Thierry Fremaux, delegatul general al Festivalului de la Cannes: "In Romania de azi exista fotbalul care da valori, dar mai exista si cinemaul"

Cel mai important om de la Cannes, cel care raspunde de alegerea filmelor din Selectia Oficiala, a venit in Romania cu un buchet de filme „de Cannes”, la invitatia lui Cristian Mungiu, organizatorul festivalului „Les Films de Cannes a Bucarest”. In interviul acordat HotNews.ro, Thierry Fremaux explica de ce nu i-a luat pana acum pe Puiu si Porumboiu in Competitia Oficiala, dar si de ce este nevoie ca in Romania sa existe o politica generala de sustinere e cinemaului. Romania se numara, alaturi de Mexic, Coreea de Sud si Israel-Palestina-Liban, printre descoperirile pe care Thierry Fremaux le-a facut in ultimii 10 ani pentru Cannes.

• Organizatorii au anuntat ca cea mai recentă peliculă a celebrului regizor Jean-Luc Godard, „Film Socialism”, este filmul-surpriză al evenimentului Les Films de Cannes à Bucarest. „O simfonie în trei părţi”, cum l-a descris renumitul cineast, filmul va putea fi vizionat în premieră naţională miercuri, 20 octombrie, de la ora 19.00, la Cinema Studio. „Film Socialism” a fost proiectat anul acesta în secţiunea Un Certain Regard a Festivalului de la Cannes.

Iulia Blaga: Va amintiti care a fost primul film romanesc pe care l-ati vazut?

Thierry Fremaux: Cred ca a fost „Padurea spanzuratilor”, de Liviu Ciulei, pentru ca in 2007 – cand am aratat in sectiunea Cannes Classique copia sa restaurata si l-am revazut -, mi-am adus aminte ca-l mai vazusem o data. Apoi au venit filmele lui Lucian Pintilie.

I.B.: Pe atunci va gandeati ca peste 30-40 de ani putea aparea o generatie foarte buna de cineasti?

T.F.: Nu, nu poti prevedea, dar stiu ca noul val romanesc, la fel cu noul val coreean, se nutreste din bogatia traditiei cinematografice romanesti (respectiv coreene). Nu exista niciun motiv pentru care Romania, mai mult decat Cehoslovacia, Ungaria sau Polonia sa fie atat de activa si atat de extraordinara, dar lucrurile stau chiar asa. In Romania exista personalitati extraordinare ca Mungiu, Puiu, Porumboiu…

I.B.: Dar Ungaria si Polonia au o traditie cinematografica mai puternica.

T.F.: Da, numai ca si cinematografia romana are o traditie. Eu am sentimentul unei anume unitati…

I.B.: O poveste comuna tuturor tarilor din Est?

T.F.: Nu stiu. De pilda, de 10 ani de cand lucrez pentru Festivalul de la Cannes, eu am mers pe ideea descoperirilor. Iar descoperirile au fost Mexicul, Coreea de Sud, zona Israel-Palestina-Liban si Romania. Romania a fost poate o descoperire mai importanta decat celelalte pentru ca e si o cinematografie in dificultate. Pentru mine filmele romanesti au reprezentat o sansa.

I.B.: Cate filme dintr-o anumita tara trebuie sa vedeti ca sa va dati seama ca acolo se intampla ceva semnificativ in materie de cinema?

T.F.: Problema nu se pune in termeni de numar de filme, ci in timp. In cazul Romaniei, in 2005 venea la Cannes „Moartea domnului Lazarescu” de Cristi Puiu, iar in acest an in Selectia Oficiala au fost filme realizate de Puiu, Andrei Ujica si Radu Muntean. La Berlin a mers in acest an „Eu cand vreau sa fluier, fluier”. Mereu se petrece cate ceva. Deci timpul e cel care construieste forta cinemaului romanesc. Acest reviriment ar putea tine un an, doi dupa care sa spunem: „fuse si se duse”.

I.B: Pentru ca cineastii incep sa se repete.

T.F.: Da, si pentru ca exista uneori si coincidente – o generatie buna, o receptare buna samd. Dar eu cred ca in cazul Romaniei va dura mai mult pentru ca vorbim despre cineasti tineri. Astept ca prin ei, in 10 ani, cinematografia romana sa continue sa creasca.

„Ne place si ce e romanesc, si ce e universal in filmele romanesti”

I.B.: De ce filmele romanesti plac atat de mult in lume?

T.F.: Daca luam, de pilda, cazul lui „4 luni, 3 saptamani si 2 zile”, el a fost foarte iubit in Franta. Sigur ca exista teme romanesti ca presiunea administrativa etc. etc, dar exista de asemenea o maniera anume de a face cinema, noua si proaspata. Mungiu filmeaza in Cinemascop, camera de filmat pe umar da un stil vizual magnific samd. Cred ca Mungiu poate face oriunde filme, insa ce face aici nu seamana cu restul filmelor care se fac in Europa. In concluzie, ceea ce ne place noua e si ceea ce e foarte romanesc, si ceea ce e foarte universal in aceste filme.

I.B.: De ce „Politist, adjectiv” n-a fost inclus anul trecut in Competitia Oficiala?

T.F.: Vedem 1500 de filme anual, din care trebuie sa luam 20 in Competitia Oficiala si 20 in sectiunea „Un Certain Regard”. Iar Competitia Oficiala e adesea periculoasa. Prima ora din „Politist, adjectiv” era lenta, ceea ce m-a facut sa consider ca filmul era prea fragil pentru Competitia Oficiala, unde e nevoie de filme puternice. De aceea am fost de parere ca in „Un Certain Regard” filmul lui Porumboiu ar fi fost mai protejat.

I.B.: Multi jurnalisti au spus pe urma ca a fost unul dintre cele mai bune filme din festival.

T.F.: Dar daca ar fi fost in competitie, poate ca unii ar fi spus: „De ce e in competitie?” Nu putem niciodata reface istoria. „Moartea domnului Lazarescu”, in schimb, ar fi putut fi in competitie.

I.B.: Dar de ce nu a fost?

T.F.: Pentru ca la acea data l-am considerat foarte indraznet. Probabil. Dar nu e nicio problema. Sunt sigur ca in curand Cristi Puiu va veni in Competitia Oficiala.

I.B.: Aveti filme preferate printre aceste filme romanesti?

T.F.: Oficial, eu nu pot spune: prefer cutare sau cutare film. Dar pot spune ca am mare incredere in aceasta generatie pentru ca sunt nerabdator sa-i vad viitoarele filme. Vreau sa spun prin asta ca nu pot ghici cum vor arata urmatoarele pelicule ale lui Puiu, Mungiu sau Porumboiu. N-am de unde sti,- iar asta e o calitate a acestor cineasti. Si stiu ca muncesc, scriu, ca sunt foarte independenti si ca vor sa ramana ei insisi, desi sunt atenti la ce se intampla in cinemaul mondial.

„Cinemaul romanesc ar trebui sa beneficieze de o politica publica de sustinere”

I.B: In Romania grosul spectatorilor nu prea gusta filmele romanesti, si cu cat ele iau mai multe premii cu atat acest lucru e, poate, un dezavantaj acasa.

T.F.: Pentru ca aceste filme sunt prea intelectuale?… Si Manoel de Oliveira e celebru in toata lumea, si cu toate astea filmele sale nu sunt foarte celebre in Portugalia. Cannes-ul nu e festivalul cinematografului comercial. Totusi, „Des hommes et des dieux”, de Xavier Beauvois, care a fost prezentat ieri in cadrul Festivalului „Les Films de Cannes a Bucarest”, a vandut 2,5 milioane de bilete in Franta. Desi e un film de autor, toti francezii se duc sa-l vada.

I.B.: Dar are o tema care ii intereseaza – cazul real al asasinarii unor calugari francezi in Algeria, in 1996.

T.F.: Poate, dar cu toate acestea filmul e unul de autor. Despre filmul lui Apichatpong Weerasethakul (n.red. „Oncle Boonmee Who Can Recall His Past Lives”) s-a spus ca nu e cinema thailandez ci film de autor, dar multumita Cannes-ului el are mult succes. E nevoie ca oamenii sa inteleaga ca aici e ca la Formula 1: exista prototipuri, masinile de Formula 1, si exista masini pentru toata lumea. Cannesul ramane un spatiu al descoperirilor, numai ca e nevoie de 20 de ani ca sa putem spune: „aici au avut dreptate, aici nu”.

I.B.: Aveti vreun sfat pentru cineastii romani?

T.F.: Cred ca trebuie sa ramana ei insisi. Bergman si Fellini au facut filme numai in Suedia si Italia. Cred ca si cineastii romani trebuie sa ramana aici si sa continue sa lucreze subiecte contemporane sau din trecut, dar mai cred si ca cinemaul romanesc ar trebui sa beneficieze de o politica publica de sustinere, asa cum exista in Franta. In Franta exista un sistem de sali de cinema unde filmele cineastilor francezi pot fi vazute. Eu, ca persoana care arata filme, mai cred si ca educarea publicului e de asemenea foarte importanta.

I.B.: Cum se face ea?

T.F.: In Franta se face in scoli.

I.B.: De 20 de ani. In Romania, de-abia de anul trecut.

T.F.: „Regula jocului” de Jean Renoir e tema de bacalaureat. Acest lucru inseamna ca cei care ne conduc recunosc ca cinematograful e la fel de important ca literatura sau pictura, sau ca matematica si stiintele naturii. Dar aceasta decizie trebuie luata intai de politicieni. In Romania de azi exista fotbalul care da valori, dar mai exista si cinemaul. Este si Pintilie aici, ceea e formidabil, dar aceasta generatie de taneri mai are de stat inca 20 de ani in care poate da ceva lumii. Eu nu pot spune „trebuie facuta asta si asta”, dar aceasta noua generatie trebuie ajutata printr-o politica generala. Festivalul de la Cannes si lumea intreaga asteapta noile filme romanesti.

I.B.: Credeti ca editia urmatoare a Festivalului de la Cannes va fi mai buna decat cea din acest an? Majoritatea jurnalistilor a fost de parere ca in 2010 nu s-au facut multe filme bune.

T.F: Nu sunt de acord. Anul 2010 a fost unul bun, desi a fost an de criza. Anul viitor va fi si mai bine.

I.B.: Aveti deja niste titluri pe lista?

T.F.: Da, stiu totul, dar pe hartie. In perspectiva, din octombrie 2010 pana in mai 2011, lasand la o parte descoperirile, stiu exact ce se intampla. Vad tot. Asta imi e meseria, sa vorbesc cu toti si sa stiu cine lucreaza, cine filmeaza, cine e in montaj, cine va fi gata, cine nu va fi gata. ￯