Ce iatagan! ce sân! ce bulan! E înghesuială pe plajă e ocheadă și mitocanie la Marea Neagră
Stau în slip pe plajă. Partea feminină de pe plajă are și sutien. Mai în capul plăjii sunt și nudiști. Trup lângă trup ne batem pentru un loc pe plajă. Toți ne vedem pe toți. Toți întrezărim ce ascund costumele de baie. Ne-am cumpărat costume anume, ne-am epilat, ne-am bărbierit. Și stăm înghesuiți pe plajă ca sardelele, că așa ne așează șefii de plajă. Și unde nu ne așează nimeni, pe nisip, nu-i loc de stat cu cearceaful. Cum să nu aruncăm o ocheadă? Cum să nu privim mitocănește? Uite, ocheada și mitocania la Marea Neagră.
Ne pregătim de dinainte de vacanță să fim văzuți: slăbim, să nu se vadă ce burtică am făcut de la Paște-ncoace
Doar ne dezbrăcăm, nu? Facem plajă, arătăm toate adaosurile carnale. Apoi, ne cumpărăm costume să arătăm trăsnet, dar trăsnet, să pice plombele ălora care se uită. Până să ne prindă soarele, ocheadele vecinilor ne fac om. Ne arătăm în public în slip sau în costum de baie, în toată plenitudinea și intimitatea.
Ăsta e rostul. Trăim vremurile selfie-ului, văzului
Vrem să fim văzuți, obsedați să fim văzuți. Să ne arătăm în plenitudine om la om. Și când ne bronzează soarele, Democratul și preabunul, stăm pe toate părțile ca să ne arătăm bronzul colegilor, prietenilor, când ne-om întoarce de la mare.
Când ne așezăm pe plajă lucrurile însă se complică. Intimitatea ne este halită
La bogați, șefii plajelor au pus șezlong lângă șezlong. Niciun centimetru nu se pierde. Îi sufli mitocănește în ceafă vecinei. La săraci, între cearceafuri e distanță de milimetriiiii. Fundul vecinului trece pe sub nasul tău. Intimitatea unde e? Ce-ați făcut cu eaaaa? Și cu lipsa de intimitate vine dezordinea privirii. Atât de aproape așezați, cum să nu te uiți în chiloții vecinei? Cum să nu vezi iataganul lui nenea? Nu e loc de contemplație, chiloții, sutienele, sânii și sexele – îi atingi, te ating, așa de aproape sunt. Privim? Eu știu, cred că e mai mult. Eu cred că ne belim. E-nghesuială, sufocare de august pe Litoral. Belire la trupul celuilalt Pe lângă toate astea, mitocănia belirii mi se pare apogeul Bârfa e aproape, cearta între perechi e aproape. Chiar de nu vrei, trupul vecinei aflat la milimietriiiii te forțează să-l vezi. Știți floarea soarelui? Cum sunt semințele în turtă stau oamenii pe plajă. Cum stau stridiile în cutie stau oamenii pe plajă.
Toți vrem la Mare. Toți ne sufocăm. Corpurile-s dezgolite vara Costumele de baie n-ascund destul.
Ba, din contră, sunt făcute să arate totul. Și chiar dacă ar ascunde, “ochiul vede, inima cere”. Vrem să arătăm că avem ce arăta. Arătăm bine, chiar provocator. Nu-i rușine să arăți bine. Dar, în condițiile înghesuielii, nu-i nicio rușine să dai ocheadă, sau să te belești. privești. Belire mitocănească, am zice unii. Dar n-ai ce face. Te uiți că n-ai loc unde să te uiți. De aglomerație nu poți vedea marea de pe plajă. E-nghesuială, e-un sfârâit de piele, e o defilare de burice, de sâni, de sexe. Înghesuiți să stăm la soare, stăm ca sardelele și aruncăm ocheade mitocănești. E slabă? ce sâni are, cum și-a făcut toracele? Cât costă costumul, câți bani face omul ăla? La Mamaia urlă etichetele pe slipi. La Costinești țipă engrosurile pe puștime. La Vamă neglijența boemă se unește cu trendurile, sanchi, hippy. Dar peste tot, stând ca sardelele pe plajă, este o înghesuială și-o ocheadă mitocănească. O ciupești pe vecina de buric, îi bagi un cot lui vecinu’ pe gambă.
Pe lângă astea: Berea e scumpă rău.
Eminescu stă cu fundu’ la Mare.
INTERVIURILE HotNews.ro