3 din 4 români sunt de acord cu predarea educației sexuale în școli / Cu cât educația sexuală este făcută corect și adaptată vârstei, cu atât viața sexuală începe mai târziu

​Peste trei sferturi dintre români (77%) sunt de acord ca educația sanitară și sexuală să fie predată în școli, adecvat fiecărei vârste și ca materie de sine stătătoare, în condițiile în care familia este valoarea principală pe care o împărtășesc.

Este principala concluzie a unui studiu realizat de Cult Market Research, la comanda Societății pentru Educație Contraceptivă și Sexuală (SECS) , în cadrul unui proiect susținut de International Planned Parenthood Federation (IPPF), dat publicității pe 12 iulie, în cadrul panelului „Vorbește-mi despre ce nu se vorbește”, organizat de SECS la Institutul Francez.

Educația despre sexualitate predată la școala reprezintă plasa de siguranță prin care societatea protejează sănătatea și echilibrul copiilor și adolescenților.

Percepția cu privire la educația sexuală în România – principalele concluzii ale studiului:

• Familia reprezintă valoarea principală cu care se asociază cea mai mare parte a românilor, în proporție de 43%, urmată de religie sau credință (12%) și sinceritate sau onestitate (12%) – întrebare deschisă.

• Familia, dreptatea, libertatea și egalitatea sunt, în ordine, valorile cu care rezonează cel mai mult peste 90% dintre subiecți – întrebare închisă.

• Cea mai mare parte a subiecților – 74% – sunt de părere că atât educația sexuală, cât și cea sanitară sunt potrivite pentru a fi predate la școală, 20%, sunt de părere că educația sanitară este mai potrivită pentru a fi introdusă ca materie; 3% cred că educația sexuală este mai adecvată în acest sens. O proporție de 3% dintre persoanele chestionate consideră că niciuna dintre cele două nu ar trebui predată în școală.

• Românii asociază cel mai frecvent educația sexuală cu protecția, siguranța sau metodele contraceptive (23%), ceva pozitiv sau benefic (12%) și informare sau transparență (9%).

• Diferența dintre educația sexuală și cea sanitară este cunoscută de peste trei sferturi dintre respondenți (79%).

• Pentru cei care consideră că educația sexuală este prioritară, principalul motiv este cel al informării sau conștientizării – 39%; evitarea sarcinilor nedorite – 23%; lipsa de comunicare în familie pe această temă – 7%; diminuarea riscului de a contacta boli cu transmitere sexuală – 5%; necesară / prioritară – 5%, scăderea numărului de avorturi – 2%, – evitarea abuzurilor sexuale – 2%; vârsta timpurie la care se începe viața sexuală – 2%; reducerea cazurilor de abandon a copiilor – 1%; accesul copiilor la tehnologie – 1%.

• Pentru cei care sunt de părere că educația sexuală nu ar trebui predată în școală, principalul motiv de respingere este că acest tip de educație nu este pentru copiii cu vârste mici – 20%; lipsa personalului specializat – 16%; educația sexuală ar trebui să pornească de la părinți – 13%, educația sanitară este prioritară – 13%, educația sexuală nu este necesară – 13% și copiii pot învăța singuri – 9%

• Introducerea educației sexuale în școli:

• În scopul introducerii educației sexuale în școli, românii susținători ai acestei măsuri ar sprijini acest demers prin: votarea implementării educației sexuale în școli dacă ar avea ocazia (77%), și-ar da acordul cu privire la predarea educației sexuale pentru copiii lor (75%). Peste o treime dintre respondenți (37%) ar promova educația sexuală pe rețelele de socializare.

• Pentru majoritatea respondenților care doresc predarea educației sexuale este mai bine ca elevii să se informeze de la un specialist în școală, decât din alte surse nesigure. În plus, majoritatea acestora (94%) sunt de părere că educația sexuală este o modalitate de prevenție a bolilor cu transmitere sexuală și a unei sarcini nedorite. În aceeași proporție, respondenții consideră că elevii au nevoie să fie informați cu privire la educația sexuală. În acest context, peste trei sferturi dintre subiecți consideră că unii părinți nu discută sau se simt rușinați să facă educație sexuală cu copiii acasă.

• Referitor la persoana potrivită pentru a preda educația sanitară, 43% dintre respondenți recomandă un specialist în educație sanitară, pe când 25% consideră medicul mai adecvat în această situație. În privința predării educației sexuale, un specialist în educație sexuală este potrivit pentru 46% dintre subiecți, 20% consideră că psihologul e potrivit, 19% medicul, 11% profesorul de biologie și 4% alte persoane.

• 48% dintre respondenți sunt de părere că educația sexuală ar trebui să fie opțională, iar 46% consideră că acesta ar trebui să fie obligatorie.

• Peste două treimi dintre persoanele chestionate consideră că părinții ar trebui să-și dea acordul pentru participarea copilului la orele de educație sexuală.

• Peste jumătate dintre respondenți consideră că ora de educație sexuală ar trebui să fie săptămânală; aproape o treime optează pentru o frecvență lunară. Subiectele cele mai apreciate de către respondenți ca fiind adecvate orelor de educație sexuală sunt drepturile femeilor (94%), bolile cu transmitere sexuală (92%), consimțământul (91%), inteligența emoțională (91%) și prevenirea agresiunilor sexuale (90%).

• Aproximativ trei sferturi dintre subiecți cred că tinerii nu beneficiază de surse de informare corecte referitoare la relații și sănătatea sexuală și reproductivă.

• 62% consideră că prezența unor informații despre identitate de gen și orientare sexuală la ora de educație sexuală ar avea un impact pozitiv asupra vieții lor, iar 25% – niciun impact. Pentru 14%, impactul ar fi negativ.

Ce ar vrea românii să învețe copiii lor despre educația sexuală și cine ar trebui să predea în școli

Majoritatea respondenților consideră că materia trebuie să fie concepută pe baze științifice și să acopere noțiuni precum inteligența emoțională și relațională, riscurile începerii vieții sexuale, protecția în fața bolilor, reproducerea, avortul.

Mai mult de jumătate doresc ca predarea să fie făcută de persoane specializate în domeniu, de preferință cu background din domeniul psihologiei și al medicinei.

De asemenea, peste 60% dintre respondenți consideră că oferirea de informații despre identitatea de gen și orientare sexuală ar avea un impact pozitiv:

„Principalul semnal dat de cercetare este că familia și nevoia de educație despre relații și sexualitate nu sunt în opoziție în România, contrar discursului promovat public de anumiți actori, iar Ministerul Educației trebuie să acționeze conform nevoilor reale din societate. Toți vrem ca tinerii să se dezvolte armonios și sănătos. Introducerea educației despre relații și sexualitate în școală reprezintă acea plasă de protecție pe care societatea ar întinde-o, ca o familie extinsă, pentru a-i proteja pe copii și pe adolescenți pentru a-i sprijini să crească echilibrat și să fie fericiți. Oamenii înțeleg rolul acesta al educației sexuale. De aceea cerem Ministerului Educației să acționeze rapid pentru elaborarea unei programe bazate pe date științifice, adaptate vârstei și conform standardelor internaționale, precum și pentru asigurarea de cadre didactice specializate în fiecare școală. Împreună cu partenerii noștri din străinătate și din țară, punem la dispoziția Ministerului Educației expertiza necesară pentru a răspunde acestor nevoi din societate, conform celor mai bune practici internaționale. Vrem ca toți, familii, psihologi, medici, profesori, specialiști, să formăm împreună cu Ministerul Educației această plasă de siguranță de care au nevoie tinerii”, a declarat Gabriel Brumariu, manager de proiect la Societatea de Educație Contraceptivă și Sexuală (SECS).

Cu cât educația sexuală este făcută mai corect și mai adaptată vârstei, cu atât viața sexuală începe mai târziu

Cel de-al doilea semnal tras de cercetare este că există o teamă potrivit căreia educația sexuală ar putea favoriza începerea vieții sexuale mai devreme. Acesta este unul dintre motivele pentru care unii respondenți optează pentru începerea educației sexuale la 14 ani, în timp ce cea sanitară să se facă de la 9 sau 10 ani.

O astfel de abordare lasă descoperiți pre-adolescenții și adolescenții pe o perioadă de câțiva ani cruciali, într-o lume în care internetul tinde să înlocuiască relațiile autentice, furnizează informații și modele incorecte, iar presiunea grupului poate să-i expună unor riscuri majore.

„De fapt, cercetările internaționale arată că în statele în care a fost introdusă educația despre relații și sexualitate într-un mod adaptat vârstei și pe bază de date științifice a crescut vârsta la care tinerii și-au început viața sexuală, a crescut rata de utilizare a mijloacelor de protecție, a scăzut numărul de contacte sexuale și de comportamente riscante, deci inclusiv riscul de transmitere de boli sexuale, a scăzut numărul sarcinilor nedorite și al avorturilor, a scăzut numărul cazurilor de abuz sexual și de bullying. Având în vedere care sunt recomandările UNESCO, considerăm că este nevoie de o mai bună informare a părinților pentru a cunoaște mai bine ce ar trebui să se predea la aceste ore, conform nevoilor fiecărei vârste și cum aceste noțiuni contribuie la dezvoltarea armonioasă a copiilor și adolescenților, prin crearea unui cod de conduită comun și corect pentru toți, care să le permită să-și construiască încredere în sine, o viață echilibrată și relații sănătoase de orice tip”, explică Gabriel Brumariu.

„În studiul calitativ observam că atât părinții cât și, mai ales, tinerii consideră că trecerea de educație sanitară la educație sexuală poate fi făcută treptat. Cele două vârste medii calculate (pentru debutul educației sanitare, respectiv inceperea educației sexuale) sunt înțelese mai mult ca un continuum între cele două tipuri de educație. Astfel, se poate începe de la 8-9 ani cu educația pentru igienă și sănătate iar pe măsura creșterii în vârstă se pot introduce treptat teme legate de sănătatea și igiena organelor sexuale, urmănd ca până la 14 ani să se poată discuta deschis despre sexualitate (relații sexuale, contracepție, boli cu transmisie sexuală etc.)”, adaugă Gabriel Brumariu.

Din perspectiva psiho-emoțională, psihoterapeutul Diana Lupu arată că atât copiii, cât și adolescenții au nevoie de sprijin și informație adecvate vârstei, pentru a deveni adulți echilibrați: „Călătoria prin preadolescență și adolescență nu este una ușoară pentru întreg sistemul familiei. Nu doar din punct de vedere fiziologic se petrec numeroase schimbări, ci și relațional și psihologic. Astfel, tinerii au nevoie de sprijinul adulților pentru a înțelege, integra și explora, într-un mod sănătos și corect informat, toate aceste schimbări. Studiile din neuroștiințe ne indică faptul că noi, oamenii, suntem programați să prețuim conexiunea cu ceilalți. A vorbi despre acest subiect, adaptat grupei de vârstă, este cel mai mare cadou pe care îl putem face calității relațiilor din viitor.”

Unul din 5 adolescenți din România își începe viața sexuală înainte de 15 ani. Ce se întâmplă în alte țări

În Olanda, care are un program foarte bine pus la punct de educație sexuală comprehensivă, procentul adolescenților care își încep viața sexuală între 12 și 14 ani a scăzut la 15% după începerea predării acestei materii.

În alte țări procentul este mai mare – 30% în Bulgaria.

În România, 22.5% dintre adolescenți au primul contact sexual înainte de 15 ani, iar 11.8% prima naștere înainte de această vârstă.

Danemarca a fost pionieră în domeniul educației sexuale din 1930 și a asigurat acces la educație sexuală încă de la începutul secolului XX. În anii ‘70, educația sexuală a devenit materie obligatorie în școli. Istoric, educația sexuală a urmărit să-i încurajeze pe copii să se poarte sau să nu se poarte în anumite feluri, având în vedere prevenirea transmiterii bolilor. In Danemarca, rata nașterilor vii la femei cu vârste cuprinse între 15-17 ani a fost în 2014 1,1/ 1000, cea mai mică rată din Europa.

În Olanda, 90% dintre adolescenți folosesc prezervativul la primul contact sexual.

De asemenea, în România, sarcina la minore este un fenomen social constant, din cazua lipsei unor politici publice care să prevină această problemă.

România ocupă primul loc în Europa în ceea ce priveşte rata naşterilor în rândul adolescentelor de până în 15 ani și locul doi pentru adolescentele de până la 19 ani.

Documentul „Cadrul de Politici pentru prevenirea sarcinilor și a consecințelor acestora la adolescenți” , dat publicității de UNICEF România în ianuarie 2022 arată că:

• „Analiza datelor Eurostat privind sarcina la adolescente arată o tendință consistentă și îngrijorătoare: în 2015-2019, România a avut a doua cea mai mare rată a sarcinii la adolescente din Uniunea Europeană (UE), în timp ce Bulgaria a avut cea mai mare rată (Eurostat, 2019). În medie, rata natalității (exprimată ca procent din totalul nașterilor) la fetele românce de 10-14 ani este de 8,5 ori mai mare decât media UE, în timp ce rata la 15-19 ani este de 3,4 ori mai mare decât media UE. (…)

• În timp ce rata natalității pentru fetele de 10-14 ani prezintă unele fluctuații, cu o ușoară creștere generală în perioada 2015-2019, rata natalității pentru grupul de vârstă 15-19 ani prezintă o oarecare scădere, în conformitate cu tendințele generale ale UE. 1 din 10 copii din România este născut de o mamă adolescentă și una din 6 adolescente care a avut un copil înainte de 15 ani, va avea al doilea copil înainte de 18 ani. (…)

• În timp ce scăderea generală a ratelor de sarcină pentru fetele cu vârsta între 15-19 ani este o tendință încurajatoare, creșterea observată la grupa de vârstă 10-14 ani este excepțional de îngrijorătoare”.

Conform Anuarului Statistic 2021, în 2020 au fost 668 nasteri sub 15 ani și 15.801 intre 15 si 19 ani. Dintr-un total al născuților vii de 176.766, în 2020 9,31% au fost la tinere până în 19 ani.

Adolescenții din România își încep viața sexuală mai devreme decât cei din statele europene și mulți nu folosesc mijloace de protecție, ceea ce îi expune riscurilor de îmbolnăvire și de sarcină, la vârste la care impactul poate fi devastator pentru sănătate, echilibru psihic și emoțional, evoluția școlară, pregătirea pentru viața profesională.

La vârsta de 15 ani, 1 din 4 băieţi (24%) şi 1 din 7 fete (14%) declară că au avut contact sexual. Dintre aceştia, 1 din 4 nu folosesc metode de protecţie.

Rata de utilizare a metodelor de contracepție în rândul tinerilor 15-24 ani – 53% (2016).

Cercetarea a fost derulată în perioada februarie-martie 2022, în două etape: studiu calitativ de tip focus grup, urmat de studiu cantitativ, aplicat pe un eșantion reprezentativ de 802 respondenți la nivel național.

Eșantionarea a fost de tip probabilist, aleatorie simplă, astfel încât să fie reprezentativă la nivel regional și național, cu o marjă maximă de eroare de aproximativ ± 3.5% la nivel național cu un nivel de încredere de 95%.

Eșantionarea de acest tip permite extrapolarea rezultatelor obținute la nivelul eșantionului la nivelul întregii populații țintă. Chestionarele au fost realizate telefonic.

Foto: Dreamstime.com.