Bogdan Alexandru Stănescu – Abraxas și Cristian Teodorescu Tatăl meu la izolare. Bucuria imaginarului

Bogdan Alexandru Stănescu – Abraxas și Cristian Teodorescu – Tatăl meu la izolare. Două cărți. Două ipostaze ale felului în care imaginația poate crea lumi, povești seducătoare. “Abraxas” imaginează un bloc de pe strada Trestiana din București cu uși ce dau spre cinematografe, biblioteci. Bogdan Alexandru Stănescu plăsmuiește o lume dantescă într-un bloc comunist. “Tatăl meu la izolare” este romanul tatălui ascuns. Un personaj ascuns în sine, un personaj prins în cleștele lumii de provincie și torturat într-un seif, un om imprevizibil când are libertatea. Bogdan Alexandru Stănescu – Abraxas și Cristian Teodorescu Tatăl meu la izolare. Bucuria imaginarului.

Bogdan Alexandru Stănescu – Abraxas și Cristian Teodorescu Tatăl meu la izolare. Bucuria imaginarului

Rare cărți în peisajul bântuit de robotica aceasta a utilitarului. Rare cărți într-un peisaj plin de ideologizări. Rare cărți, de respirație largă, de ce nu, într-o viață ca a noastră găurită de confuziile realului și ficțiunii. Ori, citind cărțile acestea ești pe teritoriul clar al ficțiunii. Și mi-a făcut mare plăcere să citesc și să povestesc acum despre felul în care am trăit aceste ficțiuni.

Bogdan Alexandru Stănescu – Abraxas

E mare lucru să vezi într-o banală locuire de bloc nenumărate lumi fictive paralele. După uși fără istorie, proiecții ale unor povești, ca-n ouăle kinder, ca-n cercurile lui Dante. Da, totul pornește din capul unui Lucescu, vreme îndelungată trăind în visare, păstrând astfel distanța față de un mediu de familie toxic. Exercițiul imaginației lui BAS face acest exercițiu deloc comun: “Să-ți imaginezi o singurătate atât de copleșitoare, atât de nealinat, încât să-ți oprești respirația sute de ani.”

Acestea sunt singurătățile ce-ți taie respirația. A lui Frederic Barbarossa sinucis, a avangardistului de mâna a doua povestit, a unui Iacov Levi Moreno din Viena de un cult înconjurat, lumi ale etrușcilor și ale gloriei lui Delmore Schwartz. Acestea sunt poveștile, povești ca ale melcilor priviți, prinși de către Mihai, eroul romanului lui BAS. Nu doar numărul lor contează ci și ritmul retragerii în sine și-n dispariție. Poveștile lui BAS sunt precum copilăria lui Delmore “trăită sub soarele unui tată fermecător, ale cărui dispariții lăsau loc strălucirii neptuniene, de vrăjitoare a mamei.” Citești cu bucurie și vrei să citești încă una și încă una dintre aceste 101 de povești, rostind Abraxas, abraxas, misterios cuvânt care deschide lumea binelui și răului. Da, BAS povestește binerău, răudebine.

Cristian Teodorescu-Tatăl meu la izolare

E mare lucru să construiești lumea dintr-un simplu detaliu: tatăl prins și băgat într-un seif ca să-și mărturisească vina. “Nu era nici o epidemie cînd tata a fost băgat la „izolare“, acum 65 de ani şi aproape opt luni. Într‐o dimineaţă, la medgidia, a fost înhăţat de pe stradă. Era inginer chimist şi conducea laboratorul de la imUm, care era la marginea oraşului. A fost mai întîi dus la Constanţa, unde a fost interogat şi bătut îndelung, metodic. la Constanţa s‐a experimentat pe el, printre primii, o tortură specială: a fost băgat în seiful băncii, unde după cîteva ore se termina aerul respirabil. Apoi a ajuns în puşcărie la Codlea. Nu ştia nimeni din familie unde e, pînă n‐a fost adus la tribunal, să fie judecat. A fost mai întîi condamnat la moarte. Apoi judecătorul s‐a răzgîndit şi l‐a condamnat la muncă silnică pe viaţă. Cînd i s‐a acceptat recursul, avocatul său, om curajos, a izbutit să‐l scoată neculpabil. Aşa a fost eliberat.”

Cristian Teodorescu își păstrează cumpătul și tonul. Avem o dramă care se desfășoară sub ochii noștri, dar tonul este același. Sacadat, sarcastic descrie lumea casnică a acestui tată ascuns. Deși știm că era urmărit, nu știm de ce s-a hotărât să-și facă o casă. Putea rămâne ascuns, doar își știa păcatul. Deși știm că nu se potriveau, o iubea sau nu pe Tanți? Uite așa ne ține Cristian Teodorescu. Între povestea toată pe care ne-o arată și întrebările care vin să ne răscolească. Cristian Teodorescu ne spune tot și nimic. Ne lasă să ne amăgim că știm noi totul. Cristian Teodorescu descrie un bărbat ascuns. Ascuns de securitate să nu-l prindă, ascuns în seif ca să spună adevărul, ascuns când divorțează, ascuns când viața pare că merge mai departe. E treabă de scriitură să-ți faci cititorul mereu să completeze cu sentimente acolo unde tu descrii doar oameni în mișcare și căutare.

Abraxas-Bogdan Alexandru Stănescu, Editura Polirom // Tatăl meu la izolare – Cristian Teodorescu, Editura Polirom