VIDEO Dăruiește viață cu lacrimă / “Elvis”, circul / Adela Toplean, pericolul vieții / Fukuyama, Identitatea / Netflix: serialul “Manifest” anticonspirație

“Dăruiește viață” cu lacrimă / “Elvis” circul / Adela Toplean pericolul vieții / Fukuyama Identitatea / Netflix: “Manifest” anticonspirație. Astea-s gloanțele-idei ce mi-au intrat săptămâna asta în cap, care m-au inspirat, mi-au dat de gândit. Căci în creierul nostru nu intră doar o idee toată săptămâna. Că dacă ar intra doar una aia ar fi fixă și ar fi repetiția aceleiași tâmpenii. Idei bune de viață îmi vin de la “Dăruiește viață”: De ce plâng oamenii mari? / Filmul “Elvis”: Leu de circ în cușcă / Adela Toplean: Cum înțeleg oamenii pericolul și viața / Fukuyama: Identitate / Netflix: serialul “Manifest” cum să nu mori de conspirație.

“Dăruiește viață”: De ce plâng oamenii mari?

Asociația “Dăruiește Viață” are 10 ani. Peste 35 de proiecte, 43 mil.€ în sistemul medical, fonduri strânse de la peste 500.000 de donatori persoane fizice și peste 7.700 companii. Dar, știm cu toții, “perla coroanei” este Spitalul de Copii construit exclusiv din donații și sponsorizări, urmând să fie dus la bun sfârșit în următoarele luni.

Ieri, au plâns niște oameni mari, precum Tudor Chirilă, Paula Herlo, Alex Dima. Le dădea lacrimă în colțul ochilor pentru că în tot acest timp, 10 ani, au cunoscut atâția și atâția copii în România asta. Unii au murit, pentru că proiectele oricât ar fi ele de proiecte, durează imens în România. Și mai ziceau ceva și plângeau Tudor Chirilă, Paula Herlo, Alex Dima, oameni care ajută prin imaginea lor „dăruiește viață”: copiii le dădeau povestea lor ca pe un testament. Povestea a devenit, în unele cazuri, singura moștenire lăsată-n urma lor pe pământ. Și mai e ceva lacrimă, dincolo de bani strânși și copii generoși. Ceva cu adevărat înspăimântător. Aici Balaurul își devoră prada. Spitalul făcut din donații al Asociației “Dăruiește viață” e gata în scurt timp și acest Spital intră pe mâna Sistemului de Sănătate publică, Balaurul. Incompetent cum îl vedem, deprofesionalizat cum îl cunoaștem. Cum să nu dai cu lacrima în ziduri? Cum să nu te gândești iar și iar la Testamentul Copiilor? Cum să nu vezi Balaurul care-și devoră Copiii? Cum să nu te întrebi: am făcut Spital. Suntem nebuni acum să reformăm România?

Un adevărat Reportaj de Alina Neagu pe Hotnews.ro

“Elvis” circul lui Baz Luhrmann

M-am dus la film, la Mall. Ați fost? Cu floricele, cu nachos cu sos de brânză, cu Pepsi mediu. Băi, ce bine e! Și m-am fericit cu un Baz Luhrmann. Baz, după “Moulin Rouge”, mi-aduce circul în oraș cu vedeta tinereților: Elvis Presley. Baz se joacă cum îi place lui. Recreează circul vieții de artist cu recuzita ei artificială și vedeta-leu care-i cade în plasă. De data asta este Elvis. Prins în cușcă de marele dresor, Colonel Tom Parker. Stars: Tom Hanks, Austin Butler. Dacă e să zic pe scurt, un puști crescut în cultura jazzului, rockului, gospellului anilor 1950-1960 înoată, interpretează, devine star. Bă, dar are talent cu caru’.

Regizorul face mai mult, cum spuneam, și asta-mi place la el, la Baz, reface atmosfera de circ, în care leul Elvis își interpretează partitura. Dar, mie îmi place circul, îmi place cum leul devine șoricel, cum își construiește el cușcă de aur și cum dă cu capul în ea de căte ori vrea să-și afle libertatea. Da, e poveste de milioane spusă de Baz despre condiția vedetei.

Iată părerea contrară a lui M. Ghenț pe Hotnews.ro

Adela Toplean – postare pe Facebook despre pericolul vieții

Și mi-a picat cu tronc filmul pentru că tocmai citisem o postare pe Facebook a Adelei Toplean, care vorbește despre 2 cuști ale gândirii noastre privind Pericolul și Viața: optimismul anti fragilitate și retorica defetistă. Și demonstrația sa ajunge la concluzia că îngrijorarea pentru sănătatea planetei, de exemplu, se autoreproduce – atât ca nevroză (a fragililor), cât și ca pretext (al ticăloșilor).” Da, da, interpretare de ce nu și pentru ai mei Elvis și Colonelul Parker.

Dar musai de citit întreaga expunere de argumente, da, pe contul Facebook/Adela Toplean, în întregime

Francis Fukuyama – cartea „Identitate”, Humanitas, 2022

Nu știam, recunosc, că Francis Fukuyama după “Sfârșitul Istoriei și Ultimul om” mai răsuflă. E bine merci văd și revine cu o carte-șpriț “Identitate”, dar atât de bună pentru momentul de astăzi. El spune, aproximativ așa: s-a zis în cercurile decidente: lumea e gata, are destulă educație, este la un nivel de venituri mediu, hai s-o aruncăm într-o nouă aventură. Să maximizeze veniturile, opțiunile, caracitățile. Intelectual, dar mai ales financiar. Și, cum lumea e prostă și globală și virală, ideea asta a anilor 1990 a fost injecția de șoc din care ne-am trezit și “beliți” și cu banii luați. Globalizarea n-a adus fericirea dorită. Din contră, omul în lăcomia lui a ajuns și mai sărac de idei și și-a regăsit drept jucărie identitatea. “Identitatea”, “cine sunt eu?” – chestie periculoasă însă, arată Francis Fukuyama, când e vorba de politicieni sângeroși și fără scrupule: Trump americanu’, Orban unguru’, Putin rusu’. Când e vorba de rețele de socializare, unde zac miliarde de frustrați și alte mii de motoare de fake-uit realitatea.

Serialul „Manifest” pe Netflix

Beau serialul “Manifest”. Vreo trei-patru episoade pe zi. M-a prins povestea: oameni, bieți de ei, urcă într-un avion să plece la distracții. Ce crezi? Într-o furtună, oamenii pierd ani din viață. Practic, serialul este reconstituirea acestei întâmplări. Cum să pierzi într-o furtună, ani din viață? Păi, tocmai asta e contradicția. Întorși pe pământ sunt văzuți ca profeți, lunateci. Adulați sau uciși.

Ei încearcă să-și rezolve propriul mister. Da, e aventură, e și love, e și policier, e și politică. Dar ce-mi place mie în film este deslușirea asta anti-conspirație. Caută, caută oamenii să nu se lase pradă conspirației, cea mai simplă dintre teoriile la îndemână. Păi, dacă tot au scăpat de la moarte de ce să piardă timpul cu prostioare?