragedia sa că și-a pierdut un băiețaș de tănâră, că i-a dat Dumnezeu nesănătate și ne făcea să dăm lacrimă.
Gabi Luncă uite-o aici. “Mama mea e florăreasă”
Gabi Luncă e scurtă. Lovește ca boxerul. Cuvântul zis scurt, “cu capac”. Scurt pe tempo. Avea dulceața aia decadentă, farmecul dulceții puțin trecute.
Și cum se uitau părinții mei la mine când o auzea pe Gabi:
“Foaie verde solzi de peste, Un parinte poate creste 7, 8 copii sau 10 Dar 10 copii cu minte nu poate tine-un parinte, Unul pe altu’, se lasa si de parinti nu le pasa, Unul pe altu’, se lasa.. si.. de parinti nu le pasa…
Gabi Lunca – Am Crescut Baieti Si Fete
Poveștile lăutarilor sunt de sânge, răscolesc mațele și creierele.
Nelu Ploieșteanu e blând. Nu se bulucește. Ești beat cu 2 roșii ca să trăiești cu nea Nelu. Nu te cheamă Nelu puțin împleticit, nu, nu. Doar ciupit bine poți, promis întrebărilor eterne, fără căpătâi, fără răspuns.
Uite aici un Nelu Ploiesteanu rar, „Salcamule de la drum”
Era blând ca mielușelul, Nelu, ca drogul ce-ți dă căldură-n venă. “Ce minciună, ce speranță!” Nelu Ploiesteanu – „Viata n-o poti cumpăra”.
De Catangă, ce să spun? Avea „coarde” de micșunele de mușcam cu dinții din ele. Avea voce de velur. Cântece dintotdeauna, voce ca niciunde în lumea de astăzi:
“Dă mamă cu biciu-n mine” cade pe rană. Ca și cum dai spirt pe rană. Cum vin mascați dimineața la cinci, când ți-e dulce somnul. E înțelepciunea aia deșeartă. “Dă, mamă cu biciu-n mine!”, dă Catangă la rană, că liniștea niciodată nu vine!
Dă boxa, române, să se cutremure termopanul. Muriră Catanga, Ploieșteanu și a lui Luncă!
INTERVIURILE HotNews.ro