Televendeta: Olimpiada e inca bine

Am avut doua saptamini de sport adevarat. Nu de isterie, ci de uimire, admiratie, indignare, toate situate intr-o lume bine delimitata a sportului. Nu discut aici rezultatele romanilor prezenti la Olimpiada – ele sint menite sa furnizeze emotii de cu totul alta natura si profunzime. Vorbesc despre finala la 3000 de metri obstacole de la atletism, despre finala la saritura cu prajina, femei.

Despre finala la fotbal – barbati si femei. Toate astea fac parte bineinteles dintr-o selectie personala. Fiecare dintre noi am retinut imagini-soc, imagini emotionante, imagini ale tristetii.

Simbata, doua lucruri m-au “atins”. Primul a fost finala de volei feminin Rusia-China. O lupta incredibila a adus China pe primul loc, desi rusoaicele condusesera cu doua seturi la zero, ca acum patru ani, la Sydney. Trebuie insa spus ca, mai ales atunci cind esti prezent la Olimpiada prin intermediul televizorului, esti la mina comentatorului.

Or, Narcis Selaru, cel care a comentat sus-pomenita finala pe TVR 2, a fost intr-o zi foarte buna: a stiut sa ni-l faca simpatic pe antrenorul echipei Rusiei, care urla din toti bojocii la elevele sale, a dat nenumarate date tehnice si a facut multe referiri la istoria Olimpiadei. In plus, a stiut sa-si exprime entuziasmul pe un ton foarte adecvat.

In acelasi timp, pe TVR 1, Cosmin Cernat emitea doar diverse onomatopee intr-o explozie de “entuziasm de cartier”, cam grosolan dupa o finala la atletism. Finala de baschet masculin a fost si ea extraordinara, desi nu au fost americani pe teren.

Vlad Enachescu nu are nimic (sau are prea putin) din ceea ce ar trebui sa fie un comentator de baschet – adica un limbaj specific, un entuziasm cu totul special, o droaie de informatii pe care iubitorul acestui sport le apreciaza: recuperari, procentaje amanuntite etc.

Una peste alta, Olimpiada a fost, ca si in alte dati, o revelatie aproape continua. Nu-mi iese din minte declaratia Mariei Cioncan care spunea, pentru TVR, ca medalia de bronz a scapat-o de opinci, de saracie. Daca sportul mai poate schimba destine, eu zic ca, in ciuda scandalurilor de coruptie si de dopaj, Olimpiada e inca bine…