Stolojana era spalatoreasa* (de Radu Preda)

In ultima vreme, Theodor Stolojan a devenit extrem de vocal. Si de prezent pe scena publica. Declaratiile domniei sale si aparitiile la talkshow-uri tind sa le egaleze numeric pe cele ale „vedetelor” incontestabile ale ultimei perioade. Dar, cu cat apare mai des la televizor, cu atat se imputineaza ideile lansate in eter de consilierul prezidential.

Mai precis, este vorba de una singura si buna: Tariceanu si acolitii lui duc PNL-ul de rapa.

Oricate merite ar fi avut in trecutul recent, Theodor Stolojan n-ar trebui sa cuteze a ridica glasul, din perspectiva liberala, inainte sa raspunda la doua intrebari. Dureroase, dar legitime: ce boala care a durat fix cat campania electorala l-a doborat inainte de prezidentialele din 2004 si cine anume si cu ce l-a santajat inainte sa cada la pat.

In lipsa acestor raspunsuri, alegatiile sale sunt, prieteni liberali, doar vanare de vant.

Sa ne explicam. Stolojan invoca o anume autoritate morala, care se sprijina pe argumentul irefutabil ca Alianta D.A., al carei co-tartor a fost, a scos partidul din zona cenusie de 10% si l-a propulsat la guvernare. Pe cale de consecinta, domnia sa ii poate trage oricand de urechi pe actualii conducatori, dupa principiul „eu v-am facut, eu va omor”.

Teza este insa falsa. Din cauza domniei sale PNL a castigat postul de prim-ministru, dar l-a pierdut pe cel de presedinte. Si, automat, rolul de vioara-ntai in preferintele electoratului. Caci nici cei mai infocati sustinatori ai Partidului Democrat nu pot contesta faptul ca actuala cota de care se bucura PD in sondaje s-ar datora altcuiva decat lui Traian Basescu.

Pana cand dl Stolojan nu va lamuri fara echivoc misterul disparitiei sale din cursa prezidentiala, nu ne ramane decat sa dam frau imaginatiei si sa contabilizam scenariile posibile. Dintre care se detaseaza doua. Primul ar fi acela ca era santajat de PSD, cu temei.

Daca atunci era santajabil, atunci la fel este si acum, iar toata autoritatea sa morala si politica se prabuseste precum un castel din carti de joc. Cea de-a doua ar fi ca persoana care l-a fortat sa renunte a fost chiar Basescu, pe motiv ca nu avea nicio sansa in fata lui Nastase.

Si atunci, actualul presedinte revendica, pe buna dreptate, partea leului. Mai precis, isi doreste o constructie politica pe care s-o controleze in totalitate si cu ajutorul careia sa conduca Romania vreme de zece ani, dupa cum doreste. In functie de gradul de simpatie pe care il au fata de fostul primar general, unii spun ca asta se numeste dictatura, iar ceilalti – viziune.

De aici si toata nebunia cu alegerile anticipate si fuziunea dintre PNL si PD. Ordinea nu conta, atata timp cat ambele actiuni aveau loc in 2005. Rezultatul ar fi fost, conform intelegerii dintre cei doi fosti co-presedinti ai Aliantei D.A., un partid mare si frumos, condus de Theodor Stolojan, afiliat doctrinar unde s-ar fi putut.

Liberalii si-ar fi capatat, asemenea colegilor din PD, statutul de masa de manevra pentru Basescu, iar Tariceanu ar fi trebuit sa se consoleze cu statutul de mazeta. Sau, ca sa ne exprimam mai elegant, de premier de sacrificiu.

Numai ca socoteala de la Cotroceni nu s-a potrivit cu socoteala din targ unde, odata dedulcit la mierea guvernarii, Tariceanu a prins putere si sange-n instalatie si a inceput sa-l trateze institutional pe presedinte. Cu flit, adica.

In aceste conditii, Basescu a trecut la planul „B”, desemnandu-l pe Stolojan drept varf de lance intr-o noua constructie liberala, care sa fuzioneze cu PD si sa puna bazele „marelui partid prezidential”. Restul sunt vorbe si fumigene electorale.

Iar motivul pentru care „draga Stolo” si acolitii sai au fost exclusi din PNL nu este acela ca au indraznit sa nu fie de acord cu actuala conducere, ci ca uneltesc – cuvantul este foarte potrivit! – impotriva actualei conduceri in scopul disparitiei PNL de pe scena politica. Fie dupa modelul taranist, fie prin renuntarea la doctrina istorica si inglobarea sa in FSN-ul basescian.

Theodor Stolojan nu a fost, nu este si nu va fi liberal. El a fost, este si va fi acelasi tehnocrat insipid, bun executant al ordinelor primite de la superiorii sai, indiferent cine sunt acestia. Lipsa tabloului sau din galeria presedintilor PNL nu este decat o bine-venita reparatie a unei scapari istorice.

Iar faptul ca liderii Partidului National Liberal nu spun acest lucru explicit si se multumesc sa dea citate din statut si sa enunte principii atunci cand justifica excluderea sa nu poate decat sa le creeze lor o problema in randul propriilor militanti si simpatizanti. Care poate mai cred in povestea cu zana Stolo care i-a adus la guvernare.

*) … Trajan frizeru’ o iubea… Jana a murit tiberculoasa, Jan frizeru’ o jelea…