Tara cazuta-n cap

Maretul spectacol al intrarii lui Adrian Nastase in cursa prezidentiala a luat sfirsit. Dupa doua ture pe la Washington, Moscova si un contract de un miliard (care l-a adus pe Schroeder la Bucuresti), Adrian Nastase s-a cintat pe sine la Congresul extraordinar al PSD si s-a imbarbatat sa porneasca spre Cotroceni.

Tot acest congres, aranjat inclusiv in ecourile si interpretarile sale in mass-media, este doar un mare montaj literar-artistic-sarbatoresc. In loc sa se tina pe Stadionul 23 August, el s-a tinut in interiorul principalei opere a lui Nicolae Ceausescu. Si daca ar fi intentionat sa se desprinda de spiritul creatorului, tot n-ar fi reusit.

Cum Adrian Nastase si PSD-ul nici n-au intentionat, rezultatele sint pe masura. Congresul extraordinar al PSD chiar l-a batut pe cel al lui Nicolae Ceausescu. A dat doua votari de suta la suta. Ceea ce abia ascunde mai multe resentimente decit un 60 la suta cinstit. La Ceausescu mai aparea un buletin de vot pe care gaseai scris “rahat” sau alte expresii porcoase.

Ori se ridica tovarasul Constantin Pirvulescu si spunea ce-l roade. Sau aparea scrisoarea celor sase. La Congresul literar-artistic al lui Adrian Nastase n-a aparut nimic. N-a trecut nici o musca, n-a biziit nici o critica. Mecanismul instituit pe frica, pe promovarea yes-men-ilor, pe interese a functionat perfect. L-a scos pe Adrian Nastase ca pe

Castro, Ghaddafi, Kim Ir Sen (cu care s-a si fudulit in 1989).

Ce a ascuns acest mare spectacol tovarasesc? Toate tensiunile si slabiciunile din PSD! Iar ele sint nenumarate. Montajul de opereta de la Palatul Parlamentului a mascat perfect miscarea unei grupari.

Surghiunita din partid, scoasa din fotografiile lui Adrian Nastase (unde anumiti oameni nu mai au dreptul sa apara pentru a nu-i contamina prea banuita-i fata), gruparea adversa (adversa, pentru ca Adrian Nastase, luind totul, a scos-o din portie) s-a refugiat in spatele unei mutari de sah. Nu l-a atacat pe presedintele partidului. Nu l-a acuzat de nimic.

Nu i-a reprosat nici afaceri cu toptanul, nici scandalul medicamentelor, nici contracte, nici anumite privatizari. Nimic, nimic, nimic, de parca ar fi fost vorba de un calugar franciscan pudibond si modest. S-a refugiat in spatele numelui lui Ion Iliescu. Disperatii de atmosfera nedemocratica din partid au recurs la trucul readucerii lui Ion Iliescu pentru a se salva.

Pentru a-l contrapune muntilor de orgoliu ai premierului au chemat un alt personaj politic, mai puternic decit el. Prin aceasta, adversarii lui Adrian Nastase au izbutit sa-l impiedice sa puna mina pe partid. Si s-au aparat. Ion Iliescu va ramine contragreutatea. Asta in cel mai bun caz. Unii l-au vazut si ca pe omul care ar putea incheia socotelile.

Miscarea acestei factiuni incapabile de un chitait public trebuie inteleasa in stilul partidului. Fiind un fel de sindicat al intereselor veroase, la fel de bine planul tamponarii lui Adrian Nastase cu insusi parintele sau politic poate fi doar o farsa. In realitate, PSD-ul a izbutit planul de recuperare a fostului presedinte al Romaniei si initiator al partidului. Punct ochit – punct lovit.

O alta gogorita e vinturata prin presa. Una cit roata carului. Ca avem de-a face cu un partid nou. Tara cazuta-n cap! (Asta daca tarile pot cadea si ele in partea ginditoare!) Principalul partid din Romania, aflat la putere, reprezentindu-i pe fostii comunisti si securisti, aduce cu surle si trimbite un pensionar, fost prim-secretar al tinerilor comunisti, fost prim-secretar de judet.

Si, pe deasupra, mai are si tupeul de a spune ca tocmai a devenit un partid nou!

Romania, tara saraca si stapinita de o oligarhie infiltrata inclusiv pe la curtile europene, este silita sa admire spectacolul contrafacut al unei democratii amarite. Iar seful statului, un biet comunist batrin, prefacindu-se si el tinar, viguros si democratic, incalcindu-si neutralitatea, se lupta pentru perpetuarea oamenilor si a apucaturilor vechiului sistem.